Şi ca să dau răspunsul porcuşorului isteric: până aici!!!!!! (sau, într-o notă mai licenţioasa, până nu-ţi fut una!)
Eu nu ştiu cum de-i mai rabdă pămîntul pe oamenii ăştia de la conducere????nesimţirea lor chiar nu atrage atenţai nimănui? chiar nu se poate face nimic împotriva lor? chiar singura soluţie e să înghiţim iar până ni se face greaţă cu totul şi atunci să mai trântim o revoluţie sau o lovitură de stat?? chiar nu avem niciun cuvânt de spus în toate chestiunile astea? chiar nu-i pedepseşte nimeni pentru toate greşelile abominabile pe care le fac?
În timp ce tâmpitul ăla de Geoană, care nu ştie să piardă un meci sau o alegere, face pe clown-ul, si face şi din noi nişte măscărici, papiţoiul ăla de Boc şi mai nou ministrul educaţiei Funeriu taie şi spânzură prin legile învăţîmântului de parcă s-ar juca pe tarlaua lui şi cu viitorul a mii şi mii de copii şi tineri. Cum naiba să schimbi în fiecare an, după cum i se scoală noului papiţoi din minister, legile şi hotărârile din învăţământ? Păi copiii ăia ce să mai înţeleagă? ce să mai înţeleagă profesorii, care se văd nevoiţi în fiecare an să schimbe macazul după cum se îndoiaie mult prea incompetenţii noştri miniştri şi conducători.
Adică, acuma bac-ul începe din martie, că deh, aşa au hotârât ei. Pe lângă asta, cică vor să nu mai plătească profesori de sport pentru clasele I-IV, orele de sport urmând a fi susţinute de către învăţători. Right! o şi văd pe asta! aşa că următoarele generaţii, pe lângă IQ-ul îmjumătăţit, o să mai fie şi obezi! super! Şi cum să închizi şcolile de la sate???? nu au bani? păi ia să mai taie din salariile lor, şi din maşinile de fiţe, şi din prime şi din alte cheltuieli inutile şi să vezi cum o să fie bani.
Cum spune si site-ul, la noi încă nu sunt obişnuite firmele mari să dea bani pentru învăţămât, aşa că aleşii noştri sunt liberi să taie şi să spintece după bunul lor plac.
Vor să aducă porfi străini la universităţi şi probabil pe cei români să-i dea afară!măi omule, cum sfântu poţi gândi chiar aşa de tare cu dosul???? Eu chiar nu pot înţelege, sincer. Şi ok, să spunem că ar rămâne numai o propunere, dar din păcate cred ca multe dintre aceste propuneri o să ajungă să fie legi până la urmă, pentru că ştim cu toţii cum se votează legile (dormind, in absentia, în necunoştinţă de cauză etc)...
Şi, între timp, vrăjitoarele vin să spele Parlamentul de flacăra violet cu apă "pleznită". Păi ar merita plezniţi ăia care în loc să se preocupe de problemele ţării se ceartă între ei de ce a câştigat sau nu a câştigat unul şi altul!
Mă revoltă teribil chestiunile astea! sincer, chiar am merita să vină cineva din afară, să ne spună, fraţilor, până aici v-a fost! vreţi ajutor, fie, dar cu condiţiile noastre: legea învăţîmântului nu se mai schimbă la fiecare an sau guvernare, fondurile se duc pe instituţiile esenţiale statului: educaţie, medicină, în primul rând şi apoi restul, în funcţie de importanţa reală. Dacă noi singuri nu suntem în stare să ne administrăm, să vină alţii să facă asta pentru noi. Şi ce mă enervează şi mai tare este faptul că eu, ca individ nu am ce face. Adică nici măcar presa nu-i mai atinge, nici petiţiile. Îi doare poate numai faptul de a nu mai primi bani. Şi dacă se prezintă cazul României aşa cum este el de fapt, cu siguranţă că nu s-ar mai primi bani decât sub anumite condiţii. Am auzit zilele trecute datoria externă care o are România...este o sumă fabuloasă, de zeci de milioane de euro. Pe ce s-au dus acei bani, nu se ştie, sincer.
Să nu vină cineva să îmi spună că pe deszăpeziri că-i râd în nas. Restul de bani, unde s-au dus? toate zecile de milioane de euro? e aberant cîţi bani s-au dus şi cum nu se vede nimic!
Se afișează postările cu eticheta reality bites. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reality bites. Afișați toate postările
duminică, 14 februarie 2010
joi, 7 ianuarie 2010
Prostia la putere
Am auzit nişte lucruri la ştiri azi care mi-au provocat dureri de cap sincer: una ar fi ca s-a decis mărirea salariilor şi a primelor! Da, o veste bună, doar ca această mărire este valabilă doar pentru domnii din conducere!!! Mizerabilii ăştia şi-au votat mărirea salariilor şi a primelor cu atâta neruşinare încât îţi stă mintea în loc. Asta în timp ce sectorul de stat in general suferă de ceva vreme de pe urma reducerilor salariale, a primelor a bonusurilor...Sincer îmi venea să mă duc să le dau foc! Hotărârile de genul ăsta incită la anarhie si la violenţă. Cum să aibă atâta nesimţire încât să voteze prime de vacanţă mai mari şi salalrii mai mari pentru guvernanţi, atâta vreme cât populaţia anagajată în sectorul de stat este ca vai de capul ei, mai ales cu noul val de scumpiri (vezi energia, carnea etc)???!!!
Nu ştiu cât efect o să aibă presa care a comentat şi va comenta această situaţie, pentru că se pare că în ultima vreme nivelul de nesimţire al jegurilor din conducerea acestei ţări a atins nişte cote mai mult decât alarmante! Îmi spunea cineva că pentru a putea fi politician trebuie să poţi să înghiţi o broască pe stomacul gol, dimineaţa. Ei bine, ai noştri cred că le înghit cu sacul, şi cred că au trecut şi la alte specimene mult mai scârboase! O-i fi eu naivă, optimistă şi inocentă în gândire, dar cum mama sărăciei să faci aşa ceva?? Şi după aia, naiv, Ministerul Finanţelor cere împrumutri ed 120 de milioane de Euro de la bancile comerciale!!!! Că tranşa de împrumut european vine numai mai încolo.
Totul îmi crează senzaţia unui film prost, în care unul dintre personaje este un individ rasfăţat, cheltuitor, iresponsabil, tâmpit şi poate chiar retard, care nefiind în stare să se gestioneze se tot împrumută în stânga şi în dreapta, dar nu ezită să arunce cu banii pe curve, chefuri şi voie buna ( astea ar cam fi echivalentul parlamentarilor şi guvernanţilor). Numai că în toată chefuiala lui, tembelul uită că de fapt el nu trage ponoasoale acţiunilor sale, ci restul lumii din jurul lui!!! Şi cum se trateaza un asemenea comportament: păi una dintre variante ar fi privarea de resurse financiare, dar şi ferirea de tentaţia cheltuirii aiurea- cu alte cuvinte izolarea creaturii într-un spaţiu ferit de orice tentaţii şi idei. Acuma, cum să faci asta cu statul????? Nu prea ai cum, şi uite aşa continuă românii să mănânce un rahat mai mare decât ei, ambalat intr-o frumoasă folie portocalie!!!! Păi pentru cretinii ăştia aş fi de acord şicu impozitul proporţional ! ce naiba! fură bani să ai de unde să dai înapoi! AAaaaaa......şi fondurile pentru sănătate au scăzut anul acesta cu 10%!!!!că şi aşa aveau prea mulţi bani, ce le trebuie atâţia?
Tot o chestiune financiară este şi a doua fază, dar are legătură şi cu celălalt subiect fierbinte-gripa porcină. Toată lumea aude la ştiri că la primele simptome să te prezinţi la medicul de familie şi să îţi faci testul. Ce nu se spune este că acest test costă 500 de lei!!!! Şi că de la Balş te trimite la Cantacuzino, sau mai rău, acasă, să aştepţi eventual să faci febră şi să te simţi mai rău. Păi cum să coste atâta un amarât de test asemănător cu exudatul faringian?????? Pentru ce să coste???? până şi testul HIV e gratuit şi virusul ăsta a făcut mai multe victime de-a lungul timpului.... Dacă şi în chestiuni de viaţă şi de moarte spiritul capitalist este cel care domină, sincer, am ajuns in troaca porcilor...mai rău chiar decât troaca procilor- până şi porcii se feresc de noi! Şi mă întreb dacă şi pentru vaccinul antigripal - pe care medicii de familie sunt obligaţi să îl facă persoanelor care îl solicită- trebuie plătită vreo taxă! Nu m-ar mira sincer.
Nu pot spune că urmăresc presa, ascult numai radio-ul şi nu am auzit încă nicio chestie cum că lumea s-ar revolta de chestiunea plăţii testului. Şi nu pentru că nu există...ci pentru că sau lumea consideră normal aşa ceva, sau pentru că lumea nu se testează.... Şi atunci de unde actualizările de cifre cu numărul de îmbolnăviri în fiecare zi??? S-a creat deja o isterie teribilă cu boala asta, lumea este bombardată constant cu tot felul de ştiri, de actualizări, de drame... Dar realitatea nu o prezintă nimeni! Realitatea fiind aceea a costului testului, a vaccinului-poate- etc.
A ajuns să fie un lux în ţara asta să te îmbolnăveşti. Dacă înainte se spunea că nu-ţi permiţi nici să mori, ei bine acuma nici de boala nu mai ai voie!
Aştept să văd cu ce noutăţi mai vin orele şi zilele următoare...deşi cred că am ajuns la un nivel de silă şi de scârbă la care nu mă mai impresionează nimic...
Nu ştiu cât efect o să aibă presa care a comentat şi va comenta această situaţie, pentru că se pare că în ultima vreme nivelul de nesimţire al jegurilor din conducerea acestei ţări a atins nişte cote mai mult decât alarmante! Îmi spunea cineva că pentru a putea fi politician trebuie să poţi să înghiţi o broască pe stomacul gol, dimineaţa. Ei bine, ai noştri cred că le înghit cu sacul, şi cred că au trecut şi la alte specimene mult mai scârboase! O-i fi eu naivă, optimistă şi inocentă în gândire, dar cum mama sărăciei să faci aşa ceva?? Şi după aia, naiv, Ministerul Finanţelor cere împrumutri ed 120 de milioane de Euro de la bancile comerciale!!!! Că tranşa de împrumut european vine numai mai încolo.
Totul îmi crează senzaţia unui film prost, în care unul dintre personaje este un individ rasfăţat, cheltuitor, iresponsabil, tâmpit şi poate chiar retard, care nefiind în stare să se gestioneze se tot împrumută în stânga şi în dreapta, dar nu ezită să arunce cu banii pe curve, chefuri şi voie buna ( astea ar cam fi echivalentul parlamentarilor şi guvernanţilor). Numai că în toată chefuiala lui, tembelul uită că de fapt el nu trage ponoasoale acţiunilor sale, ci restul lumii din jurul lui!!! Şi cum se trateaza un asemenea comportament: păi una dintre variante ar fi privarea de resurse financiare, dar şi ferirea de tentaţia cheltuirii aiurea- cu alte cuvinte izolarea creaturii într-un spaţiu ferit de orice tentaţii şi idei. Acuma, cum să faci asta cu statul????? Nu prea ai cum, şi uite aşa continuă românii să mănânce un rahat mai mare decât ei, ambalat intr-o frumoasă folie portocalie!!!! Păi pentru cretinii ăştia aş fi de acord şicu impozitul proporţional ! ce naiba! fură bani să ai de unde să dai înapoi! AAaaaaa......şi fondurile pentru sănătate au scăzut anul acesta cu 10%!!!!că şi aşa aveau prea mulţi bani, ce le trebuie atâţia?
Tot o chestiune financiară este şi a doua fază, dar are legătură şi cu celălalt subiect fierbinte-gripa porcină. Toată lumea aude la ştiri că la primele simptome să te prezinţi la medicul de familie şi să îţi faci testul. Ce nu se spune este că acest test costă 500 de lei!!!! Şi că de la Balş te trimite la Cantacuzino, sau mai rău, acasă, să aştepţi eventual să faci febră şi să te simţi mai rău. Păi cum să coste atâta un amarât de test asemănător cu exudatul faringian?????? Pentru ce să coste???? până şi testul HIV e gratuit şi virusul ăsta a făcut mai multe victime de-a lungul timpului.... Dacă şi în chestiuni de viaţă şi de moarte spiritul capitalist este cel care domină, sincer, am ajuns in troaca porcilor...mai rău chiar decât troaca procilor- până şi porcii se feresc de noi! Şi mă întreb dacă şi pentru vaccinul antigripal - pe care medicii de familie sunt obligaţi să îl facă persoanelor care îl solicită- trebuie plătită vreo taxă! Nu m-ar mira sincer.
