joi, 30 octombrie 2008

"Cântarea României"

Băi deci partidele politice s-au dus de tot naibii! Au racolat tot felul de feţe din astea cunoscute din muzica românescă şi le-au pus pe post de marionetă-emblemă a lor.

Păi să fiu eu al naibii, da ce mă-sa are Luminiţa Anghel de a face cu politica?? Sau Furdui Iancu? Sau Dolănescu???? Ca să nu mai spun de Irina Loghin..şi cică şi dementa aia de Zăvoranu a vrut la un moment dat să intre pe listele PRM..acolo era numa bună, că era pe lungimea ei de undă...

Apăi ajung efectiv ca cetăţeanul turmentat şi pe drept cuvânt: io cu cine votez efectiv??? Că dacă partidul are ca mascotă pe Luminiţa Anghel sau Dolănescu, nu mai şti sincer ce să crezi. Că lumea se va da după figura cunoscută nu atât după doctrina partidului sau după platforma sa program...

Mi se pare absolut jenant şi scârbos de se face. Un partid ar trebui să convingă prin ceea ce este, ceea ce susţine, nu prin figura unei persoane care nu are nimic de-a face cu politica. Degeaba, asta nu e nici măcar startegie demarketing.. o un tertip mizer de a-şi asigura un loc în guvern...

Jurnal de călătorie V

Baia Mare e un oraş absolut surprinzător, şi nu chiar în sensul bun al cuvântului.

Este un muzeu al satului în oraş, şi numa bine că lângă muzeu, e un teren care în mod norma aparţinea muzeului, s-au construit ditamai viloaiele...apăi să mor eu, că măcar pentru estetica locului să fi lăsat un spaţiu între muzeu şi căsoaiele alea, dar nu! lângă biserica maramureşeană de lemn, de acuma câteva sute de ani e ditamai vila cu termopane şi cu 3 nivele!!! Să mor nu alta..arată absolut dezolant, ca să nu mai spun că e total inestetic-dacă asta ar mai conta vreun pic...

Din câte am înţeles, acel pământ a fost mai degrabă furat, aşa pe faţă, că nu s-a prea agitat nimeni să îl ţină acolo unde-i e locul.

Şi vilele construite...mă jur nu am văzut aşa ceva nici la noi pe Tocile...imense, cu tot felul de acareturi, de decoraţiuni, de modele pe case, termopane în diferite forme... La ce naiba îi trebuie unei familii o huidumă din aia de casă??? Constrastul e absolut ridicol, între casele mici, cu acoperişe de paie şi cu 2 încăperi maxim, şi construcţiile astea imense...

Păi cred că la noi, Bucur şi-ar da mai degrabă o mână decât să dea şi un metru din pământul muzeului... E absurd cum de aşa ceva se întâmplă...Nu e numai chestia că banii rezolvă totul...e şi lipsa de interes a oamenilor, lipsa de consideraţie pentru păstrarea unor valori tradiţionale, a unor embleme proprii noastre ca popor.

Pe de altă parte, am avut ocazia să văd unele dintre cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum, şi anume cele din Maramureş...sincer iţi tăiau respiraţia...Nu am mai văzut asemenea culori, asemenea combinaţii, atâta linişte, calm şi puritate la un loc, cel puţin până acum.

Am urcat undeva la cota 700 şi ceva la un lac, lacul Bodi, format prin surparea unei mine. De fapt locul cu pricina e în Baia Sprie, care e la vreo 10 km de Baia Mare- Staţiunea Mogoşa. Nu era nici multă lume, dar mi s-a spus că vara e plin de lume peste tot, locul fiind foarte popular.

Şi pe drum, cădeau frunzele aurii şi de la distanţă aveam iluzia unei perdele din particule de aur...cum bătea soarele pe auriul frunzelor purtate de vânt...poate văd aşa totul pentru că am o dispoziţie prea romantică în ultima vreme...

Zona efectivă de sat, de ţară e complet apărată de dealuri, e linişte, e un aer curat, miroase a mere şi a gutui...

