Jurnal de călătorie V

Baia Mare e un oraş absolut surprinzător, şi nu chiar în sensul bun al cuvântului.

Este un muzeu al satului în oraş, şi numa bine că lângă muzeu, e un teren care în mod norma aparţinea muzeului, s-au construit ditamai viloaiele...apăi să mor eu, că măcar pentru estetica locului să fi lăsat un spaţiu între muzeu şi căsoaiele alea, dar nu! lângă biserica maramureşeană de lemn, de acuma câteva sute de ani e ditamai vila cu termopane şi cu 3 nivele!!! Să mor nu alta..arată absolut dezolant, ca să nu mai spun că e total inestetic-dacă asta ar mai conta vreun pic...

Din câte am înţeles, acel pământ a fost mai degrabă furat, aşa pe faţă, că nu s-a prea agitat nimeni să îl ţină acolo unde-i e locul.

Şi vilele construite...mă jur nu am văzut aşa ceva nici la noi pe Tocile...imense, cu tot felul de acareturi, de decoraţiuni, de modele pe case, termopane în diferite forme... La ce naiba îi trebuie unei familii o huidumă din aia de casă??? Constrastul e absolut ridicol, între casele mici, cu acoperişe de paie şi cu 2 încăperi maxim, şi construcţiile astea imense...

Păi cred că la noi, Bucur şi-ar da mai degrabă o mână decât să dea şi un metru din pământul muzeului... E absurd cum de aşa ceva se întâmplă...Nu e numai chestia că banii rezolvă totul...e şi lipsa de interes a oamenilor, lipsa de consideraţie pentru păstrarea unor valori tradiţionale, a unor embleme proprii noastre ca popor.

Pe de altă parte, am avut ocazia să văd unele dintre cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum, şi anume cele din Maramureş...sincer iţi tăiau respiraţia...Nu am mai văzut asemenea culori, asemenea combinaţii, atâta linişte, calm şi puritate la un loc, cel puţin până acum.

Am urcat undeva la cota 700 şi ceva la un lac, lacul Bodi, format prin surparea unei mine. De fapt locul cu pricina e în Baia Sprie, care e la vreo 10 km de Baia Mare- Staţiunea Mogoşa. Nu era nici multă lume, dar mi s-a spus că vara e plin de lume peste tot, locul fiind foarte popular.

Şi pe drum, cădeau frunzele aurii şi de la distanţă aveam iluzia unei perdele din particule de aur...cum bătea soarele pe auriul frunzelor purtate de vânt...poate văd aşa totul pentru că am o dispoziţie prea romantică în ultima vreme...

Zona efectivă de sat, de ţară e complet apărată de dealuri, e linişte, e un aer curat, miroase a mere şi a gutui...

A...şi ce m-a distrat la culme a fost că stadionul de fotbal era lângă...cimitir...ca să nu se mai plângă lumea de gălăgie...cam morbid ştiu, dar chiar m-a pufnit râsul.

Oricum , în Baia Mare e plin de vile şi de palate efectiv peste tot, una mai mare şi mai colorată decât cealaltă. La ţară în schimb totul e de o simplitate absolut cuceritoare.

Ca s ă nu mai spun că deja am adunat vreo 4 litri de pălincă....că nu se poate să nu luăm chiar de la mama ei, din Maramu'...nici nu ştiu cum naiba mă urc în avion cu 1 litru jumate de pălincă..io ca io, da francezu' meu tre să plece la el acasă cu vreo 2 litri de minune din asta...O să fie tare amuzant cum o să le îngrămădesc în bagaj având în vedere că eu deja tre să mă aşez pe valiză ca să se închidă...mai lipseşte să curgă prin haine..atunci să vezi tu distracţie...

Acuma sunt la Satu Mare...şi de aici am primit pălincă..nici nu am putut măcar să deschi gura să încerc să refuz, că deja s-a încruntat moşul la mine "n-apoi domnşoară nu să poate să nu luaţi din asta de la noi, că-i de prune, tătă naturală.." Culmea e că eu nu beau aşa ceva, mă rog, nu mai beau aşa ceva. Aşa că o să le duc la ai mei...

Şi mâine, din nou Cluj...şi sâmbătă, gata, Bucureşti... Deja parcă nu mai am răbdare tot pe drum, să mă trezesc tot la 2 zile în alt loc, în altă cameră... Abia aştept să ajung acasă la mine, la Sibiu..săptămâna viitoare... Pare aşa de departe...

Jurnal de călătorie IV

Am ajuns si la Cluj sâmbătă...a fost un weekend cam nebun, nu am apucat prea mult să mă odihnesc, dar la o adică am preferat să mă întâlnesc cu oameni cu care mă simt bine şi la care ţin, decât să stau în cameră sau să dorm.

Oraşul s-a schimbat mult de ultima dată când l-am văzut eu, adică în primăvară: nu mai erau locurile pe care le ştiam, au apărut altele noi, piaţa cu statuia lui Matei Corvin e încă în renovare...dar de fapt a contat faptul că eram acolo.