Nu pot spune că urmăresc presa, ascult numai radio-ul şi nu am auzit încă nicio chestie cum că lumea s-ar revolta de chestiunea plăţii testului. Şi nu pentru că nu există...ci pentru că sau lumea consideră normal aşa ceva, sau pentru că lumea nu se testează.... Şi atunci de unde actualizările de cifre cu numărul de îmbolnăviri în fiecare zi??? S-a creat deja o isterie teribilă cu boala asta, lumea este bombardată constant cu tot felul de ştiri, de actualizări, de drame... Dar realitatea nu o prezintă nimeni! Realitatea fiind aceea a costului testului, a vaccinului-poate- etc.
A ajuns să fie un lux în ţara asta să te îmbolnăveşti. Dacă înainte se spunea că nu-ţi permiţi nici să mori, ei bine acuma nici de boala nu mai ai voie!
Aştept să văd cu ce noutăţi mai vin orele şi zilele următoare...deşi cred că am ajuns la un nivel de silă şi de scârbă la care nu mă mai impresionează nimic...
sâmbătă, 5 septembrie 2009
Îmbătrânesc???
M-a izbit întrebarea asta acum câteva zile, când, fiind la masă cu persoane mai mici decât mine ca vârstă, mi s-a spus că e oarecum evident de ce nu îmi plac anumite locuri sau anumite activităţi, pentru că oarecum am trecut de etapa asta.....Şi, sincer, pe moment, m-am simţit cumva jignită, pentru că nu am decât 25 de ani..dar la câteva zile după, mi-am dat seama că de fapt, eu am trecut prin chestiile astea, am stat pe jos şi în praf al concerte, am povestit cu oameni pe care nu-i cunoşteam şi am băut bere la 2 l după atâţia alţii....cu alte cuvinte am fost şi eu de 20 de ani...dar parcă acum nu mă mai atrage aşa de mult chestia asta.
Şi nu e vorbe de fiţe sau de idei preconcepute, doar ca nu mai am stare aia de spirit în care să mi se pare amuzant că unu îşi dă afară stomacul la vreun concert, sau să stai să bei in parc până la nu ştiu ce oră... Nu judec pe nimeni, doar că parcă acum prefer o simplă plimbare prin parc, sau să stau jos pe un scaun când merg la un concert- bine nu mă aştept să stau jos la un concert rock- şi prefer să beau numai eu din sticlă sau din pahar...
Oh well...se pare că într-adevăr, îmbătrânesc...şi nu doar atât, dar încep să uit cum eram la 18-20 de ani, ce tâmpenii făceam... e oare aşa de trist şi de nasol să înaintezi în vârstă???
Adică sunt şi părţi bune la chestia asta: am job, am banii mei, mă descurc singură...şi parcă uneori era mult mai fain să nu ai nu ştiu câţi bani şi să te distrezi ca nebunul...
Cred că sunt deprimată din cauza asta, poate din cauză că mă gândesc că alte persoane, la 25 de ani au aşa de multe chestii realizate în viaţa lor...şi eu nici măcar nu am terminat cu şcoala încă!!!!
Ştiu că la o adică am numai 25 de ani...dar de pe altă parte..am deja 25!!! nici nu vreau să mă gândesc cum o să fiu când o să împlinesc 26....
So sad...partea asta cu înaintare în vârstă...
Şi nu e vorbe de fiţe sau de idei preconcepute, doar ca nu mai am stare aia de spirit în care să mi se pare amuzant că unu îşi dă afară stomacul la vreun concert, sau să stai să bei in parc până la nu ştiu ce oră... Nu judec pe nimeni, doar că parcă acum prefer o simplă plimbare prin parc, sau să stau jos pe un scaun când merg la un concert- bine nu mă aştept să stau jos la un concert rock- şi prefer să beau numai eu din sticlă sau din pahar...
Oh well...se pare că într-adevăr, îmbătrânesc...şi nu doar atât, dar încep să uit cum eram la 18-20 de ani, ce tâmpenii făceam... e oare aşa de trist şi de nasol să înaintezi în vârstă???
Adică sunt şi părţi bune la chestia asta: am job, am banii mei, mă descurc singură...şi parcă uneori era mult mai fain să nu ai nu ştiu câţi bani şi să te distrezi ca nebunul...
Cred că sunt deprimată din cauza asta, poate din cauză că mă gândesc că alte persoane, la 25 de ani au aşa de multe chestii realizate în viaţa lor...şi eu nici măcar nu am terminat cu şcoala încă!!!!
Ştiu că la o adică am numai 25 de ani...dar de pe altă parte..am deja 25!!! nici nu vreau să mă gândesc cum o să fiu când o să împlinesc 26....
So sad...partea asta cu înaintare în vârstă...
luni, 20 iulie 2009
Evadare la mare
Că tot spuneam că o să spun eu ceva şi despre mare...acum 2 săptămâni am dat o fugă pe weekend în Vamă cu o prietenă. Nu se putea să avem şi noi un drum ok sau să fie totul roz, că altfel poate nu ţineam minte aşa de bine weekend-ul respectiv, nu?
Totul a început cu faptul că nu sunt trenuri ca lumea Bucureşti-Mangalia. A căutat Raluca alte variante şi a găsit ceva, noaptea pe la 2, până în Constanţa, şi de acolo să luăm un autobuz până în Mangalia, de unde mai luăm un bus până în Vamă.
Trenul, ce să spun? ok, numai că nu era tren pentru durate de timp mai mari de o oră, două să spunem- e vorba de trenurile alea supra-etajate, drăguţe ele aşa de felul lor, da cu un spaţiu infim de stat, chiar şi pentru mine, care vorba unui prieten, sunt etalonul de un metru. Nah şi conform informaţiilor trebuia să ajungem în Constanţa pe la 6 şi ceva. Numai bine aveam autobuzul la vreo 20-30 de minute după deci era ok- în capul nostru cel puţin.
Nah păi numai bine că ne vedeam planurile spulberate cu fiecare minut care trecea şi noi stăteam ca moluştele în vreo gară uitată de lume, în mijlocul câmpului, fără să ştim de ce stăm acolo sau cât mai stăm acolo. La un moment dat, când chiar era nesimţire din partea CFR-ului, îl întrebăm pe ameţitul ăla de controlor de ce mama naibii stăm atâta în câmp şi de ce avem aşa o întârziere. La care el foarte degajat: păi da nu ştiţi că de 3 ani se lucrează la Medgidia??? păi bine dom'le şi dacă de 3 ani se lucrează acolo, de ce nu anunţaţi şi voi că trenul nu mai ajunge la cât scrie că tre' să ajungă ci cu unul, două , trei ceasuri mai târziu??? păi nu anunţă asta, pentru că dacă ar face-o, nu ar mai putea lua suplimentul de accelerat!
Nah şi acelaşi amărât de controlor care la noi s-a îmbăţoşat ca un curcan, s-a făcut mic mic de tot( ar merge aici replica din Snatch- his liltte balls were shrinking) când s-au urcat nişte ţigani beţi şi mizerabili taman în vagonul nostru. Niciunul dintre toţi cei nu ştiu câţi de controlori nu au îndrăznit să le spună nimic- că doar ăia erau băieţi solizi! Mare brânză ce să spun! A venit la un moment dat unul, cred de la poliţia gării, le-a spus la ăia ceva, da cică nu-i pot da jos din tren că au plătit bilet. Păi să mor eu, dacă au plătit bilet şi se apucă să spargă capete prin tren asat înseamnă că-i laşi să stea în continuare acolo numai pentru că au bilet şi pentru că personalului trenului îi este frică să le spună ceva???? A fost de vis ....au început să urle, să se certe, să bată mingea sus- noi fiind jos-, să bea , să înjure...ce mai, ca la ei acasă- adică la uşa cortului. Îmi venea să mă duc să-i dau cap în cap pe toţi.
Pe lângă ca eram nedormită, înţepenită am devenit şi ciufută din cauza ălora. Îmi făceam tot felul de planuri criminale în minte, scenariile de derulau prin faţa ochilor mei,care de care mai violente şi mai chinuitoare. Nu sunt o persoană violentă, dar uneori, mai ales în cazurile în care ai de a face cu animale din astea care nu pricep de nicio culoare, îmi pare rău să o spun, dar pui mâna pe par şi-i arzi de să nu se mai vadă.
Mă rog, într-un final glorios ajungem şi noi în Constanţa cu o întârziere de doar o oră şi ceva- adică încă ok- , găsim autogara şi ne postăm în faţa autobuzului- nu care cumva să plece fără noi. Nu mai spun că îmi era o foame de vedeam numai pulpiţe de pui şi aripioare peste tot. Şi ca o adevărată gurmandă care este Raluca, draga de ea, s-a dus să-şi ia de mâncare. Şi cu ce vine? cu pufuleţi! drept e că dacă bagi în tine pufuleţi şi bei apă, te cam saturi-cel puţin pe moment. Până în Mangalia am tot moţăit, da m-am trezit instant când am ajuns acolo, că erau nişte nori negri şi urâţi de numa numa şi mai şi picura aşa ocazional. Ne-am pleoştit cu totul.
Ne-a trecut şi ploşteala asta când a venit bus-ul, care s-a umplut foarte repede şi foarte tare. Şi eveident că a trebuit să mai oprească şi în toate staţiile de pe drum, ce conta că noi abia mai aveam loc acolo? şi se găseşte una, care stătea bine mersi pe scaun să spună că " haideţi mai înaintaţi şi voi acolo, că mai e lume jos" nah păi aia m-a scos din sărite şi i-am şi întors-o: că normal că ea crede că mai e loc, doar stă bine mersi în fund pe scaun.
And theeeeeeeeen....am ajuns în Vamă!!!!! soare, cald, o briză uşoară...mi-a trecut tot, în afară de foame. Ne-am instalat casa- aka cortul- la Marina, şi am întins-o în costumaţia de plajă să ne prajim la soare- nu înainte de a mânca ceva.
Ei şi 2 zile jumate am stat la soare, pe terase, în apă, la bere, la cocktailuri...
Am fost fff aproape sa zbor cu parapanta, dar nu a ţinut vântul deloc cu noi- sâmbătă era prea slab pentru două persoane- nu aveai voie să zbori singur- şi nu ne-ar fi ridicat ca lumea, iar duminică era cam ciudat- după cum s-a exprimat tipul care era pe acolo cu parapanta- în sensul că ne-ar fi trântit la pământ...
Las' că merg eu iar şi tot tre să prind într-o săptămână măcar o zi de vânt ca lumea să apuc să zbor. Nu de alta da am mania asta cu zburatul de ani de zile...şi când îi vedeam cum se lansează şi ce fain plutesc....bine că erau şi care făceau tot felul de cascadorii, da la aşa ceva nu se bagă când au pasageri.
M-a dezamăgit teribil Stff-ul...parcă s-au tâmpit cu totul, mă jur. Vineri era cât de cât ok muzica, da toată lumea stătea în picioare şi de uita..la ce nu ştiu că nu era niciun concert. Se uitau aiurea în gol mă gândesc. Şi unde stăteam noi, în Control şi anume, muzica era chiar faină, da lumea prefera sa stea aiurea pe plajă... Mă rog, se mai educă lumea în timp, dar păcat de loc, că e fain- mă refer la Control.
Şi sâmbătă am mâncat papanaşi din ăia buuuuuni de tot, de la Frontiera. Papanaşul ăla e demenţial! pe langă faptul că e f mare, mai e şi incredibil de bun. Nu am mai mâncat nicăieri papnaşi ca ăia. Delicios!
Şi aventura nu se termină, că duminică, ajungem în Constanţa să plecăm fiecare pe la casa lui- Bucureşti şi Cluj. Mie mi-era clar că nu o să mai găsim locuri, aşa a şi fost, numai că din start am avut întârziere de juma' de oră, că trenul pleca la 4 fără 15 şi evident că l-au tras în gară la 4 fără 10 şi am plecat abia pe la 4 şi 15....mi se pare şi logic, de altfel. Şi ne urcăm amândou în vagonul de Cluj, că eu şi aşa coboram la Bucureşti şi primul compartiment era gol. Aşteptăm noi să se urce lumea în tren, compartimentul tot gol rămâne. Zic "bag picioarele eu pun bagajele şi pe mine în compartiment şi dacă vine cineva care are loc văd eu cum fac". Intru, şi înăuntru mai era un tip- tot fără loc şi el. Nah bun atunci, hai că e de bine. Şi vine controlul- o tanti tare amabilă, care s-a mirat cum de ne-a dat fără loc,mai ales până la Bucureşti, că doar compartimentul ăla era gol până acolo, şi de acolo era pt personalul cfr...ce să mai spunem? bine că aveam totuşi loc.