A...şi ce m-a distrat la culme a fost că stadionul de fotbal era lângă...cimitir...ca să nu se mai plângă lumea de gălăgie...cam morbid ştiu, dar chiar m-a pufnit râsul.

Oricum , în Baia Mare e plin de vile şi de palate efectiv peste tot, una mai mare şi mai colorată decât cealaltă. La ţară în schimb totul e de o simplitate absolut cuceritoare.

Ca s ă nu mai spun că deja am adunat vreo 4 litri de pălincă....că nu se poate să nu luăm chiar de la mama ei, din Maramu'...nici nu ştiu cum naiba mă urc în avion cu 1 litru jumate de pălincă..io ca io, da francezu' meu tre să plece la el acasă cu vreo 2 litri de minune din asta...O să fie tare amuzant cum o să le îngrămădesc în bagaj având în vedere că eu deja tre să mă aşez pe valiză ca să se închidă...mai lipseşte să curgă prin haine..atunci să vezi tu distracţie...

Acuma sunt la Satu Mare...şi de aici am primit pălincă..nici nu am putut măcar să deschi gura să încerc să refuz, că deja s-a încruntat moşul la mine "n-apoi domnşoară nu să poate să nu luaţi din asta de la noi, că-i de prune, tătă naturală.." Culmea e că eu nu beau aşa ceva, mă rog, nu mai beau aşa ceva. Aşa că o să le duc la ai mei...

Şi mâine, din nou Cluj...şi sâmbătă, gata, Bucureşti... Deja parcă nu mai am răbdare tot pe drum, să mă trezesc tot la 2 zile în alt loc, în altă cameră... Abia aştept să ajung acasă la mine, la Sibiu..săptămâna viitoare... Pare aşa de departe...

marți, 28 octombrie 2008

Jurnal de călătorie IV

Am ajuns si la Cluj sâmbătă...a fost un weekend cam nebun, nu am apucat prea mult să mă odihnesc, dar la o adică am preferat să mă întâlnesc cu oameni cu care mă simt bine şi la care ţin, decât să stau în cameră sau să dorm.

Oraşul s-a schimbat mult de ultima dată când l-am văzut eu, adică în primăvară: nu mai erau locurile pe care le ştiam, au apărut altele noi, piaţa cu statuia lui Matei Corvin e încă în renovare...dar de fapt a contat faptul că eram acolo.

M-am întâlnit şi cu soră-mea după 2 luni în care nu ne-am văzut, şi cu o prietenă bună de la Sibiu care e la Cluj...mi-a făcut plăcere să stau la o bere în Haşdeu, cu oameni pe care-i ştiam de mai demult...

A fost foarte frig totuşi, mult prea frig pentru plimbări prin oraş, dar am mers totuşi până prin mall-uri, pentru diferite chestiuţe.

A fost un weekend foarte frumos, cu multe amintiri frumoase. Nici nu ştiu ce aş mai putea spune despre zilele de la Cluj..aş fi vrut să mă întâlnesc cu mai multă lume, dar din păcate nu mi-a permis timpul..O să mai ajung şi vineri la Cluj dar o să fie numai pentru o seară...

Şi acuma suntem la Baia Mare, după ce am stat şi în Bistriţa o seară.A fost o fază super amuzantă aseară la cină: eram cu francezul cu care lucrez, la masă, într-o cramă din Bistriţa. Faza era că era totuşi luni seara şi erau unii care s-au încins la un chef cu chiuit şi fluierat, cu lăutari la mese şi din astea. De cum am ajuns am văzut că unul dintre tipii de la masa din faţa noastră se cam uita la noi şi deja ştiam la ce se gândea, mai ales când a auzit că nu vorbim română. Şi la un moment dat vrea să trimită lăutarul la masa noastră că ei beau pentru noi doi şi că să ne iubim mult. Moment în care eu îi spun că nu suntem împreună şi el e tot dezamăgit...

Mi s-a părut oarecum jenant că imediat ce se vede o fată mai tânără cu un individ mai în vârstă şi mai ales străin se crede că e o relaţie amoroasă la mijloc...Şi presupunerea venea din partea unui individ care părea cel puţin că are ceva mai multă minte... Oameni limitaţi. Oricum mi s-a părut amuzant tocmai pentru că era aşa o prostie infantilă...

