joi, 28 ianuarie 2010

In love

I carry your heart with me

by E. E. Cummings

I carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
I go you go,my dear; and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
I fear
no fate(for you are my fate,my sweet)I want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

Here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

I carry your heart(i carry it in my heart)

marți, 19 ianuarie 2010

The Lovely Bones

E vorba despre un film, un film foarte frumos, sensibil, plin de imaginatie, dar si de durere.

Cine se aşteaptă să vadă un thriller, sau ceva teribil de comercial va fi dezamăgit. Deşi îmbină elemente de fantezie cu cele din real, filmul, după părerea mea, se păstrează totuşi în real.
Este practic povestea unei fete care este ucisă de un vecin de pe stradă şi, de dincolo de moarte, dintr-un spăţiu aflat între viaţă şi rai, ea ăşi spune povestea şi creează o legatură foarte puternică cu tatăl ei.

E o poveste emoţionantă şi foarte tristă, dar care aruncă o lumină optimistă spre final, de linişte şi de împăcare- şi nu trezeşte neapărat acea resemnare a ciobanului mioritic, pentru ca nu vine şi cu acceptarea pierderii.

Partea de fantezie mi-a plăcut în mod deosebit: este totul foarte colorat, vesel, conectat la viaţa reală. Era interesantă relaţia între acel spaţiu şi cel real, în principal- dacă am înţeles eu bine- prin sentimentele fetei şi prin atitudinea ei faţă de moartea ei şi de faptul că omul care a omorât-o este încă liber şi a mai omorât şi alte fete.

Acţiunea poate fi considerată a fi banală, dar felul în care este redată durerea unor părinţi care-şi pierd copilul, modul în care acea durere se regăseşte în trăirile fetei şi îmbinările trecut-prezent fac din film unul bun , care merită să fie văzut.

Sunt evident foarte subiectivă când vorbesc despre film, pentru că mi-a plăcut şi nu pot vedea- cel puţin deocamdată- în afara filmului în sine.
Mai jos este trailer-ul. Enjoy!

După 10 ani

Da, am reuşit! După 10 ani de la terminarea şcolii generale am reuşit să ne adunăm cam jumătate din fosta clasă. A fost tare amuzant să-i caut pe toţi, să le reamintesc unora cu cine vorbeau, că deh! au trecut 10 ani, mai uită omul.

Dar, într-un final, între Crăciun şi Anul Nou ne-am revăzut. Şi apropo de ce spunea Andreea pe Facebook, a fost puţin şocant să văd că omuleţii de acum 10 ani erau căsătoriţi, unii cu copii chiar, alţii deja trecuţi si prin divorţuri.... Eram aşa copii când am terminat generala, habar nu aveam de mai nimic....şi acum parcă dintr-o dată să-i văd aşa de schimbaţi...nu a fost un şoc în sensul negativ, mă uitam cu drag la toţi.

A fost o revedere foarte plăcută, cu tot felul de amintiri şi de retrăiri de momente. Nu am reuşit să-i găsesc pe toţi, pentru că unii erau plecaţi din ţară, dar cei care am fost e-am simţit foarte bine.

Schimbările sunt inevitabile, dar când îi vezi pe cei care-i cunoşti "afectaţi " ca să spun aşa de schimbare, îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat şi tu. Surprinzător, în cazul meu, toţi îmi spuneau că nu m-am schimbat deloc, că sunt la fel ca acum 10 ani. Adevărul e undeva la mijloc, în sensul că anumite părţi din mine au rămas neschimbate, dar altele au suferit modificări, sau, cum le mai spun eu, adaptări. Este inevitabil în fond să nu intervină schimbări, pentru unii sunt schimbări teribile de 180 de grade, pentru alţii doar schimbări de suprafaţă.

Oricum, întîlnirea cu foştii colegi a prilejuit si amintirea profesorilor şi a anumitor momente. Din păcate unii dintre foşti profesori nu mai sunt printre noi, dar asta nu ne-a împiedicat să ne amintim de tot felul de întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante, şi să ne dăm seama că în ciuda distanţei şi a timpului care a trecut suntem legaţi de lucruri mult mai puternice decat timpul sau spaţiul.

Şi ne-am amintit de fostele relaţii din anii de şcoală, de toate "tragediile" amoroase, de acele seri distractive care acum nu mai sunt, de bătăile cu apă de pe holuri, de toate prostiile care le făceam. şi chiar ne gândeam dacă elevii de generală din ziua de azi mai ştiu să se distreze cum o făceam noi sau să-şi trăiască efectiv copilăria...şi din păcate răspunsul este negativ...Dar nu despre asta este vorba aici.