Nah şi ajungem noi în marea metropolă cu întârzierea de neevitat de vreo 0 oră şi ceva şi să întrebăm cât stă acolo. Şeful de tren era un imbecil, care cred că nu ştia cum îl cheamă cu ecusonul în mână. Că el nu ştie la cât pleacă trenul, că a avut întârziere. " No shit, Sherlock, eu unde crezi că am fost în ultimele 5 ore????!!!". Mergem la mecanicul de locomotivă, ăla şi mai plop. Bună treabă să mor eu de nu! nah, fuge fata îşi ea şi ea ceva de ronţăit- nu de alta da mergea până la Cluj, adică încă vreo 9 ore!!!!
Să înnebunesc nu alta! pe cuvânt că nu le poţi dori decât privatizare la leprele astea. Mă jur. Sunt ceva de groază.
Anyway, cam ăsta a fost acel weekend...am prins o vreme excelentă, o mare curată şi caldă şi nu prea multă aglomeraţie, aşa cât să te simţi bine.
Abia aştept să ajung iar pe acolo în vreo 3 saptămâni! acolo sau în 2 mai, mare să fie :)
Ne auzim!
Totul a început cu faptul că nu sunt trenuri ca lumea Bucureşti-Mangalia. A căutat Raluca alte variante şi a găsit ceva, noaptea pe la 2, până în Constanţa, şi de acolo să luăm un autobuz până în Mangalia, de unde mai luăm un bus până în Vamă.
Trenul, ce să spun? ok, numai că nu era tren pentru durate de timp mai mari de o oră, două să spunem- e vorba de trenurile alea supra-etajate, drăguţe ele aşa de felul lor, da cu un spaţiu infim de stat, chiar şi pentru mine, care vorba unui prieten, sunt etalonul de un metru. Nah şi conform informaţiilor trebuia să ajungem în Constanţa pe la 6 şi ceva. Numai bine aveam autobuzul la vreo 20-30 de minute după deci era ok- în capul nostru cel puţin.
Nah păi numai bine că ne vedeam planurile spulberate cu fiecare minut care trecea şi noi stăteam ca moluştele în vreo gară uitată de lume, în mijlocul câmpului, fără să ştim de ce stăm acolo sau cât mai stăm acolo. La un moment dat, când chiar era nesimţire din partea CFR-ului, îl întrebăm pe ameţitul ăla de controlor de ce mama naibii stăm atâta în câmp şi de ce avem aşa o întârziere. La care el foarte degajat: păi da nu ştiţi că de 3 ani se lucrează la Medgidia??? păi bine dom'le şi dacă de 3 ani se lucrează acolo, de ce nu anunţaţi şi voi că trenul nu mai ajunge la cât scrie că tre' să ajungă ci cu unul, două , trei ceasuri mai târziu??? păi nu anunţă asta, pentru că dacă ar face-o, nu ar mai putea lua suplimentul de accelerat!
Nah şi acelaşi amărât de controlor care la noi s-a îmbăţoşat ca un curcan, s-a făcut mic mic de tot( ar merge aici replica din Snatch- his liltte balls were shrinking) când s-au urcat nişte ţigani beţi şi mizerabili taman în vagonul nostru. Niciunul dintre toţi cei nu ştiu câţi de controlori nu au îndrăznit să le spună nimic- că doar ăia erau băieţi solizi! Mare brânză ce să spun! A venit la un moment dat unul, cred de la poliţia gării, le-a spus la ăia ceva, da cică nu-i pot da jos din tren că au plătit bilet. Păi să mor eu, dacă au plătit bilet şi se apucă să spargă capete prin tren asat înseamnă că-i laşi să stea în continuare acolo numai pentru că au bilet şi pentru că personalului trenului îi este frică să le spună ceva???? A fost de vis ....au început să urle, să se certe, să bată mingea sus- noi fiind jos-, să bea , să înjure...ce mai, ca la ei acasă- adică la uşa cortului. Îmi venea să mă duc să-i dau cap în cap pe toţi.
Pe lângă ca eram nedormită, înţepenită am devenit şi ciufută din cauza ălora. Îmi făceam tot felul de planuri criminale în minte, scenariile de derulau prin faţa ochilor mei,care de care mai violente şi mai chinuitoare. Nu sunt o persoană violentă, dar uneori, mai ales în cazurile în care ai de a face cu animale din astea care nu pricep de nicio culoare, îmi pare rău să o spun, dar pui mâna pe par şi-i arzi de să nu se mai vadă.
Mă rog, într-un final glorios ajungem şi noi în Constanţa cu o întârziere de doar o oră şi ceva- adică încă ok- , găsim autogara şi ne postăm în faţa autobuzului- nu care cumva să plece fără noi. Nu mai spun că îmi era o foame de vedeam numai pulpiţe de pui şi aripioare peste tot. Şi ca o adevărată gurmandă care este Raluca, draga de ea, s-a dus să-şi ia de mâncare. Şi cu ce vine? cu pufuleţi! drept e că dacă bagi în tine pufuleţi şi bei apă, te cam saturi-cel puţin pe moment. Până în Mangalia am tot moţăit, da m-am trezit instant când am ajuns acolo, că erau nişte nori negri şi urâţi de numa numa şi mai şi picura aşa ocazional. Ne-am pleoştit cu totul.
Ne-a trecut şi ploşteala asta când a venit bus-ul, care s-a umplut foarte repede şi foarte tare. Şi eveident că a trebuit să mai oprească şi în toate staţiile de pe drum, ce conta că noi abia mai aveam loc acolo? şi se găseşte una, care stătea bine mersi pe scaun să spună că " haideţi mai înaintaţi şi voi acolo, că mai e lume jos" nah păi aia m-a scos din sărite şi i-am şi întors-o: că normal că ea crede că mai e loc, doar stă bine mersi în fund pe scaun.
And theeeeeeeeen....am ajuns în Vamă!!!!! soare, cald, o briză uşoară...mi-a trecut tot, în afară de foame. Ne-am instalat casa- aka cortul- la Marina, şi am întins-o în costumaţia de plajă să ne prajim la soare- nu înainte de a mânca ceva.
Ei şi 2 zile jumate am stat la soare, pe terase, în apă, la bere, la cocktailuri...
Am fost fff aproape sa zbor cu parapanta, dar nu a ţinut vântul deloc cu noi- sâmbătă era prea slab pentru două persoane- nu aveai voie să zbori singur- şi nu ne-ar fi ridicat ca lumea, iar duminică era cam ciudat- după cum s-a exprimat tipul care era pe acolo cu parapanta- în sensul că ne-ar fi trântit la pământ...
Las' că merg eu iar şi tot tre să prind într-o săptămână măcar o zi de vânt ca lumea să apuc să zbor. Nu de alta da am mania asta cu zburatul de ani de zile...şi când îi vedeam cum se lansează şi ce fain plutesc....bine că erau şi care făceau tot felul de cascadorii, da la aşa ceva nu se bagă când au pasageri.
M-a dezamăgit teribil Stff-ul...parcă s-au tâmpit cu totul, mă jur. Vineri era cât de cât ok muzica, da toată lumea stătea în picioare şi de uita..la ce nu ştiu că nu era niciun concert. Se uitau aiurea în gol mă gândesc. Şi unde stăteam noi, în Control şi anume, muzica era chiar faină, da lumea prefera sa stea aiurea pe plajă... Mă rog, se mai educă lumea în timp, dar păcat de loc, că e fain- mă refer la Control.
Şi sâmbătă am mâncat papanaşi din ăia buuuuuni de tot, de la Frontiera. Papanaşul ăla e demenţial! pe langă faptul că e f mare, mai e şi incredibil de bun. Nu am mai mâncat nicăieri papnaşi ca ăia. Delicios!
Şi aventura nu se termină, că duminică, ajungem în Constanţa să plecăm fiecare pe la casa lui- Bucureşti şi Cluj. Mie mi-era clar că nu o să mai găsim locuri, aşa a şi fost, numai că din start am avut întârziere de juma' de oră, că trenul pleca la 4 fără 15 şi evident că l-au tras în gară la 4 fără 10 şi am plecat abia pe la 4 şi 15....mi se pare şi logic, de altfel. Şi ne urcăm amândou în vagonul de Cluj, că eu şi aşa coboram la Bucureşti şi primul compartiment era gol. Aşteptăm noi să se urce lumea în tren, compartimentul tot gol rămâne. Zic "bag picioarele eu pun bagajele şi pe mine în compartiment şi dacă vine cineva care are loc văd eu cum fac". Intru, şi înăuntru mai era un tip- tot fără loc şi el. Nah bun atunci, hai că e de bine. Şi vine controlul- o tanti tare amabilă, care s-a mirat cum de ne-a dat fără loc,mai ales până la Bucureşti, că doar compartimentul ăla era gol până acolo, şi de acolo era pt personalul cfr...ce să mai spunem? bine că aveam totuşi loc.
Nah şi ajungem noi în marea metropolă cu întârzierea de neevitat de vreo 0 oră şi ceva şi să întrebăm cât stă acolo. Şeful de tren era un imbecil, care cred că nu ştia cum îl cheamă cu ecusonul în mână. Că el nu ştie la cât pleacă trenul, că a avut întârziere. " No shit, Sherlock, eu unde crezi că am fost în ultimele 5 ore????!!!". Mergem la mecanicul de locomotivă, ăla şi mai plop. Bună treabă să mor eu de nu! nah, fuge fata îşi ea şi ea ceva de ronţăit- nu de alta da mergea până la Cluj, adică încă vreo 9 ore!!!!
Să înnebunesc nu alta! pe cuvânt că nu le poţi dori decât privatizare la leprele astea. Mă jur. Sunt ceva de groază.
Anyway, cam ăsta a fost acel weekend...am prins o vreme excelentă, o mare curată şi caldă şi nu prea multă aglomeraţie, aşa cât să te simţi bine.
Abia aştept să ajung iar pe acolo în vreo 3 saptămâni! acolo sau în 2 mai, mare să fie :)
Ne auzim!
Etichete:
de vacanta,
preumblari prin tara,
reality bites,
tors de matzishor
sâmbătă, 14 martie 2009
Traiască CFR-ul!!!
Am venit si eu acasă weekend-ul ăsta şi din cauza programului de la birou nu am putut pleca decât cu trenul de seară din Bucureşti. Nicio problemă până aici, că doar am mai mers singură cu trenul ăla.
Numai bine că la Braşov se goleşte aproape compartimentul şi mai rămân eu cu un tip care venea tot până la Sibiu.
Şi, acum urmează partea cea mai tare: pe lângă faptul că era deja în întârziere cu o jumătate de oră, după Braşov, ia foc locomotiva secundară!!!! Pe lângă mirosul foarte urât, mai era şi fumul înecăcios - eu fiind la 2 vagoane de focul de tabară care creştea!- era agitaţia personalului, care sărmanii încercau să stingă focul cu extinctoarele din dotare. Locomotiva era Diesel, plină cu combustibil- nu era pericol să sărim în aer, doar că nu se putea stinge numai cu jucărelele alea.
Lumea începuse să se panicheze puţin pentru că se vedea destul de tare cum arde, eram în plin câmp, nu se vedea nicio altă lumină... Unde să o iei pe câmp? Începeau telefoanele de anunţat că se întârzie, de mobilizat lumea în caz că se întindea prea mult tărăşenia...
Într-un final s-a calmat situaţia, locomotiva în flăcări fiind trasă mai departe către Vlădeşti (următoarea staţie) de cealaltă locomotivă, şi noi am rămas, nişte vagoane, în mijlocul câmpului, aşteptând!
Nu s-a întârziat DECÂT cu 2 ore!!! dar asta contează când ai plecat la 20:30 şi ajungi la 04:30... şi numai bine că ajung în Sibiu şi dau peste iadul ăla de ninsoare!!! Halal drum!
Oricum, CFR-ul, şi de data asta, nu ne-a înşelat aşteptările, am ajuns mai târziu decât trebuia- şi dacă nu ar fi fost acel incident, tot am fi avut întârziere. Vorba unui prieten, motto-ul CFR ar trebui să fie "Te grăbeşti undeva?".
De data asta măcar s-au ocupat şi de divertismentul nostru, cu locomotiva aceea în flăcări...râdem, glumim, dar a fost o situaţie destul de aiurea.