Şi ieri, într-un sat de pe lângă Cluj, am dat peste un cuplu de vârstinci, care, în momentul în care am terminat cu treaba, ne-au dat o sticlă de pălincă şi cornuleţe de casă. A fost cu atât mai emoţionant cu cât nu erau oameni avuţi şi au vrut din tot sufletul să ne dea acele lucruri.

Am avut norocul să dăm peste nişte oameni absolut incredibil de amabili şi drăguţi şi primitori...

Acum sunt la Baia Mare până joi şi de acolo şi mai departe...Da acum sunt în Maramu'...dacă şi de aici mai primim pălincă sau alte alea..nu ştiu cum ne întoarcem noi la Bucureşti cu avionul...la cât alcool o să avem după noi...ioi de mine.

Mai aveam sigur de scris chestii dar le-am uitat, pentru că până azi nu am prea avut timp să scriu, că weekend-ul a fost cam haotic, şi ieri am fost tot pe drum şi eram super obosită.

Anyway...să vedem ce mai urmează...

vineri, 24 octombrie 2008

Jurnal de călătorie III

Sighişoara...în afara sezonului de vară cu festivalul e foarte liniştit şi...normal. Îmi dau seama că sună aiurea dar e prima dată când vin la Sighişoara fără să fie pentru festival. Toată nebunia aia parcă pare nefirească în perioada asta... Plus că mai era şi o vreme de toamnă, cu ceaţă, ploaie, care parcă părea că merge mai bine cu oraşul decât soarele arzător al verii...

Oricum nu am stat mult acolo, pentru că aveam treabă şi în altă parte, dar timpul petrecut acolo a fost chiar plăcut chiar dacă am muncit.

Şi apoi am plecat spre Târgu Mureş, un oraş pe care nu l-am văzut niciodată, dar care e chiar ok. Adică nu e ceva spectaculos, e ceva nou pentru mine. Hotelul e super, cică e de 5 stele..acuma dacă zic ei... Adevărul e că arată foarte bine, camera e imensă, dotări ok, restaurantul e elegant..nah ce să zic...

Şi mâine..CLUJ!!!! Abia aştept. Mi-e aşa de dor de oraşul ăsta...cred că m-am ndrăgostit de el de prima dată!

Mi-e somn...şi mâine iar pe drum...

joi, 23 octombrie 2008

De suflet...

Căutând ceva pentru francezul cu care lucrez, am dat peste unele melodii de suflet, uitate parcă undeva în "negura" minţii...



MARIA TANASE - Bun ii vinul ghiurghiuliu
Asculta mai multe audio Muzica »



Ciuleanda - Maria Tanase
Asculta mai multe audio Muzica »




GHEORGHE ZAMFIR - CIOCARLIA
Asculta mai multe audio Muzica »

Jurnal de călătorie II

Râşnov....

Oraşul ăsta are pentru mine o semnificaţie specială pentru mine pentru că aici l-am cunoscut pe Tibi...acum 2 ani...şi acum, când am ajuns aici, fără el, exact prin locurile pe unde am stat noi doi aveam aşa un gol în stomac...Poiana unde am stat la poveşti, locul unde ne-am cunoscut efectiv...oraşul tot, cetatea...

Şi când am ajuns sus la cetate şi m-am dat jos din maşină, m-a izbit...liniştea. Cred că pentru prima dată am simţit ceea ce se spunea prin poezii: era o linişte care te asurzea. Era efectiv o linişte incredibilă...aveai senzaţia că s-a oprit până şi timpul... Am avut parte de o vreme absolut superbă: un cer de un albastru ireal, clar, curat, aveam senzaţia că mă pierd în albastrul acela...Superb...

Şi cetatea e impresionantă, în sensul că s-a conservat foarte bine şi o mare parte din această cetate de apărare. Ne-am plimbat prin interiorul cetăţii, şi mă gândeam oare ce făceau cei de atunci prin locruile prin care noi ne plimbam şi admiram priveliştile...