Şi acum, gândindu-mă la şcoala generală, îmi dau seama că în 3 ani o să am întîlnirea de 10 ani de la terminarea liceului...acolo să vezi nebunie! Şi cred că mi-ar plăcea şi să organizez toată nebunia! Mi-a plăcut să organizez şi mica întâlnire din iarnă, şi cred că mi-ar plăcea şi ceva mai mare, aşa de vreo 200 de oameni! Mai este până acolo oricum, dar îmi place să mă gândesc de pe acum la moment.

marți, 12 ianuarie 2010

Law Abiding Citizen

Cum am fost în vacanţă, şi cum nu aveam chef de mare lucru- nu că nu aş fi avut chestii de făcut- mi-am reluat una din activităţile mele preferate- vizionarea de filme-.

Unul dintre ele a fost "Law Abiding Citizen". După trailer mi-am dat seama că subiectul aduce cu un alt film, mai vechi, bazat pe un roman- " A Time to Kill", numai că aici situaţia este inversată: personajul principal este alb şi avocatul de culoare, acţiunea mergând însă pe acelaşi fir: răzbunarea unui tată- şi a unui soţ în cazul filmului de acum. Personajul lui Gerard Butler îşi vede soţia şi fiica torturate şi ucise , şi apoi este practic obligat să asiste la o pedeapsă mult prea uşoară pentru criminali. Şi de aici începe povestea lui de răzbunare. Ideea nu este nouă, dar felul în care este realizat filmul m-a prins.

Recunosc că acţiunea aduce mai degrabă cu o luptă de comando, şi că unele detalii par puţin forţate, dar la fel recunosc şi faptul că finalul m-a luat prin surprindere. Practic personajul lui Butler este privit ca fiind "the bad guy" pentru sistemul legislativ...în timp ce în " A time to kill" personajul lui Samuel L Jackson era privit ca un tată care işi face dreptatea negată de sistemul legislativ. .

Cred că ar fi interesant sa se urmearească aceste două filme unul după altul- primul fiind " A time to kill", din punctul de vedere al viziunii asupra aceleiaşi realităţi.



luni, 11 ianuarie 2010

Cat de mult contează ce visezi?

De când mă ştiu , de câte ori visam anumite chestii exista o transpunere în realitate...Mă rog, erau chestiile alea de genul: visezi pui de găină, înseamnă noroc la bani, apă neagră înseamnă necaz sau chestii grave etc etc. Acuma, nu sunt genul de om superstiţios, sau care să îşi ghideze viaţa după tot felul de semne si momente magice ale zilei, dar nici omul care să ignore anumite concordanţe între ce visez şi realitate....

Şi acum, sunt puţin aşa, nelinştită din cauza unui vis de azinoapte care nu înseamnă nimic bun...mă cam pune pe gânduri. E posibil ca visul să fi fost indus de anumite discuţii, sau de starea de fapt actuală, şi poate nu ar trebui să mă neliniştesc atâta. Dar, având în vedere că abia ce am ieşit dintr-o răceală şi mai e şi isteria asta cu gripa nouă...

Sau poate că îmi fac eu gânduri aiurea şi de fapt nu e nimic... Sper :)

joi, 7 ianuarie 2010

Prostia la putere

Am auzit nişte lucruri la ştiri azi care mi-au provocat dureri de cap sincer: una ar fi ca s-a decis mărirea salariilor şi a primelor! Da, o veste bună, doar ca această mărire este valabilă doar pentru domnii din conducere!!! Mizerabilii ăştia şi-au votat mărirea salariilor şi a primelor cu atâta neruşinare încât îţi stă mintea în loc. Asta în timp ce sectorul de stat in general suferă de ceva vreme de pe urma reducerilor salariale, a primelor a bonusurilor...Sincer îmi venea să mă duc să le dau foc! Hotărârile de genul ăsta incită la anarhie si la violenţă. Cum să aibă atâta nesimţire încât să voteze prime de vacanţă mai mari şi salalrii mai mari pentru guvernanţi, atâta vreme cât populaţia anagajată în sectorul de stat este ca vai de capul ei, mai ales cu noul val de scumpiri (vezi energia, carnea etc)???!!!