Să văd cum o să fie drumul înapoi cu Dacosul, pe Dealul Negru...
Pe cuvânt că ţi se taie cheful de a mai merge cu trenul! Mai bine cauţi ceva oferte de avion, acolo unde se poate, şi unde nu...căutat transport rutier- nu că ăla ar fi mai ok sau mai sigur-.
Numai bine că la Braşov se goleşte aproape compartimentul şi mai rămân eu cu un tip care venea tot până la Sibiu.
Şi, acum urmează partea cea mai tare: pe lângă faptul că era deja în întârziere cu o jumătate de oră, după Braşov, ia foc locomotiva secundară!!!! Pe lângă mirosul foarte urât, mai era şi fumul înecăcios - eu fiind la 2 vagoane de focul de tabară care creştea!- era agitaţia personalului, care sărmanii încercau să stingă focul cu extinctoarele din dotare. Locomotiva era Diesel, plină cu combustibil- nu era pericol să sărim în aer, doar că nu se putea stinge numai cu jucărelele alea.
Lumea începuse să se panicheze puţin pentru că se vedea destul de tare cum arde, eram în plin câmp, nu se vedea nicio altă lumină... Unde să o iei pe câmp? Începeau telefoanele de anunţat că se întârzie, de mobilizat lumea în caz că se întindea prea mult tărăşenia...
Într-un final s-a calmat situaţia, locomotiva în flăcări fiind trasă mai departe către Vlădeşti (următoarea staţie) de cealaltă locomotivă, şi noi am rămas, nişte vagoane, în mijlocul câmpului, aşteptând!
Nu s-a întârziat DECÂT cu 2 ore!!! dar asta contează când ai plecat la 20:30 şi ajungi la 04:30... şi numai bine că ajung în Sibiu şi dau peste iadul ăla de ninsoare!!! Halal drum!
Oricum, CFR-ul, şi de data asta, nu ne-a înşelat aşteptările, am ajuns mai târziu decât trebuia- şi dacă nu ar fi fost acel incident, tot am fi avut întârziere. Vorba unui prieten, motto-ul CFR ar trebui să fie "Te grăbeşti undeva?".
De data asta măcar s-au ocupat şi de divertismentul nostru, cu locomotiva aceea în flăcări...râdem, glumim, dar a fost o situaţie destul de aiurea.
Să văd cum o să fie drumul înapoi cu Dacosul, pe Dealul Negru...
Pe cuvânt că ţi se taie cheful de a mai merge cu trenul! Mai bine cauţi ceva oferte de avion, acolo unde se poate, şi unde nu...căutat transport rutier- nu că ăla ar fi mai ok sau mai sigur-.
vineri, 21 noiembrie 2008
Cap n-au ei...rămânem noi fără picioare
Nici nu mai ştiu în ce categorie să includ chestia asta: nesimtire, nepăsare, pură prostie..?
La metroul de la Universitate lucrează băieţii de o grămadă de vreme, ei şi acum parcă încep să se vadă roadele muncii lor, numai că am vaga impresie că cineva îşi cam bate joc de noi. Pardoseala este dintr-un fel de marmură/gresie marmorată, foarte frumoasă de altfel, numai că nu e antiderapantă!!! Aluneci pe ea si fără să fie udă...
Apăi nu ştiu zău care a fost ideea când s-a aporbat aşa ceva, eventual numai aceea de a mai avea o scuză pentru cheltuirea altor fonduri pentru înlocuirea pardoselii....
Să vezi tu distracţie şi voie bună când încep ploile sau şi mai rău ninsorile!!! Ce o să mai râdă bieţii oameni care îşi vor rupe mâinile şi picioarele şi medicii de prin spitale! Şi pentru ce? pentru inconştienţa, prostia şi nepăsarea unor indivizi care stau şi se scobesc în nas şi printre scobituri şi înghiţituri de una-alta, mai hotărăsc şi ei ceva, ca să nu zică lumea că stau chiar degeaba cu mâna în fund!!!
Chiar a lăsat cineva un mesaj pe unul dintre pereţii metroului spunând că pardoseala trebuie să fie antiderapantă, şi cu întrebarea " Chiar nu vă pasă?" Se pare că nu le pasă... O fi asta una dintre cele mai mici probleme, dar este una chiar sub nasul lumii, sub picioarele ei mai bine spus! Zilnic mii de oameni trec prin acel pasaj...zilnic o să fie zeci de accidente pe acolo...
Şi uite pe ce se duc banii publici...şi uite de ce nu au ei bani pentru problemele oamenilor...
La metroul de la Universitate lucrează băieţii de o grămadă de vreme, ei şi acum parcă încep să se vadă roadele muncii lor, numai că am vaga impresie că cineva îşi cam bate joc de noi. Pardoseala este dintr-un fel de marmură/gresie marmorată, foarte frumoasă de altfel, numai că nu e antiderapantă!!! Aluneci pe ea si fără să fie udă...
Apăi nu ştiu zău care a fost ideea când s-a aporbat aşa ceva, eventual numai aceea de a mai avea o scuză pentru cheltuirea altor fonduri pentru înlocuirea pardoselii....
Să vezi tu distracţie şi voie bună când încep ploile sau şi mai rău ninsorile!!! Ce o să mai râdă bieţii oameni care îşi vor rupe mâinile şi picioarele şi medicii de prin spitale! Şi pentru ce? pentru inconştienţa, prostia şi nepăsarea unor indivizi care stau şi se scobesc în nas şi printre scobituri şi înghiţituri de una-alta, mai hotărăsc şi ei ceva, ca să nu zică lumea că stau chiar degeaba cu mâna în fund!!!
Chiar a lăsat cineva un mesaj pe unul dintre pereţii metroului spunând că pardoseala trebuie să fie antiderapantă, şi cu întrebarea " Chiar nu vă pasă?" Se pare că nu le pasă... O fi asta una dintre cele mai mici probleme, dar este una chiar sub nasul lumii, sub picioarele ei mai bine spus! Zilnic mii de oameni trec prin acel pasaj...zilnic o să fie zeci de accidente pe acolo...
Şi uite pe ce se duc banii publici...şi uite de ce nu au ei bani pentru problemele oamenilor...
luni, 13 octombrie 2008
Luz Silenciosa
Cam târziu, e drept, dar abia acum am ceva timp mai mult să scriu ceva pe blog şi să nu fiu grăbită...
Am fost la ANONIMVL, la retrospectiva festivalului, săptămâna trecută şi amajuns să văd numai filmul care a câştigat festivalul-şi care a luat de fapt şi premiul juriului la Cannes- şi anume Luz Silenciosa, sau, Lumină tăcută.
Filmul e ciudat, destul de trist aş spune eu,iar finalul, deşi uşor forţat, parcă se potriveşte perfect cu restul filmului.
Ciclicitatea este evidentă- iar momentele de început şi de final ale filmului sunt de o linişte...frumoasă şi tăcută...
E povestea unui om, a unei iubiri, a unei tragedii, a unei comunităţi...Deşi regizorul este mexican filmul este vorbit în proporţie de 90% în olandeză, fiind vorba despre o comunitate de olandezi agricultori din Mexic. Ideea este voit exagerată pentru că de fapt acţiunea este una în afara timpului real ,al nostru, aşa cum îl cunoaştem noi,dar asta nu o face mai puţin adevărată sau tristă...
Nu ştiu dacă filmul se poate găsi undeva, aşa că o să pun trailer-ul aici
Aş fi vrut să văd şi The Wave, un film absolut fascinant dar şi teribil de violent, dspre cât de fragilă este de fapt starea de linişte şi pace a lumii, mai ales în ţări ca Germania. Filmul se bazează pe fapte reale şi poate de aceea este atât de şocant şi de impresionant.
Uite şi un trailer, şi sper să găsesc undeva şi filmul, că aş vrea să îl văd:
Am fost la ANONIMVL, la retrospectiva festivalului, săptămâna trecută şi amajuns să văd numai filmul care a câştigat festivalul-şi care a luat de fapt şi premiul juriului la Cannes- şi anume Luz Silenciosa, sau, Lumină tăcută.
Filmul e ciudat, destul de trist aş spune eu,iar finalul, deşi uşor forţat, parcă se potriveşte perfect cu restul filmului.
Ciclicitatea este evidentă- iar momentele de început şi de final ale filmului sunt de o linişte...frumoasă şi tăcută...
E povestea unui om, a unei iubiri, a unei tragedii, a unei comunităţi...Deşi regizorul este mexican filmul este vorbit în proporţie de 90% în olandeză, fiind vorba despre o comunitate de olandezi agricultori din Mexic. Ideea este voit exagerată pentru că de fapt acţiunea este una în afara timpului real ,al nostru, aşa cum îl cunoaştem noi,dar asta nu o face mai puţin adevărată sau tristă...
Nu ştiu dacă filmul se poate găsi undeva, aşa că o să pun trailer-ul aici
Aş fi vrut să văd şi The Wave, un film absolut fascinant dar şi teribil de violent, dspre cât de fragilă este de fapt starea de linişte şi pace a lumii, mai ales în ţări ca Germania. Filmul se bazează pe fapte reale şi poate de aceea este atât de şocant şi de impresionant.
Uite şi un trailer, şi sper să găsesc undeva şi filmul, că aş vrea să îl văd:
Etichete:
Bucuresti,
cultura...cea de toate zilele,
questii,
reality bites
Home sweet home
Am reuşit înr-un final să îmi găsesc un loc unde să stau, asta după ce m-am văzut nevoită să mă mut de unde stăteam iniţial, pentru că femeia aia era nebună! Stăteam în gazdă, că asta se găsise, părea totul cât de cât ok, asta până a început femeia să facă pe nebuna...Practic eu nu aveam niciun drept acolo, nu putem mişca nimic fără ca ea să fie de acord şi în plus mai era şi isterică! Păi eu nu dau atâţia bani ca ea să urle la mine şi să-mi spună la ce oră să vin acasă şi câte haine să îmi spăl.
Aşa că, draga de ea, s-a gândit că e foarte convenabil pentru ea să mă dea afară la o săptămână după ce eu îi plătisem chiria pe luna în curs...faină treabă ce să zic? Nah anyway, mi-am luat catrafusele şi m-am dus sus la vară-mea şi de atunci a început nebunia căutării unei locuinţe!
Mă jur, statul în chirie te depersonalizează, ajungi o cârpă de om- le vedeam pe fetele astea care mai stăteau şi ele în apartament..păi astea nu ieşeau din vorba ei, suportau şi urletele şi felul în care vorbea cu ele...păi dă-o naibii de treabă! chiar aşa să ajungă să profite de lume pentru faptul că le închiriază o cameră!!! Şi-au luat-o-n cap bătrânii ăştia care închiriază în regim de gazdă de nu-i adevărat! Tu, ca şi chiriaş nu ai drepturi deloc acolo!
Şi acuma mai trebuie să-mi şi dea bani înapoi...acolo o să fie chiar distractiv!
Aşa, şi ca să revin la nebunia căutărilor...de miercuri eu caut într-una, sun într-una, merg să văd apartamente, camere, chestii...Şi am început să caut apartamente, în ideea că să mă mut cu nişte foste colege care şi ele căutau-nu a mers figura, pentru că ăştia cer avans pe 2 luni, garanţie o lună...deci tre să ai aproximativ 500-700 de euro dintr-un foc să-i dai dacă vrei să iei apartamentul... Apoi am zis că fac şi eu un efort şi să îmi caut garsonieră...am găsit şi din alea, dar aici voiau avansul pe 3 luni +o lună garanţie, deci undeva la 1000 euro! Să dai în bâlbâială nu alta! Ajunsesem aproape în pragul nebuniei, că trebuia să-mi găsesc ceva rapid!
Şi nah, la un moment dat, zice vară-mea de nu ştiu ce cunoştinţă de-a ei bla bla care ar vrea să închirieze o cameră...Eu, după experienţa cu femeia aia cu care nu se putea discuta, am zis iniţial că eu nu mai stau în gazdă că nu am nervi ca tot la o lună-două să mă înpachetez să mă mut... Dar nah , având în vedere sumele absolut fantastice de care trebuie să dispui pentru a lua o garsonieră sau şi un apartament sau şi o cameră în chirie...a trebuit să merg pe varianta asta...
Stau în Rahova acuma, dar în partea bună a Rahovei, cum se zice, la 5 staţii de tramvai de Unirii..deci relativ ok... Apartamentul e drăguţ, camera e aranjată, drăguţă, am linişte, nu o să am probleme cu venitul acasă sau cu mai ştiu eu ce alte psihoze cum aveam dincoace, deci, din punctul ăsta de vedere e muuult mai bine...
