marți, 30 decembrie 2008

P.S. I Love You

Filmul ăsta e incredibil!!! Nu e povestea clasică de dragoste, şi da, poate părea prea siropos şi aiurea, dar sincer, mi s-a părut cel mai realist film de dragoste, în sensul că de ce să nu existe aşa ceva?

Trailerul nu e poate cel mai bun, adică nu prezintă cele mai bune momente ale filmului, aşa că mai bine îl vedeţi pe tot. Sincer, eu nu mi-am putut abţine lacrimile (şi nu pentru că sunt femeie lacrimogenă) la unele scene, pentru că erau chiar emoţionante, şi pentru că mă gândeam dacă ar fi să păţesc eu aşa ceva ce aş face şi cum aş fi...

Trailerul:



Şi cred că la final, ideea e să nu uiţi să-i spui persoanei de langă tine că o iubeşti.

vineri, 26 decembrie 2008

Crăciun alb!

A venit Crăciunul!!! Imi place asa de mult perioada asta.

Numai că anul acesta, ca niciodată nu am reuşit să intru în spiritul sărbătorilor decât în momentul în care am ajuns la Sibiu...Bucureştiul parcă e imun la această perioadă...oricâte decoraţiuni luminoase au pus peste tot, oricât au amenajat Oraşul lui Moş Crăciun...lipsea ceva:căldura oamenilor! Odata ce am ajuns aici, parca dintr-o dată mă simţeam altfel. Bucureştiul nu e un oraş în care să te simţi conectat cu oamenii, legat cumva de ei...nu spun că în Sibiu curge lapte cu miere, doar ca ma simt atlfel aici...mai bine...

Si am luat o gramada de cadouri, am si primit cadouri, am facut bradul, care e tare frumos, a şi nins...taaaaare frumos!!!

Ăsta e bradul meu:


În fiecare an am aceiaşi doi pitici: să fie bradul mare şi că nu avem destule decoraţiuni pentru pom. În fiecare an, la fel, ambele se dovedesc a fi nebunii, pentru că nu numai că bradul e imens, dar avem o grămadă de decoraţiuni, pentru că în fiecare an mai cumpărăm ceva şi se tot adună...

Şi îmi place la nebunie să le pun pe toate în brad, unele sunt primite cadou, altele le-am cumpărat, dar fiecare e special pentru mine. Si avem un adevarat ritual de imbodobire: ascultam colinzi, inevitabil ne punem beteala in cap si ne prostim, mancam cam un sfert din bomboanele care vin puse in pom, ne dam cu parerea despre fiecare glob sau ornament unde ar trebui pus...ştiu că e o banalitate şi că poate multă lume face la fel, dar sunt momente calde, frumoase, de care imi aduc aminte mereu cu plăcere.

Şi a venit şi Moşul, cu multe cadouri, am dat şi eu cadouri la prieteni, la familie, lui Tibi. A fost o seară de Ajun foarte frumoasă! Am reuşit să stau cu toată lumea, am şi colindat, am şi povestit, am stat şi la băute, chiar dacă eram, şi încă sunt, răcită moartă ( degeaba i-am zis eu lui Brylu de tratamentul cu vin fiert-de data asta nu a mai mers) m-am simţit bine, chiar foarte bine.

Sper că toată lumea a avut parte de un Crăciun frumos, cu multă bucurie, că au avut cu cine să împartă aceste momente calde şi speciale şi că Moşul v-a adus multe cadouri!

Nu ştiu dacă o să mai scriu ceva anul acesta, aşa că vă urez de acum un an nou fericit, cu multă sănătate, împliniri, iubire, prieteni, şi să fie un an mai bun şi mai frumos decât cel care stă să se încheie!!!

luni, 1 decembrie 2008

La pasion

Puţin îmi pasă pentru cine e cântecul sau ce a făcut acea persoană...ritmul e înebunitor!Şi piesa în sine e frumoasă, şi are o grămadă de variante dar asta îmi place cel mai mult: are acel ritm cubanez, dar mai cuminte parcă faţă de celelalte variante.Eu am auzit-o recent, acum o săptămână într-un club, când am şi dansat pe piesa asta şi de atunci mi-a rămas cumva în minte.

