miercuri, 16 noiembrie 2011

O dimineata, in noiembrie

E dimineata...stiu asta fara sa deschid ochii pentru ca alarma imi canta frumos pe noptiera...
si tot fara sa deschid ochii aud pescarusii undeva dupa geamul camerei. Nu deschid ochii, prefer sa pastrez pentru cateva secunde in plus iluzia ca sunt la mare, in vacanta.
Pescarusii par a fi tot mai aproape... la fel si alarma care suna dinnou... stiu ca dupa perdea nu e marea, ci blocul urat si gri de vis-a-vis, asa ca nu ma uit pe geam. Dar pescarusii sunt inca acolo, la fel si dimineata.

luni, 31 octombrie 2011

La cumparaturi...sau cum sa-ti educi rabdarea

Imi place sa merg la cumparaturi, dar nu sunt mare fan de probat chestii...nu e tocmai sanatos - nici pentru finantele mele si nici pentru garderoba mea, dar mi-e o lene infernala mereu.

Uneori chiar trebuie sa fiu convinsa sa probez ceva...si bine face cine ma convinge.
Ieri, de exemplu, am gasit o camasa absolut superba. Vad ca scrie pe ea "S", gata a mea e, n-o mai probez. Mda...bine ca am probat-o! pentru ca din nu stiu ce motive, camasile respective erau pentru femei fara nicio protuberanta in zona sanilor! "S"-ul arata infiorator pe mine, iar "M"-ul atarna aiurea de pe mine...

La fel si cu pantalonii....cine sfantu' are marimea 36 si 1,80 inaltime??? Sunt eu nebuna?

Rabdarea mi-e pusa mereu la crunta incercare la fiecare sedinta de cumparaturi si nu am constat nicio imbunatatire... am mereu senzatia ca e un fel de razboi psihologic intre mine si magazine/produse/vanzatoare.... si se mai spune ca "women's G point is at the end of shopping"... well..not mine i guess...

vineri, 28 octombrie 2011

Unde nu-i cap, chiar ca vai de picioare

Acum o saptamana am fost intr-o mica excursie intr-un orasel medieval bulgaresc ( detalii intr-o alta postare, acum altceva e important). Ei si cum oraselele medievale au o cetate, sau o ramasita de cetate, nici oraselul asta nu facea exceptie.
La fel, de regula cetatile erau construite mai sus decat restul asezarii, intr-o zona nu foarte usor accesibila- doar se presupunea ca acolo se adaposteste conducatorul asezarii.
Ce a fost de fapt atat de amuzant la chestia asta?
Faptul ca ajungand acolo - la cetatea unde trebuia sa urci, cetate care avea aproape peste tot piatra cubica, am vazut un superb exemplar de pitzi, posesoare a unei perechi de cizme mov, adorabile asezonate cu niste tocuri cui deosebite. Inutil sa mai spun ca respectiva pitzi abia reusea sa se tina pe picioare, d'apai sa mai si coboare panta de piatra cubica.

Si ajungand la birou dupa cateva zile, imi arata o colega un videoclip, care m-a dus automat cu gandul la pitzi a mea de la cetate:

Nu stiu daca fatuca din videoclip e romanca, dar pitzi a mea era de-a noastra ;)- era atarnata de bratul protector al masculului si se plangea ca nu a inteles pictura din biserica patriarhului( pe care fie vorba intre noi, nici eu nu am inteles-o)- parte a cetatii.

Morala: tocurile se poarta cu cap: nu oriunde, nu oricum si mai ales nu orice fel de tocuri...

joi, 13 octombrie 2011

Experienta cinematografica

Imi place sa merg la film, dar uneori e parca mult mai comod sa te uiti la un film din comoditatea fotoliului sau a canapelei, dar sunt unele filme care chiar merita vazute in sala de cinema.
Uneori insa, pur si simplu am chef sa merg la film, sa impart cumva experienta vizionarii cu niste straini.
Ei, aseara am vrut eu sa merg la film, mai mult de dragul iesitului. Si am ajuns la "Contagion"... sala plina, lumea crantanea popcorn sau nachos si sorbea mai mult sau mai putin zgomotos din paharele supradimensionate pline cu suc.
Filmul...o dezamagire completa. N-are niciun dumneazeu, nici sare nici piper. E fad si a facut risipa de un evantai de actori care mai de care mai celebrii. Subiectul este destul de banal- o epidemie in urma careia mor cam tot atatia oameni ca in urma Gripei Spaniole. E drept ca daca stai sa te gandesti putin, subiectul e putin spooky, pentru ca iti dai seama ca un virus- fie el si natural- poate distruge atatea vieti si nu se poate actiona in timp util pentru a ajuta populatia.
Dar! nici macar dispplay-ul de actori nu a reusit sa salveze fata filmului. Nu m-ar mira totusi sa il vad ca si candidat la Oscar pentru te miri ce categorie...nici macar coloana sonora nu a fost mai acatarii...
Probabil singurul aspect care a fost cu adevarat interesant a fost implicarea internetului si a blogosferei mai ales- modul in care opinia publica poate fi influentata dramatic de un lider informal de opinie prin ceea ce scrie acesta pe un blog personal. Asta mi s-a parut un punct destul de sensibil, mai ales in societatea de acum, in care internetul pare sa detina toate adevarurile supreme asupra tuturor problemelor. Ce nu se ia in considerare este faptul ca si aceste adevaruri sunt scrise tot de oameni, si ca unii ( ca si personajul lui Jude Law) urmaresc castiguri personale financiare de pe urma dezinformarii publicului.
Asa ca, nu e decat fair play din partea mea sa admit ca, cel putin din punct de vedere social, filmul asta nu e chiar a total waste of time.