Azi mă mut şi o să fie o mare nebunie că am o grămadă de bagaje şi tre să le duc cumva cu taxiul până acolo...that should be fun...i think... da tocmai acuma am reuşit să găsesc o prietenă să mă ajute să le mut dintr-o parte în alta...Mulţam mult, Cătă!
O să mai dau se ştire cum evoluează lucrurile, asta dacă o să mai fiu în stare de ceva deseară....
Aşa că, draga de ea, s-a gândit că e foarte convenabil pentru ea să mă dea afară la o săptămână după ce eu îi plătisem chiria pe luna în curs...faină treabă ce să zic? Nah anyway, mi-am luat catrafusele şi m-am dus sus la vară-mea şi de atunci a început nebunia căutării unei locuinţe!
Mă jur, statul în chirie te depersonalizează, ajungi o cârpă de om- le vedeam pe fetele astea care mai stăteau şi ele în apartament..păi astea nu ieşeau din vorba ei, suportau şi urletele şi felul în care vorbea cu ele...păi dă-o naibii de treabă! chiar aşa să ajungă să profite de lume pentru faptul că le închiriază o cameră!!! Şi-au luat-o-n cap bătrânii ăştia care închiriază în regim de gazdă de nu-i adevărat! Tu, ca şi chiriaş nu ai drepturi deloc acolo!
Şi acuma mai trebuie să-mi şi dea bani înapoi...acolo o să fie chiar distractiv!
Aşa, şi ca să revin la nebunia căutărilor...de miercuri eu caut într-una, sun într-una, merg să văd apartamente, camere, chestii...Şi am început să caut apartamente, în ideea că să mă mut cu nişte foste colege care şi ele căutau-nu a mers figura, pentru că ăştia cer avans pe 2 luni, garanţie o lună...deci tre să ai aproximativ 500-700 de euro dintr-un foc să-i dai dacă vrei să iei apartamentul... Apoi am zis că fac şi eu un efort şi să îmi caut garsonieră...am găsit şi din alea, dar aici voiau avansul pe 3 luni +o lună garanţie, deci undeva la 1000 euro! Să dai în bâlbâială nu alta! Ajunsesem aproape în pragul nebuniei, că trebuia să-mi găsesc ceva rapid!
Şi nah, la un moment dat, zice vară-mea de nu ştiu ce cunoştinţă de-a ei bla bla care ar vrea să închirieze o cameră...Eu, după experienţa cu femeia aia cu care nu se putea discuta, am zis iniţial că eu nu mai stau în gazdă că nu am nervi ca tot la o lună-două să mă înpachetez să mă mut... Dar nah , având în vedere sumele absolut fantastice de care trebuie să dispui pentru a lua o garsonieră sau şi un apartament sau şi o cameră în chirie...a trebuit să merg pe varianta asta...
Stau în Rahova acuma, dar în partea bună a Rahovei, cum se zice, la 5 staţii de tramvai de Unirii..deci relativ ok... Apartamentul e drăguţ, camera e aranjată, drăguţă, am linişte, nu o să am probleme cu venitul acasă sau cu mai ştiu eu ce alte psihoze cum aveam dincoace, deci, din punctul ăsta de vedere e muuult mai bine...
Azi mă mut şi o să fie o mare nebunie că am o grămadă de bagaje şi tre să le duc cumva cu taxiul până acolo...that should be fun...i think... da tocmai acuma am reuşit să găsesc o prietenă să mă ajute să le mut dintr-o parte în alta...Mulţam mult, Cătă!
O să mai dau se ştire cum evoluează lucrurile, asta dacă o să mai fiu în stare de ceva deseară....
Etichete:
Bucuresti,
reality bites,
tors de matzishor
marți, 12 august 2008
Ne ducem naibii!
Am primit o chestie pe mail care m-a lăsat mască: i-a apucat pe români nebunia retrocedărilor cu o asemenea furie de nu se mai uită la ce cer şi nici la ce se dă!
Se pare că Sfinxul, Vf. Omu şi Babele riscă să ajungă împrejmuite de garduri cu sârmă ghimpată, pentru că statului român nu-i pasă nici cât negru sub unghie cui ce dă, atâta timp cât banii ajung în buzunarele care trebuie! Articolul-care poate fi citit aici, cred că e un blog care conţine tot felul de asemenea articole despre tot felul de probleme serioase existente în societatea noastră.
Dar chestia asta sincer, mi se pare absolut de SF! Cum naiba să-i dai unui om de afaceri, sau unui tâmpit, un parc naţional??? Cum să-i dai unuia un MUNTE????!!!! Hai, dai o clădire, dai o bucată de pământ, dar cum naiba să-ţi dea prin cap să dai cuiva un munte??? Nu e vorba că nu înţeleg chestia asta-oricum nu o înţeleg- e vorba de faptul că aşa ceva nu se întâmplă! I-aş împuşca pe toţi imbecilii ăştia care au căcat în loc de minte! Sincer i-aş împuşca, fără nici cel mai mic regret! Ăştia oricum nu au familii cu adevărat, aşa că nu ar avea cine să-i plângă. Chiar nu văd şi cei din conducerea ţării cum se scapă hăţurile din mâinile lor??? Cum le lasă de bunăvoie să le scape doar ca să li se umple buzunarele şi conturile cu şi mai mulţi bani! Şi ce naiba fac cu atâţia bani? Mor cu ei sub saltea!
Nici nu pot fi revoltată de cât de şocată sunt! Sau sunt eu incredibil de naivă şi aşa ceva se întâmplă la fel de natural ca şi respiratul, sau e o chestie care trebuie stopată cât mai rapid şi definitiv! Dacă statul, care teoretic ar trebui să apere interesele celor care i-au ales nu mişcă un deget, atunci asta înseamnă că trebuie să ni apărăm noi? La ce bun să mai avem conducători dacă oricum nu fac absolut nimic?
Jeguri avem în conducere, nu oameni! Să le fie ruşine şi dacă nu le e, sper să apuce să vadă şi reversul medaliei...
Se pare că Sfinxul, Vf. Omu şi Babele riscă să ajungă împrejmuite de garduri cu sârmă ghimpată, pentru că statului român nu-i pasă nici cât negru sub unghie cui ce dă, atâta timp cât banii ajung în buzunarele care trebuie! Articolul-care poate fi citit aici, cred că e un blog care conţine tot felul de asemenea articole despre tot felul de probleme serioase existente în societatea noastră.
Dar chestia asta sincer, mi se pare absolut de SF! Cum naiba să-i dai unui om de afaceri, sau unui tâmpit, un parc naţional??? Cum să-i dai unuia un MUNTE????!!!! Hai, dai o clădire, dai o bucată de pământ, dar cum naiba să-ţi dea prin cap să dai cuiva un munte??? Nu e vorba că nu înţeleg chestia asta-oricum nu o înţeleg- e vorba de faptul că aşa ceva nu se întâmplă! I-aş împuşca pe toţi imbecilii ăştia care au căcat în loc de minte! Sincer i-aş împuşca, fără nici cel mai mic regret! Ăştia oricum nu au familii cu adevărat, aşa că nu ar avea cine să-i plângă. Chiar nu văd şi cei din conducerea ţării cum se scapă hăţurile din mâinile lor??? Cum le lasă de bunăvoie să le scape doar ca să li se umple buzunarele şi conturile cu şi mai mulţi bani! Şi ce naiba fac cu atâţia bani? Mor cu ei sub saltea!
Nici nu pot fi revoltată de cât de şocată sunt! Sau sunt eu incredibil de naivă şi aşa ceva se întâmplă la fel de natural ca şi respiratul, sau e o chestie care trebuie stopată cât mai rapid şi definitiv! Dacă statul, care teoretic ar trebui să apere interesele celor care i-au ales nu mişcă un deget, atunci asta înseamnă că trebuie să ni apărăm noi? La ce bun să mai avem conducători dacă oricum nu fac absolut nimic?
Jeguri avem în conducere, nu oameni! Să le fie ruşine şi dacă nu le e, sper să apuce să vadă şi reversul medaliei...
miercuri, 30 iulie 2008
Nimeni nu-i mai tare ca noi!
Am mers de curând la incredibil de şmecherul complex Helios din Ocna Sibiului... În afară de preţ nu e nimic şmecher la el. Ba mai e apa curată, să nu mint, că e destul de important să fie apa curată.
Nah, ajungem noi acolo, cu vară-mea de la Bucureşti şi cu viitorul ei soţ: ne alegem locurile şi ne întindem la soare. Locul arată bine nu pot să mint, dar când am vrut să ne luăm ceva de băut, ni s-a spus că în ziua aceea nu se serveşte la bar. A trebuit să ne luăm suc şi apă de undeva din afara complexului. Nu că nu ar fi fost mai ieftin aşa, dar simpla chestie că nu se servea, deşi era destul de multă lume pentru o zi de luni, m-a deranjat.
Anyway, ziua a decurs foarte bine, am avut soare, apa era ok, curată, nu erau nebuni care să sară aiurea în apă şi să-ţi ude prosopul... Toate bune şi frumoase până ajung la toaletă: era groaznic!!!Mirosea destul de urât, nu era hârtie igienică şi coşurile de gunoi erau atâta de pline încât dădeau pe dinafară! Apăi la 25 de lei cât e intrarea, ar putea avea mai multă grijă de toaletele alea, că ţi se făcea greaţă când intrai acolo.
Şi inevitabil, am tras aceeaşi concluzie: românul e un dobitoc! Ăsta e adevărul! Ideologia patronului e să jupoaie cât mai mult de pe client dar nu cumva să-i dea serviciile pentru care plăteşte, iar clientul, de cele mai multe ori nu zice nimic, că ştie că oricum nu are niciun efect. M-aş fi dus să-i spun duduii care ne-a luat banii să se uite puţin la toalete dacă-i plac, dar nu mai era pe acolo.
E vorba aia a românului: în afară-i vopsit gardul şi-năuntru leopardul-cam aşa e treaba cu complexul Helios. Cât o fi el de frumos şi de aranjat, cu piscinele lui, pe atât e de dezgustătoare toaleta.
Nah, ajungem noi acolo, cu vară-mea de la Bucureşti şi cu viitorul ei soţ: ne alegem locurile şi ne întindem la soare. Locul arată bine nu pot să mint, dar când am vrut să ne luăm ceva de băut, ni s-a spus că în ziua aceea nu se serveşte la bar. A trebuit să ne luăm suc şi apă de undeva din afara complexului. Nu că nu ar fi fost mai ieftin aşa, dar simpla chestie că nu se servea, deşi era destul de multă lume pentru o zi de luni, m-a deranjat.
Anyway, ziua a decurs foarte bine, am avut soare, apa era ok, curată, nu erau nebuni care să sară aiurea în apă şi să-ţi ude prosopul... Toate bune şi frumoase până ajung la toaletă: era groaznic!!!Mirosea destul de urât, nu era hârtie igienică şi coşurile de gunoi erau atâta de pline încât dădeau pe dinafară! Apăi la 25 de lei cât e intrarea, ar putea avea mai multă grijă de toaletele alea, că ţi se făcea greaţă când intrai acolo.
Şi inevitabil, am tras aceeaşi concluzie: românul e un dobitoc! Ăsta e adevărul! Ideologia patronului e să jupoaie cât mai mult de pe client dar nu cumva să-i dea serviciile pentru care plăteşte, iar clientul, de cele mai multe ori nu zice nimic, că ştie că oricum nu are niciun efect. M-aş fi dus să-i spun duduii care ne-a luat banii să se uite puţin la toalete dacă-i plac, dar nu mai era pe acolo.
E vorba aia a românului: în afară-i vopsit gardul şi-năuntru leopardul-cam aşa e treaba cu complexul Helios. Cât o fi el de frumos şi de aranjat, cu piscinele lui, pe atât e de dezgustătoare toaleta.
marți, 8 iulie 2008
Are we safe?
E o întrebare din ce în ce mai îndreptăţită în ultima vreme, dacă stau numai să mă gândesc la toţi nebunii care în lipsă de altă ocupaţie dau spargeri sau se iau de oamenii de pe stradă.
Un asemenea caz a avut loc acum vreo 3 seri în oraş: eram pe o terasă, pe o străduţă mai liniştită dn Sibiu, un grup mare, la poveşti.
La un moment dat pe drum, în faţa terasei era un mini-grup de câteva persoane care păreau că se ceartă şi dintr-o dată se aude un sunet de lovitură şi zgomotul unui corp care cade pe asfalt. Băieţii au sărit toţi în stradă, s-au dus lângă individul căzut-care părea inconştinet, iar scandalagiii au plecar ameninţând într-una că o să se întoarcă.
