Arome ale copilariei

Ieşeam azi de la metrou, la Izvor, şi încă dinainte să ajung afară, m-a izbit un miros teribil de familiar si de placut: mirosul de iarba cosită! Mi-a indus o stare incredibilă de bine să resimt acel miros. Mi-a adus aminte de copilărie, când cosea taică-meu iarba şi mă trezeam dimineaţa cu un miros puternic de iarba, care era peste tot.

Bucureştiul se pare că ascunde arome şi momente plăcute şi surprinzătoare mereu! De asta îmi place oraşul. O fi el plin de nesimţiţi şi de mizerii, dar dacă ştii să asculţi, să observi şi să simţi, găseşti lucruri frumoase mereu.

Pentru suflet...

O piesă care mi-a devenit tare dragă şi care mă duce undeva spre nori, într-o plutire frumoasă...



Şi una dintre piesele mele preferate..versurile spun totul!

În căutarea fericirii

E mai vechi filmul, dar abia acum l-am vazut şi sincer m-a impresionat foarte mult. Lupta unui tată, a unui om, de a supravieţui şi de a îşi face un rost de viaţă... Sunt câteva scene care m-au impresionat foarte mult, una dintre ele fiind cea în care tatăl şi fiul sunt nevoiţi să doarmă în toaleta de la metrou şi el era disperat efectiv că nu mai aveau nici unde să stea, nu avea bani, sau măcar un job. Şi altă scenă emoţionantă este cea în care alfă că a primit postul de broker pentru care făcuse internship-ul...îi dăduseră lacrimile şi încerca să se abţina.

Viaţa, cred, îţi oferă cele mai reale scenarii care însă uneori par a fi dureros de veridice. Felul în care este prezentată drama acestui om e teribil de mişcător. Ştiu că sunt atâţia oameni care sunt în aceeaşi situaţie, şi care aleg poate varianta cea mai uşoară- cerşitul, furatul etc, dar omul ăsta s-a chinuit să îşi păstreze copilul lângă el, să reuşească să îşi găsească un rost în viaţă.

Şi într-adevăr, stai şi te întrebi de ce apare în Declaraţia de independenţă acea menţionare despre libertatea de a merge în căutarea fericirii....Oare nu se atinge niciodată şi e mereu o căutare? Nu pot spune că aş crede asta, deoarece am avut şi am încă momente în care chiar sunt fericită. Şi nu mă refer numai la starea opusă tristeţii, ci la o senzaţie frumoasă, interioară care se manifestă în exterior printr-o figură luminoasă, radiantă chiar şi un zâmbet care îmbie la alte zâmbete. Ador starea de fericire!

Şi săptămâna asta am fost foarte fericită! Mi-am început noul job, m-am apucat de cursuri de tango, am cunoscut nişte oameni foarte frumoşi, mi-am luat în sfârşit două cărţi pe care le voiam de multă vreme, am dansat, am iubit ( şi iubesc în continuare), am dat şi am primit flori...lucruri mai mici sau mai mari care pe mine mă fac fericită.

Uneori chiar cred că scopul meu pe pământul ăsta e să fac cât mai multă lume fericită şi să schimb cât mai multe vieţi... Îmi place la nebunie să văd că lumea se bucură de ceva ce spun sau fac...bucuria aceea sinceră care se citeşte în ochi şi se simte în bătăile inimii tot mai accelerate.

Aşa că sper ca toată lumea să fie cât mai fericită pentru cât mai mult timp! Dacă poţi să zâmbeşti, de ce să nu o faci? Sigur acel zâmbet schimbă ceva- în tine dar şi în alţii!

Crăciun alb!

A venit Crăciunul!!! Imi place asa de mult perioada asta.

Numai că anul acesta, ca niciodată nu am reuşit să intru în spiritul sărbătorilor decât în momentul în care am ajuns la Sibiu...Bucureştiul parcă e imun la această perioadă...oricâte decoraţiuni luminoase au pus peste tot, oricât au amenajat Oraşul lui Moş Crăciun...lipsea ceva:căldura oamenilor! Odata ce am ajuns aici, parca dintr-o dată mă simţeam altfel. Bucureştiul nu e un oraş în care să te simţi conectat cu oamenii, legat cumva de ei...nu spun că în Sibiu curge lapte cu miere, doar ca ma simt atlfel aici...mai bine...

Si am luat o gramada de cadouri, am si primit cadouri, am facut bradul, care e tare frumos, a şi nins...taaaaare frumos!!!

Ăsta e bradul meu:


În fiecare an am aceiaşi doi pitici: să fie bradul mare şi că nu avem destule decoraţiuni pentru pom. În fiecare an, la fel, ambele se dovedesc a fi nebunii, pentru că nu numai că bradul e imens, dar avem o grămadă de decoraţiuni, pentru că în fiecare an mai cumpărăm ceva şi se tot adună...

Şi îmi place la nebunie să le pun pe toate în brad, unele sunt primite cadou, altele le-am cumpărat, dar fiecare e special pentru mine. Si avem un adevarat ritual de imbodobire: ascultam colinzi, inevitabil ne punem beteala in cap si ne prostim, mancam cam un sfert din bomboanele care vin puse in pom, ne dam cu parerea despre fiecare glob sau ornament unde ar trebui pus...ştiu că e o banalitate şi că poate multă lume face la fel, dar sunt momente calde, frumoase, de care imi aduc aminte mereu cu plăcere.

Şi a venit şi Moşul, cu multe cadouri, am dat şi eu cadouri la prieteni, la familie, lui Tibi. A fost o seară de Ajun foarte frumoasă! Am reuşit să stau cu toată lumea, am şi colindat, am şi povestit, am stat şi la băute, chiar dacă eram, şi încă sunt, răcită moartă ( degeaba i-am zis eu lui Brylu de tratamentul cu vin fiert-de data asta nu a mai mers) m-am simţit bine, chiar foarte bine.

Sper că toată lumea a avut parte de un Crăciun frumos, cu multă bucurie, că au avut cu cine să împartă aceste momente calde şi speciale şi că Moşul v-a adus multe cadouri!

Nu ştiu dacă o să mai scriu ceva anul acesta, aşa că vă urez de acum un an nou fericit, cu multă sănătate, împliniri, iubire, prieteni, şi să fie un an mai bun şi mai frumos decât cel care stă să se încheie!!!