Acum ma gandesc sa merg la "Immortals" si la "A dangerous method" - trailer-ele par ok, dar la urma urmei una a un trailer de 1 minut jumate si alta e filmul de o ora jumate...

vineri, 18 martie 2011

Pe drumul cel bun

Ei, uite că s-a întâmplat: după o rezervare onorată într-un local din Bucureşti, am fost sunată a doua zi pentru a mi se solicita un feed back despre seara petrecuta acolo.
Nu mi se pare deloc ceva nefiresc, doar că mi-aş dori să se întâmple asta mai des, şi în mai multe localuri- aduce o notă de personal întregii afaceri.
Problema la noi este că nu prea există ideea de client şi de preţuri justificate corect prin nişte servicii de calitate- se merge parcă pe ideea "Prinde orbul, scoate-i ochii"... Dar îmi face plăcere să văd că totuşi, excepţiile sunt din ce în ce mai multe, având tendinţa de a deveni regulă.
Am avut parte de servicii de calitate, de o atmosferă deosebită şi de o servire foarte buna.

Atât de plăcut impresionată am fost de această practică,încât m-a determinat să reiau blogul...

sâmbătă, 22 mai 2010

Criza a atins şi ştirile

Toată ziua de azi nu am auzit la ştiri decât de marele jaf(!!!!!) din Dorobanţi de aseară. Al naibii el de mare jaf, păi ce e aşa mare scofală că un indiot a dat buzna-sau a fost iniţial poftit- într-un exchange şi a luat de acolo nilte bani numai ca să fie idiotul prins după nici 500 de metri?????

De ce e asta o ştire care e dată pe toate posturile de radio sau TV la fiecare oră? pentru că l-au prins pe idiot? e aşa o mare realizare că poliţia a reuşit să prindă un hoţ????sau poate pt că era din Dorobanţi merită absolut TOATĂ atenţia noastră....

Ca să nu mai spun că "macabrul eveniment" a fost relatat de un individ absolut jenant, poliţist cum altfel, care abia lega două cuvinte între ele şi atuncă când le lega, nu aveau sens sau nu erau corecte...

Dă-o naibii de treabă! atâta tam-tam pentru un rahat de furt...şi parcă văd că peste urmare-adica acuzaţii şi pedepse (dacă vor exista) se va aşterne liniştea. Pentru că deja din ancheta-minune reieşea că de fapt exchange-ul nu avea nu ştiu ce geamuri de siguranţă, nu avea pe dracu şi pe lacu şi că de fapt angajata a invitat omuleţul înăuntru şi abia apoi ăsta a atacat-o..nu mai e mult şi o acuză pe femeiea de jaf sau complicitate..pt că deh! minţile luminate gândesc mereu în planuri...astrale

marți, 18 mai 2010

Cum să nu ajungi să dai traseul la exmenul pentru permis

Este de atlfel foarte simplu tot procesl- este de ajuns să nu fie instructorul lângă tine sau să nu îl suni după ce ţi se strigă numele..pentru că după aceea poiliţistul dispare ca zahărul în apă caldă...măcar acolo mai rămîne un gustdulce, dar în cazul poliţistului- nu mai rămâne nimic! Rămâi tu, ca popândăul, căutând....

Şi uite aşa s-a dus naibii examenul meu practic pentru permis...şi ca să fie situaţia si mai frumoasă, se pare că persoanele neprezentate sunt reprogramate dupa 30 de zile iar cele respinse după numai 16! mi se pare de altfel logic!!!şi..după ce am stat si în Pipera la rând să mă reprogramez mi se spune că e prea devreme să mă reprogramez azi, să revin mâine! Aaa.....şi colegul din dreapta doamnei îmi spune să mă întoc în parc pentru că la ora 13 se strigă neprezentaţii. Doamna de la ghişeul meu îl apostrofează că vorbeşte prostii, eu mă uit ca la tenis şi întreb până la urmă cum e.

Sunt lămurită de doamnă să revin mâine că nu există strigarea neprezentaţilor. Îi explic că eu nu sunt neprezentată, doar că nu l-am mai găsit pe comisarul Căpşună după instructaj..."Da, eu vă cred, dar trebuie să vină şi domnul comisar care să declare că nu mai era nimeni acolo când aţi ajuns acolo". Nu reuşeam să mă fac înţeleasă nicicum! ajunsesem la timp, chiar mai repede, am uzit când mi-a strigat numele, am mers cu grupuleţul de strigaţi mai încolo la un instructaj şi după aia...pauză.Ia-l de unde nu-i! A fost şi vina mea ca nu am sunat instructorul imediat ce mi-am auzit numele, dar nici ei nu sunt cei mai organizaţi oameni...

În orice caz...mâine merg dinnou, poate totuşi sunt reprogramată peste 16 zile numai....

În concluzie: o mare mare prostie şi aiureală! asta este.


Update:

M-am reprogramat..pentru 18 iunie, adica peste 30 de zile...adica sunt mai proastă decat cei care au picat!...ei sa fie sanatosi...