Tipul chiar fusese inconştinent o perioadă destul de scurtă-dăduse cu capul de trotuar! Gardienii nu erau pe acolo! Deşi cu vreo oră înainte ieşiseră de pe străduţa respectivă. Erau probabil ocupaţi să facă poze teraselor care erau deschise la acea oră şi să se certe cu patronii.
S-a sunt la 112, s-au dat toate detaliile care se puteau da şi deşi spitalul e la nici 2 minute de locul unde eram noi, a durat vreo 5-7 minute până au sosit...
Şi deşteptul care a dat era un sfrijit de 1 metru jumate, beat, care făcea pe grozavul acolo.
Parcă nu-ţi mai vine să ieşi pe stradă chiar aşa...am tot zis că trebuie să-mi iau un spray cu piper sau ceva...e destul de aiurea să fii atacat şi să nu poţi să faci nimic, aşa că măcar să-i dai boului cu ceva în ochi până fugi...
Un asemenea caz a avut loc acum vreo 3 seri în oraş: eram pe o terasă, pe o străduţă mai liniştită dn Sibiu, un grup mare, la poveşti.
La un moment dat pe drum, în faţa terasei era un mini-grup de câteva persoane care păreau că se ceartă şi dintr-o dată se aude un sunet de lovitură şi zgomotul unui corp care cade pe asfalt. Băieţii au sărit toţi în stradă, s-au dus lângă individul căzut-care părea inconştinet, iar scandalagiii au plecar ameninţând într-una că o să se întoarcă.
Tipul chiar fusese inconştinent o perioadă destul de scurtă-dăduse cu capul de trotuar! Gardienii nu erau pe acolo! Deşi cu vreo oră înainte ieşiseră de pe străduţa respectivă. Erau probabil ocupaţi să facă poze teraselor care erau deschise la acea oră şi să se certe cu patronii.
S-a sunt la 112, s-au dat toate detaliile care se puteau da şi deşi spitalul e la nici 2 minute de locul unde eram noi, a durat vreo 5-7 minute până au sosit...
Şi deşteptul care a dat era un sfrijit de 1 metru jumate, beat, care făcea pe grozavul acolo.
Parcă nu-ţi mai vine să ieşi pe stradă chiar aşa...am tot zis că trebuie să-mi iau un spray cu piper sau ceva...e destul de aiurea să fii atacat şi să nu poţi să faci nimic, aşa că măcar să-i dai boului cu ceva în ochi până fugi...
Festival sau bălci?
Weekend-ul acesta a avut loc Festivalul Bujorului de la Gura Rîului, şi cum în anii trecuţi nu am reuşit să merg, am zis că acum nu mai am nicio scuză, aşa că am ajuns acolo împreună cu ai mei şi nişte prieteni de familie.



Mai mult decât aiurea... Asta pe lîngă gunoaiele care erau la fiecare terasă! Fiecare arunca ţigara pe iarbă, hârtia de la probumul fiert pe aceeaşi iarbă, dacă dădeau "din greşeală" cu cotul peste paharele de bere goale de pe masă, nu se sinchiseau să le şi ridice de pe jos... Ca la uşa cortului!
O grămadă de maşini parcate peste tot, lume multă, nebunie...
Ce m-a izbit prima dată au fost maşinuţele aduse!!! Cum naiba să aduci maşinuţe şi scaunul ăla imens infernal la un festival focloric, ţinut pe câmp???? Şi asta nu era totul: nu lipseau tarabele cu brăţări de piele, curele, baghete luminoase, lănţişoare de "argint", pălării.... Era un bâlci în toată regula. Aveau chiar şi roata norocului în miniatură.
Avem senzaţia că sunt în romanul "Cireşarii", într-unul din volumele în care eroii îşi trăiesc o parte a aventurii într-un bălci: de la infernalitatea aia de scaun urla o muzică de club, de pe la terasele cu mici şi bere urlau manelel şi de la scenă se auzea muzică populară! Să mori nu alta.
Atmosferă de "festival"
Mai mult decât aiurea... Asta pe lîngă gunoaiele care erau la fiecare terasă! Fiecare arunca ţigara pe iarbă, hârtia de la probumul fiert pe aceeaşi iarbă, dacă dădeau "din greşeală" cu cotul peste paharele de bere goale de pe masă, nu se sinchiseau să le şi ridice de pe jos... Ca la uşa cortului!
M-a distra cel mai tare o tarabă- Clătite franţuzeşti uriase! Păcat că nu am poză! Individul numai a francez nu arăta şi clătitele nici atât...n-am avut curaj să mănânc.
Am mâncat în schimb boţ-mămăligă cu branză făcută ca o minge şi coaptă puţin pe foc. Delicios, sincer, şi brânza aia era cum se spune " de la mama ei" sărată, bună, săţioasă!
A fost şi spectacol de muzică şi dansuri populare-unul dintre momente fiind cu veteranii Junilor Sibiului, care deşi erau o vârstă respectabilă jucau şi se mişcau de numa! S-au luat şi spectatorii la jucat pe locul din faţa scenei-fiecare cum ştia şi ce ştia.
Nu se putea să nu o dea careva în bară şi la partea asta cu spectacolul...şi acel cineva a fost Nelu Albu. Eu una sincer, nu ascult aşa ceva, nu am nimic cu omul sau cu cei care îl ascultă, dar a mers pe cântece mult prea comeriale şi total nepotrivite pentru eveniment, mai ales că înaintea lui, toată lumea care era la spectacol cântase "Aşa-i românul"...
S-au cam dus vremurile când vorbele cântecului se adevereau; acum românul nu se mai veseleşte decât cu manele, lucruri împrumutate, bere, mici, maşinuţe...
De partea cealaltă a Cibinului luminile festivalului se vedeau frumos şi liniştite în noapte, la fel ca şi focurile celor care erau cu corturile. Se mai auzea numai muzica de la terase, sau de la scaunul acela uriaş şi îndemnurile individului către cei dornici să încerce o experienţă nouă.
Nu se mai păstrează aproape nimic din ce aveam înainte ca şi popor, nu mai ştim să ne preţuim cu adevărat valorile şi cu atât mai mult nici nu le mai recunoaştem...
Azi mâine laTârgul Olarilor o să vină să cânte cine ştie ce mare stea a scenei româneşti...în loc să fie numai cu specific tradiţional. Nu sunt o persoană conservatoare, dar nu pot să nu am nicio reacţie când văd cum ne pierdem tot mai mult din tradiţii şi din esenţa noastră ca şi popor.
Copiii noştri probabil că nu vor mai auzi muzică populară decât înregistrată de pe undeva, iar costumele populare o să devină cu totul piese de muzeu.
Şi după aceea să vină deşteptul de Băsescu să spună cât individiază el poporul american pentru pasiunea şi devotamentul cu care-şi serbează ei ziua naţională. Dinnou, ne dăm cu firma-n cap,de data asta prin cel pe care l-am ales să ne reprezinte în faţa lumii.
joi, 26 iunie 2008
Tzeparii de prin restaurante
Ziceam înainte că nu are rost să stric o însemnare drăguţă despre banchet cu anumite personaje care sunt de-a dreptul nesimţire, jenante şi fără niciun dram de respect pentru nimic.
Este vorba despre personalul-sau mai bine zis şeful de sală- de la restaurantul unde am avut banchetul. Ai fi crezut că fiind vorba de o instituţie care aparţine armatei lucrurile sunt mai serioase, sau cel puţin mai disciplinate. Ei bine, nu a fost cazul de aşa ceva, chiar deloc.
Pe lângă meniurile luate, am cumpărat noi băutura-destulă băutură cât pentru 100 de oameni nu 50. Toate bune şi frumoase: le-am adus băutura şi fructele cu o seară înainte aşa cum ni s-a spus.
După banchet, adik după ce s-a şi plătit, că domnii au vrut atunci pe loc, noaptea la 12 să achităm totul, indivizii vin şi spun că noi nu mai avem băutură de luat acasă, doar vreo 2-3 sticle de suc şi ceva tărie, dar că bere nu mai este şi apă la fel etc etc.
Măgari! sincer, chiar nu mă gândeam să se vor ţigăni aşa pentru 30 de beri! Şi susţineau că nu mai avem nimic, că a băut nu ştiu cine , prostii din astea!
Sincer, nu o să mai recomand nimănui să organizeze ceva acolo! Nu merită absolut deloc! Te tratează ca şi cum nu mulţumită ţie are el de lucru. Profund dezamăgită de chestia asta...chiar dacă per ansamblu au mers bine cele două evenimente, când am aflat de chestia asta mi-a lăsat aşa un gust amar.
Şi nu e normal! chiar nu e ok să se întâmple aşa. Orice mi-ar spune lumea că asta este, nu cred că asta e soluţia, dar nah, aşa facem noi: ne resemnăn ca proştii şi când suntem furaţi pe faţă. Şi e chestia aia că rămâne numai unul care să-şi ceară dreptatea! Şi restul numai se uită, pentru ca după aceea să devină cei mai viteji cârcotaşi. Halal viteji!
Sincer, oricine mai vrea să organizeze ceva acolo, să se reorienteze sau să nu fie aşa de încrezători în personal. Păcat că s-a ajuns la o asemenea situaţie.
Data viitoare o să tratez altfel lucrurile. Poate că încep să învăţ şi eu din greşeli.
Este vorba despre personalul-sau mai bine zis şeful de sală- de la restaurantul unde am avut banchetul. Ai fi crezut că fiind vorba de o instituţie care aparţine armatei lucrurile sunt mai serioase, sau cel puţin mai disciplinate. Ei bine, nu a fost cazul de aşa ceva, chiar deloc.
Pe lângă meniurile luate, am cumpărat noi băutura-destulă băutură cât pentru 100 de oameni nu 50. Toate bune şi frumoase: le-am adus băutura şi fructele cu o seară înainte aşa cum ni s-a spus.
După banchet, adik după ce s-a şi plătit, că domnii au vrut atunci pe loc, noaptea la 12 să achităm totul, indivizii vin şi spun că noi nu mai avem băutură de luat acasă, doar vreo 2-3 sticle de suc şi ceva tărie, dar că bere nu mai este şi apă la fel etc etc.
Măgari! sincer, chiar nu mă gândeam să se vor ţigăni aşa pentru 30 de beri! Şi susţineau că nu mai avem nimic, că a băut nu ştiu cine , prostii din astea!
Sincer, nu o să mai recomand nimănui să organizeze ceva acolo! Nu merită absolut deloc! Te tratează ca şi cum nu mulţumită ţie are el de lucru. Profund dezamăgită de chestia asta...chiar dacă per ansamblu au mers bine cele două evenimente, când am aflat de chestia asta mi-a lăsat aşa un gust amar.
Şi nu e normal! chiar nu e ok să se întâmple aşa. Orice mi-ar spune lumea că asta este, nu cred că asta e soluţia, dar nah, aşa facem noi: ne resemnăn ca proştii şi când suntem furaţi pe faţă. Şi e chestia aia că rămâne numai unul care să-şi ceară dreptatea! Şi restul numai se uită, pentru ca după aceea să devină cei mai viteji cârcotaşi. Halal viteji!
Sincer, oricine mai vrea să organizeze ceva acolo, să se reorienteze sau să nu fie aşa de încrezători în personal. Păcat că s-a ajuns la o asemenea situaţie.
Data viitoare o să tratez altfel lucrurile. Poate că încep să învăţ şi eu din greşeli.
marți, 27 mai 2008
Regizori şi haiduci
Auzeam azi la ştiri că s-a stins din viaţă regizorul Sydney Pollak...Nu avea decât 73 de ani sau 71... cancer...
Ceea ce m-a şocat a fost cum s-a trecut peste acest fapt- 5 minute în cadrul ştirilor, cu o scurtă biografie a regizorului, care spunea că avusese episoade de actorie numai pentru a-i putea spiona pe ceilalţi regizori. O chestie foarte scurtă despre viaţa omului, cauza morţii şi atât.
O altă moarte, a unui bulibaşă din Craiova a ocupat undeva la 10-15 minute într-o emisiune de pe ACASA! cum spunea şi Anca aici, ştirile au devenit un fel de show, cu efecte speciale!