Şi ne-am întors la Braşov şi colegul care se ocupă de noi aici a fost foarte amabil şi ne-a mai plimbat prin oraş, am ajuns şi la Belvedere- am văzut oraşul tot, noaptea, cu sute de luminiţe, de aveam senzaţia că am în faţă sute de lumănări mici aprinse undeva departe. Şi era atât de senin de vedeam în depărtare chiar şi luminile dinspre Sfântul Gheorghe...era puţin ciudat să vezi linia orizontului luminată!

Azi am scăpat fără pete şi fără incidente, doar cu zăpăceala mea obişnuită şi cu treaba pe care o avem de făcut.

A fost o zi superbă, cu multe amintiri din trecut cu aminitir pentru viitor. Trebuie să-i mulţumesc lui Claudiu pentru timpul care ni l-a oferit, deşi nu era obligat să o facă.

Şi mâine, spre Sighişoara... să vedem ce ne aşteaptă acolo...

miercuri, 22 octombrie 2008

Jurnal de călătorie I

Da....e vorba de delegaţia în care sunt de luni, de la servici... şi e foarte interesant.

În delegaţia asta eu sunt traducătoare pentru un francez care face nişte studii de audienţă prin ţară şi are nevoie de un interpret. Mă rog, ideea e că mergem prin Ardeal, ăsta fiind traseul care l-am ales şi vizităm tot felul de oameni. E foarte interesant şi foarte frumos.

Şi am avut şi prima experienţă mai puţin plăcută când într-un restaurant din Bucureşti, şi anum Il Incontro din Berceni, chelnerul-care pe lângă faptul că mi s-a părut teribil de impertinent, a vărsat pe mine cam un sfert dintr-un sos de tomate şi nici măcar nu a avut bunul simţ să îmi spună!!!

Am văzut eu, după vreo 15 minute când am văzut câţiva stropi de bluză-care era albă apropo! Mă rog, îi atrag atenţia că a vărsat pe mine sosul, el cică nici nu şi-a dat seama şi nu mai spune nimic. Şi când ajung acasă, adică peste vreo 8 ore aşa, şi mă uit în oglindă aveam ditamai dâra de sos de roşii pe tot spatele! Să mor nu alta! Sincer nu puteam să îmi dau seama cum de nu a văzut dobitocul că pe o bluză albă e o dungă de sos de roşii!!! Nu-mi venea să cred cât de dobitoc şi mai ales cât de nesimţit a putut fi!

Bun ai dat pe client, da măcar spune-i nu-l lăsa să iasă aşa pe stradă!! Noroc că mai aveam o bluză peste că dacă nu m-aş i plimbat prin restaurant şi prin oraş cu o pată de roşii pe spate!!! Deci aviz celor din Bucureşti: nu mergeţi la Il Incontro din Berceni! Chelnrul e impertinent-şi tind să cred că şi complet dobitoc sau doar nesimţit.

Ca după ce ieşim să văd că şi colegul cu care eram avea pe guler o pată generoasă de sos! Incredibil, mă jur! Nu am mai păţit aşa ceva în viaţa mea!

Acum sunt la Braşov...mi-era parcă dor de oraşul ăsta, nu am mai fost pe aici cred că de acum 2 ani. Bine acuma sunt cu treabă pe aici, dar tot mai apuc să văd ceva, pe ici pe colo. O să ajung şi pe la Sighişoara, Cluj, Baia Mare..o să fie un traseu destul de lung şi obositor dar cred că o să-mi facă plăcere.

A şi azi, colegul cu care eram îmi zice că am ajuns în cartierul în care "vine ursu'"! Tot era pe la ştiri câte o chestie că a coborât câte un urs până în oraş..eh well, de acel cartier era vorba...şi făceam mişto cu francezul cu care eram că dacă e să ne apară unul în cale îi dăm banii de protocol să meargă să-şi ia ce vrea el-vorba bancului cu porcul " ce-i dai bade porcului să mănânce? apoi dom'le io-i pun 10 lei în troacă în fiecare zi să-şi ia ce vrea el!"-

Aştept cu nerăbadare să văd ce ne mai aduce viitorul :)

Şi tocmai am văzut că nici măcar nu o să pierd cursurile de master pentru că nu avem cursuri până pe 6 noiembri!! Vorba lui Denis-francezul cu care sunt în delegaţie- "les dieux sont avec moi" ( zeii sunt de partea mea)!