M-am întâlnit şi cu soră-mea după 2 luni în care nu ne-am văzut, şi cu o prietenă bună de la Sibiu care e la Cluj...mi-a făcut plăcere să stau la o bere în Haşdeu, cu oameni pe care-i ştiam de mai demult...

A fost foarte frig totuşi, mult prea frig pentru plimbări prin oraş, dar am mers totuşi până prin mall-uri, pentru diferite chestiuţe.

A fost un weekend foarte frumos, cu multe amintiri frumoase. Nici nu ştiu ce aş mai putea spune despre zilele de la Cluj..aş fi vrut să mă întâlnesc cu mai multă lume, dar din păcate nu mi-a permis timpul..O să mai ajung şi vineri la Cluj dar o să fie numai pentru o seară...

Şi acuma suntem la Baia Mare, după ce am stat şi în Bistriţa o seară.A fost o fază super amuzantă aseară la cină: eram cu francezul cu care lucrez, la masă, într-o cramă din Bistriţa. Faza era că era totuşi luni seara şi erau unii care s-au încins la un chef cu chiuit şi fluierat, cu lăutari la mese şi din astea. De cum am ajuns am văzut că unul dintre tipii de la masa din faţa noastră se cam uita la noi şi deja ştiam la ce se gândea, mai ales când a auzit că nu vorbim română. Şi la un moment dat vrea să trimită lăutarul la masa noastră că ei beau pentru noi doi şi că să ne iubim mult. Moment în care eu îi spun că nu suntem împreună şi el e tot dezamăgit...

Mi s-a părut oarecum jenant că imediat ce se vede o fată mai tânără cu un individ mai în vârstă şi mai ales străin se crede că e o relaţie amoroasă la mijloc...Şi presupunerea venea din partea unui individ care părea cel puţin că are ceva mai multă minte... Oameni limitaţi. Oricum mi s-a părut amuzant tocmai pentru că era aşa o prostie infantilă...

Şi ieri, într-un sat de pe lângă Cluj, am dat peste un cuplu de vârstinci, care, în momentul în care am terminat cu treaba, ne-au dat o sticlă de pălincă şi cornuleţe de casă. A fost cu atât mai emoţionant cu cât nu erau oameni avuţi şi au vrut din tot sufletul să ne dea acele lucruri.

Am avut norocul să dăm peste nişte oameni absolut incredibil de amabili şi drăguţi şi primitori...

Acum sunt la Baia Mare până joi şi de acolo şi mai departe...Da acum sunt în Maramu'...dacă şi de aici mai primim pălincă sau alte alea..nu ştiu cum ne întoarcem noi la Bucureşti cu avionul...la cât alcool o să avem după noi...ioi de mine.

Mai aveam sigur de scris chestii dar le-am uitat, pentru că până azi nu am prea avut timp să scriu, că weekend-ul a fost cam haotic, şi ieri am fost tot pe drum şi eram super obosită.

Anyway...să vedem ce mai urmează...

Jurnal de călătorie III

Sighişoara...în afara sezonului de vară cu festivalul e foarte liniştit şi...normal. Îmi dau seama că sună aiurea dar e prima dată când vin la Sighişoara fără să fie pentru festival. Toată nebunia aia parcă pare nefirească în perioada asta... Plus că mai era şi o vreme de toamnă, cu ceaţă, ploaie, care parcă părea că merge mai bine cu oraşul decât soarele arzător al verii...

Oricum nu am stat mult acolo, pentru că aveam treabă şi în altă parte, dar timpul petrecut acolo a fost chiar plăcut chiar dacă am muncit.

Şi apoi am plecat spre Târgu Mureş, un oraş pe care nu l-am văzut niciodată, dar care e chiar ok. Adică nu e ceva spectaculos, e ceva nou pentru mine. Hotelul e super, cică e de 5 stele..acuma dacă zic ei... Adevărul e că arată foarte bine, camera e imensă, dotări ok, restaurantul e elegant..nah ce să zic...

Şi mâine..CLUJ!!!! Abia aştept. Mi-e aşa de dor de oraşul ăsta...cred că m-am ndrăgostit de el de prima dată!

Mi-e somn...şi mâine iar pe drum...

Jurnal de călătorie II

Râşnov....

Oraşul ăsta are pentru mine o semnificaţie specială pentru mine pentru că aici l-am cunoscut pe Tibi...acum 2 ani...şi acum, când am ajuns aici, fără el, exact prin locurile pe unde am stat noi doi aveam aşa un gol în stomac...Poiana unde am stat la poveşti, locul unde ne-am cunoscut efectiv...oraşul tot, cetatea...