Nu ştiu cât efect o să aibă presa care a comentat şi va comenta această situaţie, pentru că se pare că în ultima vreme nivelul de nesimţire al jegurilor din conducerea acestei ţări a atins nişte cote mai mult decât alarmante! Îmi spunea cineva că pentru a putea fi politician trebuie să poţi să înghiţi o broască pe stomacul gol, dimineaţa. Ei bine, ai noştri cred că le înghit cu sacul, şi cred că au trecut şi la alte specimene mult mai scârboase! O-i fi eu naivă, optimistă şi inocentă în gândire, dar cum mama sărăciei să faci aşa ceva?? Şi după aia, naiv, Ministerul Finanţelor cere împrumutri ed 120 de milioane de Euro de la bancile comerciale!!!! Că tranşa de împrumut european vine numai mai încolo.

Totul îmi crează senzaţia unui film prost, în care unul dintre personaje este un individ rasfăţat, cheltuitor, iresponsabil, tâmpit şi poate chiar retard, care nefiind în stare să se gestioneze se tot împrumută în stânga şi în dreapta, dar nu ezită să arunce cu banii pe curve, chefuri şi voie buna ( astea ar cam fi echivalentul parlamentarilor şi guvernanţilor). Numai că în toată chefuiala lui, tembelul uită că de fapt el nu trage ponoasoale acţiunilor sale, ci restul lumii din jurul lui!!! Şi cum se trateaza un asemenea comportament: păi una dintre variante ar fi privarea de resurse financiare, dar şi ferirea de tentaţia cheltuirii aiurea- cu alte cuvinte izolarea creaturii într-un spaţiu ferit de orice tentaţii şi idei. Acuma, cum să faci asta cu statul????? Nu prea ai cum, şi uite aşa continuă românii să mănânce un rahat mai mare decât ei, ambalat intr-o frumoasă folie portocalie!!!! Păi pentru cretinii ăştia aş fi de acord şicu impozitul proporţional ! ce naiba! fură bani să ai de unde să dai înapoi! AAaaaaa......şi fondurile pentru sănătate au scăzut anul acesta cu 10%!!!!că şi aşa aveau prea mulţi bani, ce le trebuie atâţia?

Tot o chestiune financiară este şi a doua fază, dar are legătură şi cu celălalt subiect fierbinte-gripa porcină. Toată lumea aude la ştiri că la primele simptome să te prezinţi la medicul de familie şi să îţi faci testul. Ce nu se spune este că acest test costă 500 de lei!!!! Şi că de la Balş te trimite la Cantacuzino, sau mai rău, acasă, să aştepţi eventual să faci febră şi să te simţi mai rău. Păi cum să coste atâta un amarât de test asemănător cu exudatul faringian?????? Pentru ce să coste???? până şi testul HIV e gratuit şi virusul ăsta a făcut mai multe victime de-a lungul timpului.... Dacă şi în chestiuni de viaţă şi de moarte spiritul capitalist este cel care domină, sincer, am ajuns in troaca porcilor...mai rău chiar decât troaca procilor- până şi porcii se feresc de noi! Şi mă întreb dacă şi pentru vaccinul antigripal - pe care medicii de familie sunt obligaţi să îl facă persoanelor care îl solicită- trebuie plătită vreo taxă! Nu m-ar mira sincer.

Nu pot spune că urmăresc presa, ascult numai radio-ul şi nu am auzit încă nicio chestie cum că lumea s-ar revolta de chestiunea plăţii testului. Şi nu pentru că nu există...ci pentru că sau lumea consideră normal aşa ceva, sau pentru că lumea nu se testează.... Şi atunci de unde actualizările de cifre cu numărul de îmbolnăviri în fiecare zi??? S-a creat deja o isterie teribilă cu boala asta, lumea este bombardată constant cu tot felul de ştiri, de actualizări, de drame... Dar realitatea nu o prezintă nimeni! Realitatea fiind aceea a costului testului, a vaccinului-poate- etc.
A ajuns să fie un lux în ţara asta să te îmbolnăveşti. Dacă înainte se spunea că nu-ţi permiţi nici să mori, ei bine acuma nici de boala nu mai ai voie!

Aştept să văd cu ce noutăţi mai vin orele şi zilele următoare...deşi cred că am ajuns la un nivel de silă şi de scârbă la care nu mă mai impresionează nimic...

marți, 5 ianuarie 2010

Pentru EI

Pentru ei, adică pentru părinţi. Pentru tot ce au făcut, fac şi vor face pentru fiecare din noi. Pentru că nu ne dăm seama decât prea târziu ce înseamnă să-i ai lângă tine...