Dar partea cea mai aiurea a fost, că ştirea a fost prezentată în vreo 10-15 minute, detaliat: cu cine fusese decedatul-un fel de Robin Hood contemporan, sub numele de Terente-, ce făcuse el pentru comunitate, ce s-a consumat la pomană ( grătare, ciorbă de burtă etc), cât a costat înmormântarea- 50000 euro- şi evident că nu au putut lipsi imaginile pline de jale ale familiei mai mult decât îndurerate, cântecele de jale cu o uşoară tentă de manea, sau imaginea impresionantului cavou al marelui Terente.
În loc să prezinte şi cei de la ACASA un film în regia lui Pollak ("Tootsie" ar fi fost o alegere perfectă) ei preferă să dea pe post înmormânatarea unui ţigan oltean! jalnic!
Mă leg de ei pentru că la ei am văzut ştirea! Nici alte posturi nu au fost mai breze cu siguranţă!
Vorba aia, "ţara arde şi babele se piaptănă"! Ce contează dom'le că a murit amărâtul ăla de regizor? că doar el nu a dat la ţigani bani şi nu i-a ajutat! şi în plus de asta el nu e de aici ca să fie ceva interesant de povestit... şi nici nu a făcut vreo prostie prea mare ca să merite să apară la aceste ştiri absolut fantastice!
Bună treabă face şi televiziunea asta...pe cuvânt dacă nu!
Ceea ce m-a şocat a fost cum s-a trecut peste acest fapt- 5 minute în cadrul ştirilor, cu o scurtă biografie a regizorului, care spunea că avusese episoade de actorie numai pentru a-i putea spiona pe ceilalţi regizori. O chestie foarte scurtă despre viaţa omului, cauza morţii şi atât.
O altă moarte, a unui bulibaşă din Craiova a ocupat undeva la 10-15 minute într-o emisiune de pe ACASA! cum spunea şi Anca aici, ştirile au devenit un fel de show, cu efecte speciale!
Dar partea cea mai aiurea a fost, că ştirea a fost prezentată în vreo 10-15 minute, detaliat: cu cine fusese decedatul-un fel de Robin Hood contemporan, sub numele de Terente-, ce făcuse el pentru comunitate, ce s-a consumat la pomană ( grătare, ciorbă de burtă etc), cât a costat înmormântarea- 50000 euro- şi evident că nu au putut lipsi imaginile pline de jale ale familiei mai mult decât îndurerate, cântecele de jale cu o uşoară tentă de manea, sau imaginea impresionantului cavou al marelui Terente.
În loc să prezinte şi cei de la ACASA un film în regia lui Pollak ("Tootsie" ar fi fost o alegere perfectă) ei preferă să dea pe post înmormânatarea unui ţigan oltean! jalnic!
Mă leg de ei pentru că la ei am văzut ştirea! Nici alte posturi nu au fost mai breze cu siguranţă!
Vorba aia, "ţara arde şi babele se piaptănă"! Ce contează dom'le că a murit amărâtul ăla de regizor? că doar el nu a dat la ţigani bani şi nu i-a ajutat! şi în plus de asta el nu e de aici ca să fie ceva interesant de povestit... şi nici nu a făcut vreo prostie prea mare ca să merite să apară la aceste ştiri absolut fantastice!
Bună treabă face şi televiziunea asta...pe cuvânt dacă nu!
miercuri, 14 mai 2008
Oamenii răi
De ce sunt unii oameni răi în mod gratuit? Adică fără să le facă nimeni nimic, fără să se iau nimeni de ei? De ce dacă tu îţi faci treaba, nu calci pe nimeni pe bătături, tot tu eşti cel care e tratat urât şi cu nesimţire şi răutate?
Dacă am fii toţi la fel de răi, asta ar fi soluţia??! Sincer, e o chestie care probabil nu se încadrează nicăieri în sistemul meu de gândire. Să fie adevărat atunci că omul e într-adevăr o fiinţă rea, care nu-şi vede decât propriile interese? Sau sunt oarecum "ajutaţi" de cei care nu pot fi parşivi, răi, ticăloşi, prin simplu fapt că sunt "prada" ideală pentru asemenea oameni?
Nu ştiu care dintre variante e cea adevărată, dar tind să cred că prima! Ăsta e adevărul:oamenii sunt răi, şi în momentul în care simt că persoana din faţa lor este să-i spunem mai probabil să nu fie rea, atunci o iau drept cobai pentru a-şi pune în aplicare reţelele lor de a fii rău şi parşiv!
Când zic rău, nu mă refer la acea eternă dihotomie bun-rău, ci la un caracter imoral, parşiv, ticălos, egoist, pentru care nu contează viaţa sau individul de lângă ei, şi care mai au şi incredibila îndrăzneală de a te face să te simţi oarecum prost pentru că ai asemenea idei despre ei. Ca şi când ei ar fi mieluşeii nevinovaţi care nu au făcut ce au făcut intenţionat ci pentru că aşa a fost să fie.
Am avut de a face recent cu o asemenea persoană, şi deşi lumea-mi spunea că este mai "bitchy", am zis că nu are de ce să fie aşa şi cu mine cât timp eu îmi fac treaba. M-am înşelat incredibil de mult: la fel de bitchy a fost! Şi a fost aşa pentru că pur şi simplu aşa a vrut şi asta s-a încadrat în planurile pe care le avea! Şi ştiu că o să mai dau peste asemenea oameni în viitor, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă obişnuiesc cu ideea!
Era o replică în "V de la Vendetta"- " You cannot fight ideas!", dar poţi să lupţi împotriva celor care lansează ideile şi le propagă! Şi mijloace sunt destule; numai să vrei şi să perseverezi.
Sunt chiar curioasă care ar fi răspunsul majoritar la întrebare dacă oamenii sunt răi sau nu...
Până atunci, prefer să mă gândesc la chestiile mai importante pentru mine şi la faptul că odată şi odată tot se va întoarce roata...
Dacă am fii toţi la fel de răi, asta ar fi soluţia??! Sincer, e o chestie care probabil nu se încadrează nicăieri în sistemul meu de gândire. Să fie adevărat atunci că omul e într-adevăr o fiinţă rea, care nu-şi vede decât propriile interese? Sau sunt oarecum "ajutaţi" de cei care nu pot fi parşivi, răi, ticăloşi, prin simplu fapt că sunt "prada" ideală pentru asemenea oameni?
Nu ştiu care dintre variante e cea adevărată, dar tind să cred că prima! Ăsta e adevărul:oamenii sunt răi, şi în momentul în care simt că persoana din faţa lor este să-i spunem mai probabil să nu fie rea, atunci o iau drept cobai pentru a-şi pune în aplicare reţelele lor de a fii rău şi parşiv!
Când zic rău, nu mă refer la acea eternă dihotomie bun-rău, ci la un caracter imoral, parşiv, ticălos, egoist, pentru care nu contează viaţa sau individul de lângă ei, şi care mai au şi incredibila îndrăzneală de a te face să te simţi oarecum prost pentru că ai asemenea idei despre ei. Ca şi când ei ar fi mieluşeii nevinovaţi care nu au făcut ce au făcut intenţionat ci pentru că aşa a fost să fie.
Am avut de a face recent cu o asemenea persoană, şi deşi lumea-mi spunea că este mai "bitchy", am zis că nu are de ce să fie aşa şi cu mine cât timp eu îmi fac treaba. M-am înşelat incredibil de mult: la fel de bitchy a fost! Şi a fost aşa pentru că pur şi simplu aşa a vrut şi asta s-a încadrat în planurile pe care le avea! Şi ştiu că o să mai dau peste asemenea oameni în viitor, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă obişnuiesc cu ideea!
Era o replică în "V de la Vendetta"- " You cannot fight ideas!", dar poţi să lupţi împotriva celor care lansează ideile şi le propagă! Şi mijloace sunt destule; numai să vrei şi să perseverezi.
Sunt chiar curioasă care ar fi răspunsul majoritar la întrebare dacă oamenii sunt răi sau nu...
Până atunci, prefer să mă gândesc la chestiile mai importante pentru mine şi la faptul că odată şi odată tot se va întoarce roata...
sâmbătă, 19 aprilie 2008
De prin lume adunate
Venind înapoi spre casă de la Ocna Mureş, am trecut pe lângă o aşezare, un sat ca să-i spun mai bine, unde bănuiesc că trăiau şi rromi şi români-după cum arătau casele. Unele dintre ele cu greu pot fi numite case la cum arătau, dar din moment ce oamenii trăiesc în ele, mă gândesc că termenul se aplică destul de corect.

Şi cum am văzut că Oana are o postare despre ziua rromilor, am zis că nu strică o mică imagine despre partea mult mai săracă a acestei etnii.
Aceleaşi imagini se pot vedea şi în Tălmaciu, mai ales dacă se face dreapta de la ieşirea din oraş, spre Turnu Roşu.
Care-i scopul? Aparent niciunul, dar dacă mă gândesc mai bine cred că scopul e acela de a aduce în faţă realitatea! În unele zone din ţară, şi poate chiar din Sibiu, aşa locuiesc şi românii, care nu sunt un popor migrator, care nu sunt priviţi altfel de societate, cărora poate li se dă o şansă în pluc pentru simplul fapt că nu sunt rromi sau altă etnie.
Dar pentru asta, în aceeaşi mizerie stau şi ei, la fel ca şi cei pe care sunt învăţaţi de mici să-i desconsidere.
duminică, 6 aprilie 2008
Lumea în care trăim
Am găsit mai demult site-ul ăsta, dar atunci nu aveam blogul, aşa că acuma, dacă tot îl am, pun şi linkul aici... E creepy rău cum e lumea în care trăim.
http://pinguy.infogami.com/blog/vwm6
http://pinguy.infogami.com/blog/vwm6
sâmbătă, 29 martie 2008
Fumatul interzis
Din ciclul "pitici de pe capul meu", un nou membru: fumatul în autobuz!!! Şoferii de autobuz au dezvoltat o nesimţire incredibilă: fumează fără niciun pic de ruşine la volan, pe timpul cursei, când autobuzul e plin de călători care plătesc un abonament nejustificat de scump!! Şi culmea e că pe nimeni nu pare să deranjeze acest lucru. Niciuna dintre babele alea sfătoase, care se iau de tine dacă nu te ridici să le laşi pe ele să stea jos, niciunul dintre domnii aceia respectabili care-ţi fac morală dacă pui piciorul aiurea, nimeni nu se sesizează de acest act mai mult decât nesimţit al şoferilor.
Mai mult de atât, atunci când cineva( adică eu) chiar le spune şoferilor să nu mai fumeze că deranjează, aceşti stimabili călători se uită la tine cu o asemenea mirare pe chip încât ai fi tentat să crezi că tocmai ai comis o mare ilegalitate!
Nu e numai vorba de faptul că miroase groaznic de tare şi de urât-fiind un spaţiu destul de mic şi de aglomerat- dar e un gest mitocan şi de deplină nesimţire.
M-am tot gândit să sesizez OPC-ul, dar îmi trebuie dovada clară cu şoferul a fumat... Şi cum nu se pune problema de martori, pentru că românul nostru de azi e un mare laş, care nu ştie decât să facă pe durul, nu prea îmi rămân multe opţiuni. Eventual să înregistrez şoferul exact în momentul în care fumează în autobuz.
Mai e şi chestia asta că mai nou, şoferii se cred cei mai tari de pe planetă pentru că au un volan în faţa lor şi cred că lor li se cuvine şi permite totul; au un tupeu şi o nesimţire incredibile!! Şi unii sunt destul de în vârstă, fără să exagerez, unii mi-ar putea fi chiar bunici, şi oarecum intervine acea jenă de a atrage atenţia unei persoane de 60 de ani să nu mai fumeze că e deranajant şi nepermis pe deasupra!
Dar, sincer, acea jenă dispare în momentul în care văd cu câtă nesimţire îşi aprind ţigara, indiferenţi la pasagerii din jurul lor, care se întâmplă destul de des să fie şi copii!!!
Cel mai tare mă înfurie lipsa de reacţie a celorlalţi călători! Probabil că li se pare extrem de normal ca şoferul să fumeze, doar el e cel care conduce autobuzul.
Ca să fie clar, mă refer la autobuzele cu care eu fac naveta, şi anume cele de la Transmixt!
Şoferi nesimţiţi, mitocani, şi pasageri nepăsători sau de-a dreptul idioţi!!!
Chiar trebuie să le spun fiecăruia în parte să nu mai fumeze?! Sau poate că o să-l filmez pe următorul care mai face asta şi mă duc la OPC.
Nici măcar nu-mi pasă de eventualele amenzi pe care le-ar lua şoferii! Ştiu şi ei foarte bine că fumatul în autobuze nu este permis, nici măcar pentru ei! Aşa că e un risc pe care şi-l asumă.