Ciocolată, multă ciocolată

Săptămâna asta a fost Festivalul "Dulciuri pentru toţi" şi de când am văzut afişul am zis că nu am cum să ratez aşa ceva, tocmai eu care sunt moartă după ciocolată. Şi cum era şi Tibi aici, am mers ieri, în ultima zi de festival să ne îndopăm cu bunătăţi dulci.


Lume multă, dulciuri şi mai multe, preţurile destul de mari pentru unele produse, la altele se făceau reduceri la jumătate fiind ultima zi... Am păpat spumă de frişcă învelită în ciocolată, jeleuri, ciocolată cu banane dintr-o fântână de ciocolată şi ne-am plimbat de colo colo printre standurile care te chemau spre ele cu tot felul de prăjiturele sau dulciuri colorate.


Lumea e tare inventivă când vine vorba de dulciuri...Am văzut, şi chiar am cumpărat, marţipan (delicios) în diferite forme de fructe, de la început nici nu ştiam ce sunt alea. Bine, scumpe ca naiba, da nah foarte foarte bune, că erau practic forme de fructe din marţipan, adică era ditamai bulgărele de marţipan care aştepta să fie păpat! Şi am luat şi liquorice-îmi plac super mult, dar nu sunt foarte populare don cauza gustului puţin mai ciudat, cine a mâncat aşa ceva ştie ce vorbesc.


Captura noastră s-a compus din cheese cake-absolut delicioasă, se găseşte la TeKaffe la Sibiu, o prăjiturică cu o glazură delicioasă de portocale, două fructe din alea de marţipandouă brioşe de ciocolată, şi o grămadă de jeleuri.


"Captura" noastră.




Aveau şi fructe confiate, care arătau foarte bine şi apetisant, dar erau şi destul de scumpe.


Şi era un tort maaaaaaaare de tot, foarte frumos, ornat tare drăguţ, cu o lebădă în vârf, lebădă care cred că era făcută din bomboană...delicios.

Şi aveau şi vinuri, şi cafea şi ceaiuri...Ne-a prezentat un tip un vin italian "Rose del Amore" , care părea a fi destul de bun şi probabil că am fi luat, deşi era 45 lei sticla, dar aveam deja luat unul dintre vinurile mele preferate,"Lacrima Minişului"-un vin absolut incredibil, care se găseşte foarte greu-în Sibiu l-am găsit unde mă aşteptam mai puţin, la un non stop din gară. (cel roşu e singurul vin roşu care îl beau, e un vin chiar surpinzător, sincer).

A fost o experienţă chiar plăcută sincer şi sper să se repete cât mai des, nu atât pentru copiii care erau peste tot şi spuneau mereu că vor una şi alta, dar şi pentru adulţi-pentru copilul care au fost odată- . Eu, una, încă mă consider un copil, încă mă bucur de orice, încă mă mai prostesc dacă vreau ceva, încă mă mai mâţâi şi mă bosumflu dacă nu mi se dă ce vreau. Se poate spune că aşa fac femeile, dar eu vreau să cred că fac asta pentru că încă mai sunzt un copil. Şi nu ştiu de ce mă suparam când îmi spunea cineva că sunt copil..poate pentru că o spunea pe un ton aşa....mai superior...

Oricum, ideea e că deşi a fost tare frig a meritat plimbarea până la Palatul Copiilor şi banii daţi pe toate bunătăţile cu care am plecat de acolo.

Dacă vine şi la Sibiu-pentru lumea de acasă- să nu ezitaţi să mergeţi!



Postare aniversară

Am ajuns şi la postarea cu numărul 100!!! Nu e cine ştie ce, dar e un motiv de a mă bucura că am reuşit totuşi să ţin blogul atâta vreme, deşi la început nu credeam că o să dureze sincer, că mă ştiu cât de leneşă sunt şi mai ales cât nu îmi place în mod deosebit să îmi expun aşa public gândurile.

Dar, uite că a mers totuşi. Congratulations to me!!!

Sper sa ajung şi la 1000!!!