Ne auzim!

sâmbătă, 18 octombrie 2008

Pienso en ti



Shakira - Pienso en ti
Asculta mai multe audio Muzica »

marți, 14 octombrie 2008

Fiţă de fiţă

Am tot văzut în ultima vreme lume prin oraş care tot cară tot felul de plăsuţe după ei. Dar nu orice plăsuţe, ci din alea pe care scrie mare "MANGO" sau "SEPHORA" sau "LEE COOPER"...adică cum să umblu eu cu plasa de plastic dacă mai am ceva de cărat când pot să arăt lumii că eu mi-am luat chestii de la magazinele astea, adică eu chiar sunt cineva.

E una dintre multele chestii pe care nu le pricep. Păi eu decât să mai car o plasă după mine, mai bine îmi iau sau o geantă mai mare sau un ghiozdan şi am încheiat povestea...Deci mă gândesc că nu sunt trendy destul, sau nu am destule fiţe ca să fac asta...

Pe mine de multe ori mă şi distrează să le văd pe duduile astea cum cară după ele, atârnate o plasă de te miri unde în care ea are de fapt salam şi roşii cumpărate de la alimentară...

Vorba aia a românului " Prostul nu e prost destul dacă nu-i o ţâră şi fudul"...

Denaturarea adevărului

Eram azi într-un local în Bucureşti, mâncam, şi la un moment dat, pe ecranul din încăpere, văd un titlu de ştire absolu senzaţional: " A murit domnul Depardieu"... Instantaneu m-am gândit la Gerard Depardieu, dar dacă nu aş fi văzut tot azi o ştire pe net, aş fi luat de bun titlul respectiv! De fapt murise fiul lui Gerard Depardieu, Guillaume!

Păi domnilor care cică faceţi ştirile, nu mai aruncaţi aşa cu titluri bombă în speranţa unei audienţe mai mari că numai induceţi lumea în eroare! Nimeni nu s-ar fi gândit probabil că e vorba de fiul actorului francez...asta numai dacă aflase mai repede ştirea şi ştia despre ce anume este vorba. Pentru că titlul era destul de mare, şi erau şi imagini cu tatăl şi fiul, şi abia apoi apăreau imagini cu Guillaume, şi cu câteva expresii pe care el le-a folosit...

Păi dacă aşa se fac ştirile, zău că nu-ţi mai vine să crezi nimic din ce auzi sau vezi! Că sunt convinsă că dacă puneau ca titlu " A murit fiul lui..." nu avea acelaşi impact, dar era măcar adevărat! O fi şi fiul său dl Depardieu, dar nu e ACEL domn Depardieu la care se gândeşte toată lumea...

Într-un final...

...m-am mutat! Aseară la ora 10 am ajuns şi eu în noua mea locuinţă! A fost o adevărată nebunie, până am găsit strada, blocul...pentru că eu nu ştiam exact numărul blocului şi Cristiana (că ea m-a ajutat până la urmă) nu prea ştia zona, ca de atlfel nici eu...

Nah da am ajuns, am cărat totul sus şi asta a fost. Multe chestii mai am, mă jur...

O să încerc să pun şi nişte poze la un moment dat... Deja e personalizată camera, cu poze, chestiile mele...îţi dă parcă un sentiment de confortabilitatea să îţi vezi lucrurile tale undeva, mai ales dacă ştii că locul acela nu e al tău decât temporar.

Parca sunt mai linistita acum.

luni, 13 octombrie 2008

Luz Silenciosa

Cam târziu, e drept, dar abia acum am ceva timp mai mult să scriu ceva pe blog şi să nu fiu grăbită...

Am fost la ANONIMVL, la retrospectiva festivalului, săptămâna trecută şi amajuns să văd numai filmul care a câştigat festivalul-şi care a luat de fapt şi premiul juriului la Cannes- şi anume Luz Silenciosa, sau, Lumină tăcută.