Şi când am ajuns sus la cetate şi m-am dat jos din maşină, m-a izbit...liniştea. Cred că pentru prima dată am simţit ceea ce se spunea prin poezii: era o linişte care te asurzea. Era efectiv o linişte incredibilă...aveai senzaţia că s-a oprit până şi timpul... Am avut parte de o vreme absolut superbă: un cer de un albastru ireal, clar, curat, aveam senzaţia că mă pierd în albastrul acela...Superb...

Şi cetatea e impresionantă, în sensul că s-a conservat foarte bine şi o mare parte din această cetate de apărare. Ne-am plimbat prin interiorul cetăţii, şi mă gândeam oare ce făceau cei de atunci prin locruile prin care noi ne plimbam şi admiram priveliştile...

Şi ne-am întors la Braşov şi colegul care se ocupă de noi aici a fost foarte amabil şi ne-a mai plimbat prin oraş, am ajuns şi la Belvedere- am văzut oraşul tot, noaptea, cu sute de luminiţe, de aveam senzaţia că am în faţă sute de lumănări mici aprinse undeva departe. Şi era atât de senin de vedeam în depărtare chiar şi luminile dinspre Sfântul Gheorghe...era puţin ciudat să vezi linia orizontului luminată!

Azi am scăpat fără pete şi fără incidente, doar cu zăpăceala mea obişnuită şi cu treaba pe care o avem de făcut.

A fost o zi superbă, cu multe amintiri din trecut cu aminitir pentru viitor. Trebuie să-i mulţumesc lui Claudiu pentru timpul care ni l-a oferit, deşi nu era obligat să o facă.

Şi mâine, spre Sighişoara... să vedem ce ne aşteaptă acolo...

Jurnal de călătorie I

Da....e vorba de delegaţia în care sunt de luni, de la servici... şi e foarte interesant.

În delegaţia asta eu sunt traducătoare pentru un francez care face nişte studii de audienţă prin ţară şi are nevoie de un interpret. Mă rog, ideea e că mergem prin Ardeal, ăsta fiind traseul care l-am ales şi vizităm tot felul de oameni. E foarte interesant şi foarte frumos.

Şi am avut şi prima experienţă mai puţin plăcută când într-un restaurant din Bucureşti, şi anum Il Incontro din Berceni, chelnerul-care pe lângă faptul că mi s-a părut teribil de impertinent, a vărsat pe mine cam un sfert dintr-un sos de tomate şi nici măcar nu a avut bunul simţ să îmi spună!!!

Am văzut eu, după vreo 15 minute când am văzut câţiva stropi de bluză-care era albă apropo! Mă rog, îi atrag atenţia că a vărsat pe mine sosul, el cică nici nu şi-a dat seama şi nu mai spune nimic. Şi când ajung acasă, adică peste vreo 8 ore aşa, şi mă uit în oglindă aveam ditamai dâra de sos de roşii pe tot spatele! Să mor nu alta! Sincer nu puteam să îmi dau seama cum de nu a văzut dobitocul că pe o bluză albă e o dungă de sos de roşii!!! Nu-mi venea să cred cât de dobitoc şi mai ales cât de nesimţit a putut fi!

Bun ai dat pe client, da măcar spune-i nu-l lăsa să iasă aşa pe stradă!! Noroc că mai aveam o bluză peste că dacă nu m-aş i plimbat prin restaurant şi prin oraş cu o pată de roşii pe spate!!! Deci aviz celor din Bucureşti: nu mergeţi la Il Incontro din Berceni! Chelnrul e impertinent-şi tind să cred că şi complet dobitoc sau doar nesimţit.

Ca după ce ieşim să văd că şi colegul cu care eram avea pe guler o pată generoasă de sos! Incredibil, mă jur! Nu am mai păţit aşa ceva în viaţa mea!

Acum sunt la Braşov...mi-era parcă dor de oraşul ăsta, nu am mai fost pe aici cred că de acum 2 ani. Bine acuma sunt cu treabă pe aici, dar tot mai apuc să văd ceva, pe ici pe colo. O să ajung şi pe la Sighişoara, Cluj, Baia Mare..o să fie un traseu destul de lung şi obositor dar cred că o să-mi facă plăcere.

A şi azi, colegul cu care eram îmi zice că am ajuns în cartierul în care "vine ursu'"! Tot era pe la ştiri câte o chestie că a coborât câte un urs până în oraş..eh well, de acel cartier era vorba...şi făceam mişto cu francezul cu care eram că dacă e să ne apară unul în cale îi dăm banii de protocol să meargă să-şi ia ce vrea el-vorba bancului cu porcul " ce-i dai bade porcului să mănânce? apoi dom'le io-i pun 10 lei în troacă în fiecare zi să-şi ia ce vrea el!"-

Aştept cu nerăbadare să văd ce ne mai aduce viitorul :)

Şi tocmai am văzut că nici măcar nu o să pierd cursurile de master pentru că nu avem cursuri până pe 6 noiembri!! Vorba lui Denis-francezul cu care sunt în delegaţie- "les dieux sont avec moi" ( zeii sunt de partea mea)!

Ne auzim!