Şi am văzut că şi pe autobuzele de Tursib se practică "sportul". Cei de la Tursib au măcar separat şoferul de restul călătorilor, aşa că mirosul nu ajunge şi la aceştia din urmă, dar tot nu mi se pare în ordine.
The world is going down the drain!
Mai mult de atât, atunci când cineva( adică eu) chiar le spune şoferilor să nu mai fumeze că deranjează, aceşti stimabili călători se uită la tine cu o asemenea mirare pe chip încât ai fi tentat să crezi că tocmai ai comis o mare ilegalitate!
Nu e numai vorba de faptul că miroase groaznic de tare şi de urât-fiind un spaţiu destul de mic şi de aglomerat- dar e un gest mitocan şi de deplină nesimţire.
M-am tot gândit să sesizez OPC-ul, dar îmi trebuie dovada clară cu şoferul a fumat... Şi cum nu se pune problema de martori, pentru că românul nostru de azi e un mare laş, care nu ştie decât să facă pe durul, nu prea îmi rămân multe opţiuni. Eventual să înregistrez şoferul exact în momentul în care fumează în autobuz.
Mai e şi chestia asta că mai nou, şoferii se cred cei mai tari de pe planetă pentru că au un volan în faţa lor şi cred că lor li se cuvine şi permite totul; au un tupeu şi o nesimţire incredibile!! Şi unii sunt destul de în vârstă, fără să exagerez, unii mi-ar putea fi chiar bunici, şi oarecum intervine acea jenă de a atrage atenţia unei persoane de 60 de ani să nu mai fumeze că e deranajant şi nepermis pe deasupra!
Dar, sincer, acea jenă dispare în momentul în care văd cu câtă nesimţire îşi aprind ţigara, indiferenţi la pasagerii din jurul lor, care se întâmplă destul de des să fie şi copii!!!
Cel mai tare mă înfurie lipsa de reacţie a celorlalţi călători! Probabil că li se pare extrem de normal ca şoferul să fumeze, doar el e cel care conduce autobuzul.
Ca să fie clar, mă refer la autobuzele cu care eu fac naveta, şi anume cele de la Transmixt!
Şoferi nesimţiţi, mitocani, şi pasageri nepăsători sau de-a dreptul idioţi!!!
Chiar trebuie să le spun fiecăruia în parte să nu mai fumeze?! Sau poate că o să-l filmez pe următorul care mai face asta şi mă duc la OPC.
Nici măcar nu-mi pasă de eventualele amenzi pe care le-ar lua şoferii! Ştiu şi ei foarte bine că fumatul în autobuze nu este permis, nici măcar pentru ei! Aşa că e un risc pe care şi-l asumă.
Şi am văzut că şi pe autobuzele de Tursib se practică "sportul". Cei de la Tursib au măcar separat şoferul de restul călătorilor, aşa că mirosul nu ajunge şi la aceştia din urmă, dar tot nu mi se pare în ordine.
The world is going down the drain!
miercuri, 19 martie 2008
Fast-food
Ca mai toată lumea, am şi eu nişte pitici ai mei, sau dacă vreţi, nişte păsărele, la care se tot adaugă altele şi altele. Unul dintre cei mai recenţi pitici este legat de fast-food-urile din Sibiu. Nu am nimic cu ele, sunt extrem de folositoare, nu tocmai sănătoase, rapide(cum le spune şi numele) şi sunt extrem de accesibile. Problema, piticul meu, cu aceste fast-food-uri este mirosul! Nu ştiu câtă lume sesizează că aproape tot centrul miroase a kebab, salate, sosuri etc. Şi când crezi că ai scăpat şi mergi spre bulevardul Victoriei, cam prin dreptul Rectoratului te izbeşte din nou mirosul!
Uneori e chiar enervant faptul că până apuc să trec Bălcescu dintr-un capăt în altul miros de parcă eu aş fi bucătărul şef dintr-un fast-food. Şi acuma nu mai miroase numai a carne, sosuri şi salate, ci oferta s-a mai îmbogăţit şi cu gogoşerii şi mai ştiu eu ce alte chioşculeţe din astea. Dinnou, produsele sunt cât de cât ok, fiecare în funcţie de gusturi, dar mirosul e insuportabil. Şi chiar dacă ai vrea să ocoleşti centrul, nu prea poţi, pentru că oricât ai vrea să înlocuieşti agenţia CFR, tot nu ai de unde să-ţi bilete în avans, sau bilete la teatru, sau dacă vrei numai să mergi la cumpărături. Ca ă nu mai zic de cei care săracii, locuiesc în zona respectivă.
Nu ştiu cum de nu se sesizează nimeni de mirosul ăsta, să se ia unele măsuri, mai ales că primăria e la nici 100 de metri de "bucătăria" asta centrală.
De câte ori trec pe centru şi simt mirosul ăla, nu mă pot abţine să nu mă gândesc la cum o să îmi miroasă hainele şi părul...şi la faptul că eu trebuie să ajung undeva unde se va simţi acel miros. Sincer, mi se pare cea mai clară dovadă de neglijenţă să-ţi miroasă hainele a mâncare, a gătit, şi tocmai de aceea mă deranjează aşa de tare, pentru că ajung să fiu chiar eu pusă în postura de a mirosi aşa, din cauza unei hote care nu mai trage cum trebuie sau a unei aerisiri prost direcţionate.
Dar nimeni nu se sesizează! Oare chiar numai eu să simt mirosul ăsta şi să mă deranjeze? Sau e pur şi simplu vorba de aceeaşi amorţire generală a românului, care se extinde din ce în ce mai mult? Nu ştiu cum de cei care locuiesc pe centru nu fac o reclamaţie!
Nu mă aştept să rezolv ceva cu însemnarea asta, dar măcar poate o să fac ceva lume conştientă de faptul că nu e ok să lăsăm lucrurile aşa cum sunt numai pentru că, teoretic, nu s-ar face nimic dacă am lua atitudine. E o problemă relativ redusă ca importanţă, în comparaţie cu ceea ce se întâmplă în general prin Sibiu, dar e una dintre acele probleme care se poate rezolva de către oameni.
Sunt chiar curioasă, dacă aş întreba câţiva dintre locatarii centrului despre acest miros, ce mi-ar răspunde? Probabil " eh, asta este domnişoară. Ce să le facem noi?" Se pot face multe, totul e să se vrea.
Uneori e chiar enervant faptul că până apuc să trec Bălcescu dintr-un capăt în altul miros de parcă eu aş fi bucătărul şef dintr-un fast-food. Şi acuma nu mai miroase numai a carne, sosuri şi salate, ci oferta s-a mai îmbogăţit şi cu gogoşerii şi mai ştiu eu ce alte chioşculeţe din astea. Dinnou, produsele sunt cât de cât ok, fiecare în funcţie de gusturi, dar mirosul e insuportabil. Şi chiar dacă ai vrea să ocoleşti centrul, nu prea poţi, pentru că oricât ai vrea să înlocuieşti agenţia CFR, tot nu ai de unde să-ţi bilete în avans, sau bilete la teatru, sau dacă vrei numai să mergi la cumpărături. Ca ă nu mai zic de cei care săracii, locuiesc în zona respectivă.
Nu ştiu cum de nu se sesizează nimeni de mirosul ăsta, să se ia unele măsuri, mai ales că primăria e la nici 100 de metri de "bucătăria" asta centrală.
De câte ori trec pe centru şi simt mirosul ăla, nu mă pot abţine să nu mă gândesc la cum o să îmi miroasă hainele şi părul...şi la faptul că eu trebuie să ajung undeva unde se va simţi acel miros. Sincer, mi se pare cea mai clară dovadă de neglijenţă să-ţi miroasă hainele a mâncare, a gătit, şi tocmai de aceea mă deranjează aşa de tare, pentru că ajung să fiu chiar eu pusă în postura de a mirosi aşa, din cauza unei hote care nu mai trage cum trebuie sau a unei aerisiri prost direcţionate.
Dar nimeni nu se sesizează! Oare chiar numai eu să simt mirosul ăsta şi să mă deranjeze? Sau e pur şi simplu vorba de aceeaşi amorţire generală a românului, care se extinde din ce în ce mai mult? Nu ştiu cum de cei care locuiesc pe centru nu fac o reclamaţie!
Nu mă aştept să rezolv ceva cu însemnarea asta, dar măcar poate o să fac ceva lume conştientă de faptul că nu e ok să lăsăm lucrurile aşa cum sunt numai pentru că, teoretic, nu s-ar face nimic dacă am lua atitudine. E o problemă relativ redusă ca importanţă, în comparaţie cu ceea ce se întâmplă în general prin Sibiu, dar e una dintre acele probleme care se poate rezolva de către oameni.
Sunt chiar curioasă, dacă aş întreba câţiva dintre locatarii centrului despre acest miros, ce mi-ar răspunde? Probabil " eh, asta este domnişoară. Ce să le facem noi?" Se pot face multe, totul e să se vrea.
duminică, 16 martie 2008
pro sau contra
Auzeam zilele astea la radio, că din totalul de 32 de grădini zoologice câte are România la ora actuală, 18 nu îndeplinesc condiţiile de funcţionare, şi că din acest motiv o să fie închise. Acuma marea dilemă era ce să se construiască pe locul fostelor grădini zoologice. Şi erau două variante: clădiri sau parcuri, şi românii sunau şi îşi spuneau părerea. Unii nu erau de acord cu desfinţarea lor,invocând utilitatea educativă şi de loisir a grădinilor zoologice, alţii spuneau că poate ar trebui oarecum desfinţate dar să se facă parcuri zoologice adecvate, unde să se poată oberva animalele în habitatul lor natural, nu într-o cuşcă, iar alţii ziceau că de fapt grădinile zoologice nu au nicio utililate şi că ar fi numai bine dacă ele ar fi definţate şi pe locul lor să se construiască lucruri utile, cum ar clădirile de locuit sau pentru birouri. Vorba moderatorului emisiunii, cred că deja agenţii imobiliari "salivează" la gândul că zona Băneasa, unde este momentan o grădină zoologică a Bucureştiului ar putea ajunge pe mâinile lor... Sincer, eu cred că ar fi foarte bine să se definţeeze unele grădini zoologice, dar să să creeze unul sau două parcuri naţionale zoologice, dar nu ca şi cel din Retezat, destinat unei rezervaţii de zimbrii şi unde mai sunt vreo 4 exemplare din legendara specie. Să se aloce fonduri substanţiale destinate exclusiv îmbunătăţirii condiţiilor din asemenea parcuri şi nu îmbunătăţirii situaţiei financiare a vreunui edil local.
Ideea este să se facă totuşi ceva pentru că, aşa cum spunea şi unul dintre românii care şiau exprimat părerea, grădinile zoologice sunt un obiectiv turistic important, sunt o bijuterie a ţării respective-atâta timp cât este tratată ca atare.
Mă uit numai la grădina zoologică din oraşul meu...e jale acolo, sincer: animalele sunt ţinute în condiţii improprii, spaţiul este mic, insalubru, ca să nu mai vorbesc de miros, care te trăzneşte cu mult înainte de a ajunge la cuştile respective.
E trist că nu se acordă mai multă importanţă unor aspecte zic eu importante atât pentru cultura, economia, dar şi fauna şi flora ţării noastre. Şi mai trist e faptul că nu numai grădinile zoologice sunt într-o asemenea situaţie; mai avem şi alte monumente naturale sau istorice care sunt în stări deplorabile tot din cauza apatentei lipse de fonduei, care maschează-din ce în ce mai prost- lipsa de interes a celor care ne conduc, dar şi a noastră ca şi cetăţeni.
Ideea este să se facă totuşi ceva pentru că, aşa cum spunea şi unul dintre românii care şiau exprimat părerea, grădinile zoologice sunt un obiectiv turistic important, sunt o bijuterie a ţării respective-atâta timp cât este tratată ca atare.
Mă uit numai la grădina zoologică din oraşul meu...e jale acolo, sincer: animalele sunt ţinute în condiţii improprii, spaţiul este mic, insalubru, ca să nu mai vorbesc de miros, care te trăzneşte cu mult înainte de a ajunge la cuştile respective.
E trist că nu se acordă mai multă importanţă unor aspecte zic eu importante atât pentru cultura, economia, dar şi fauna şi flora ţării noastre. Şi mai trist e faptul că nu numai grădinile zoologice sunt într-o asemenea situaţie; mai avem şi alte monumente naturale sau istorice care sunt în stări deplorabile tot din cauza apatentei lipse de fonduei, care maschează-din ce în ce mai prost- lipsa de interes a celor care ne conduc, dar şi a noastră ca şi cetăţeni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)