Filmul e ciudat, destul de trist aş spune eu,iar finalul, deşi uşor forţat, parcă se potriveşte perfect cu restul filmului.

Ciclicitatea este evidentă- iar momentele de început şi de final ale filmului sunt de o linişte...frumoasă şi tăcută...

E povestea unui om, a unei iubiri, a unei tragedii, a unei comunităţi...Deşi regizorul este mexican filmul este vorbit în proporţie de 90% în olandeză, fiind vorba despre o comunitate de olandezi agricultori din Mexic. Ideea este voit exagerată pentru că de fapt acţiunea este una în afara timpului real ,al nostru, aşa cum îl cunoaştem noi,dar asta nu o face mai puţin adevărată sau tristă...

Nu ştiu dacă filmul se poate găsi undeva, aşa că o să pun trailer-ul aici


Aş fi vrut să văd şi The Wave, un film absolut fascinant dar şi teribil de violent, dspre cât de fragilă este de fapt starea de linişte şi pace a lumii, mai ales în ţări ca Germania. Filmul se bazează pe fapte reale şi poate de aceea este atât de şocant şi de impresionant.

Uite şi un trailer, şi sper să găsesc undeva şi filmul, că aş vrea să îl văd:

O dragoste de dincolo de timpuri

Am văzut weekend-ul ăsta "Love in the time of Cholera"....un film absolut superb!!! Carte încă nu am apucat să o citesc, dar vreau neapărat să o cumpăr cât mai repede...

Eu vreau să citesc cartea/să văd filmul de când am văzut " Serendipity"-m-a intrigat foarte mult titlul ( şi acum după ce am văzut filmul îmi dau seama că nu întâmplător a fost aleasă acea carte ca şi liant între cei doi...) şi acuma mi l-a dat o colegă de servici...

M-alăsat fără cuvinte: pentru cine nu ştie este vorba de o poveste de dragoste, dar nu în sensul clasic şi romaţios al cuvântului, ci o iubire care transcede barierele timpului, o iubire care devine unică tocmai prin nemanifestarea ei...

Nu vreau să stric surpriza celor care nu au citit cartea sau nu au văzut filmul..merită cu adevărat să fie văzut sau citită cartea! Superb!!!

Şi voilà şi trailer-ul:

Home sweet home

Am reuşit înr-un final să îmi găsesc un loc unde să stau, asta după ce m-am văzut nevoită să mă mut de unde stăteam iniţial, pentru că femeia aia era nebună! Stăteam în gazdă, că asta se găsise, părea totul cât de cât ok, asta până a început femeia să facă pe nebuna...Practic eu nu aveam niciun drept acolo, nu putem mişca nimic fără ca ea să fie de acord şi în plus mai era şi isterică! Păi eu nu dau atâţia bani ca ea să urle la mine şi să-mi spună la ce oră să vin acasă şi câte haine să îmi spăl.

Aşa că, draga de ea, s-a gândit că e foarte convenabil pentru ea să mă dea afară la o săptămână după ce eu îi plătisem chiria pe luna în curs...faină treabă ce să zic? Nah anyway, mi-am luat catrafusele şi m-am dus sus la vară-mea şi de atunci a început nebunia căutării unei locuinţe!

Mă jur, statul în chirie te depersonalizează, ajungi o cârpă de om- le vedeam pe fetele astea care mai stăteau şi ele în apartament..păi astea nu ieşeau din vorba ei, suportau şi urletele şi felul în care vorbea cu ele...păi dă-o naibii de treabă! chiar aşa să ajungă să profite de lume pentru faptul că le închiriază o cameră!!! Şi-au luat-o-n cap bătrânii ăştia care închiriază în regim de gazdă de nu-i adevărat! Tu, ca şi chiriaş nu ai drepturi deloc acolo!

Şi acuma mai trebuie să-mi şi dea bani înapoi...acolo o să fie chiar distractiv!

Aşa, şi ca să revin la nebunia căutărilor...de miercuri eu caut într-una, sun într-una, merg să văd apartamente, camere, chestii...Şi am început să caut apartamente, în ideea că să mă mut cu nişte foste colege care şi ele căutau-nu a mers figura, pentru că ăştia cer avans pe 2 luni, garanţie o lună...deci tre să ai aproximativ 500-700 de euro dintr-un foc să-i dai dacă vrei să iei apartamentul... Apoi am zis că fac şi eu un efort şi să îmi caut garsonieră...am găsit şi din alea, dar aici voiau avansul pe 3 luni +o lună garanţie, deci undeva la 1000 euro! Să dai în bâlbâială nu alta! Ajunsesem aproape în pragul nebuniei, că trebuia să-mi găsesc ceva rapid!

Şi nah, la un moment dat, zice vară-mea de nu ştiu ce cunoştinţă de-a ei bla bla care ar vrea să închirieze o cameră...Eu, după experienţa cu femeia aia cu care nu se putea discuta, am zis iniţial că eu nu mai stau în gazdă că nu am nervi ca tot la o lună-două să mă înpachetez să mă mut... Dar nah , având în vedere sumele absolut fantastice de care trebuie să dispui pentru a lua o garsonieră sau şi un apartament sau şi o cameră în chirie...a trebuit să merg pe varianta asta...

Stau în Rahova acuma, dar în partea bună a Rahovei, cum se zice, la 5 staţii de tramvai de Unirii..deci relativ ok... Apartamentul e drăguţ, camera e aranjată, drăguţă, am linişte, nu o să am probleme cu venitul acasă sau cu mai ştiu eu ce alte psihoze cum aveam dincoace, deci, din punctul ăsta de vedere e muuult mai bine...

Azi mă mut şi o să fie o mare nebunie că am o grămadă de bagaje şi tre să le duc cumva cu taxiul până acolo...that should be fun...i think... da tocmai acuma am reuşit să găsesc o prietenă să mă ajute să le mut dintr-o parte în alta...Mulţam mult, Cătă!

O să mai dau se ştire cum evoluează lucrurile, asta dacă o să mai fiu în stare de ceva deseară....

miercuri, 8 octombrie 2008

În sfârşit!

L-au demis şi pe boul ăla de Adomniţei!!! cea mai bună ştire de pe ziua de azi! oricum nu mai avea el zile duă alegeri, dar măcar i-au tăiat de pe acum craca, că şi aşa a făcut numai tâmpenii!

Una dintre cele absurde idei pe care le-a avut a fost aceea de a propune ca absolvenţii de pre Bologna admişi la un master de 2 ani pe locuri bugetate, să fie obligaţi să plătească al doilea an!!! Tâmpit om, mă jur! Habar nu are de legi şi de prevederi!

Oricum, probabil că nici următorul nu va fi un strălucit, la cel oameni se avansează în asemenea posturi...aşa că aştept cu interes să văd ce le mai dă prin mintea aia creaţă.

luni, 6 octombrie 2008

Lack of time!!!

Sincer, eu nu ştiu cum reuşeşte lumea să scrie atât de mult pe bloguri! Când aveţi fraţilor timp? Serios! Sunt chiar intrigată de asta! Eu la servici nu prea am timp de scris pe blog sau mail-uri, abia mai am timp să mai răspund pe mess. Mai am şi masterul, care îmi ia şi ultimele fărâme de energie iar odată ajunsă acasă, sutn atât de obosită de nu cred că aş mai putea articula nimic inteligent...

Dacă mă poate lămuri şi pe mine cineva...aş fi chiar recunoscătoare! Nu de alta dar am uneori chestii de zis, dar nu am când să le scriu...

O sa mor...bătrână!

DEAD AT 83

cancer



După cum se vede, o să mor destul de bătrână, la 83 de ani, dar de cancer...cam nasol... E un test găsit pe blogul lui Călin şi l-am făcut şi eu, aşa de curiozitate.

Nu ştiu cât e de adevărat, dar sper să nu fie chiar în totalitate adevărat-mai ales partea cu cancerul...

Curiosşi să vedeţi cât mai aveţi de trăit? Ia vedeţi!

duminică, 5 octombrie 2008

Emotionant!

Unul dintre cele mai emotionante si mai frumoase dansuri pe care le-am văzut vreodată!