Criza a atins şi ştirile

Toată ziua de azi nu am auzit la ştiri decât de marele jaf(!!!!!) din Dorobanţi de aseară. Al naibii el de mare jaf, păi ce e aşa mare scofală că un indiot a dat buzna-sau a fost iniţial poftit- într-un exchange şi a luat de acolo nilte bani numai ca să fie idiotul prins după nici 500 de metri?????

De ce e asta o ştire care e dată pe toate posturile de radio sau TV la fiecare oră? pentru că l-au prins pe idiot? e aşa o mare realizare că poliţia a reuşit să prindă un hoţ????sau poate pt că era din Dorobanţi merită absolut TOATĂ atenţia noastră....

Ca să nu mai spun că "macabrul eveniment" a fost relatat de un individ absolut jenant, poliţist cum altfel, care abia lega două cuvinte între ele şi atuncă când le lega, nu aveau sens sau nu erau corecte...

Dă-o naibii de treabă! atâta tam-tam pentru un rahat de furt...şi parcă văd că peste urmare-adica acuzaţii şi pedepse (dacă vor exista) se va aşterne liniştea. Pentru că deja din ancheta-minune reieşea că de fapt exchange-ul nu avea nu ştiu ce geamuri de siguranţă, nu avea pe dracu şi pe lacu şi că de fapt angajata a invitat omuleţul înăuntru şi abia apoi ăsta a atacat-o..nu mai e mult şi o acuză pe femeiea de jaf sau complicitate..pt că deh! minţile luminate gândesc mereu în planuri...astrale

Ţara lu Papură Vodă

De ceva vreme am tot observat că la noi chiar nu există ideea de client şi de furnizor...oricare ar fi domeniul. Nu există ideea de customer service, nu există nimic!

Adică am ajuns să plătim servicii de urlat la noi! de unde până unde atâta libertate şi nepăsare? probabil li se pare că le merge prea bine- deşi chiar nu e cazul.

Mai direct, e vorba de şcoala mea de şoferi, care de aia e şcoală, pentru că învăţ să conduc: mai uit uneori unele chestii, încerc să fiu cât mai atentă , să asimilez cât mai multe chestii. Dar în momentul în care se urlă ( exact asta a făcut) la mine mi se duce pe apa sâmbetei toată concentrarea şi tot calmul şi tot orice. Ok, iţi spui of-ul, dar după aia te calmezi şi continui lecţia. Ei bine, nu, s-a continuat cu urlatul...nici nu aveam loc de el sa întreb una alta. Că el nu e obligat să de explicaţii. Nah păi atunci eu mă dau jos, şi gata! asta a fost tot.

Eu înţeleg că e frustrant să lucrezi în fiecare zi cu oameni care habar nu au de condus şi să spui aceleaşi lucruri în fiecare zi, dar la urma urmei ăsta e job-ul. Parcă toată lumea are mereu zile senine la muncă.

Asta e cea mai recentă dintre întâmplările în care eu sunt clientul şi sunt tratat mai rău ca un câine. La noi customer service înseamnă să-i iei clientului cât mai mulţi bani pe nişte servicii mediocre spre mizere uneori şi să-l mai şi înjuri sau să-l iei la mişto dacă-i dă cumva prin minte să ceară ceva de banii ăia....

Eu oricum nu văd cu ochi buni comportamentul agresiv, mai ales tonurile ridicate, iar cand sunt la volan si când mai ales învăţ ceva, supărarea mea atinge cote mari. Aşa că am preferat să mă dau jos din maşină decât să spun ceva nelalocul lui. Mai ales că el urla într-una...

Să sperăm că o să fie mai bine de acum încolo- şi până acum a fost, doar că probabil s-o fi gândit să vadă cum reacţionez dacă urlă 10 minute la mine.
Dar ideea care m-a deranjat cel mai tare a fost comportamentul total neadecvat din partea unei persoane care în primul rând este pus acolo ca să te înveţe ceva şi apoi o persoană pe care eu o plătesc.

Cap n-au ei...rămânem noi fără picioare

Nici nu mai ştiu în ce categorie să includ chestia asta: nesimtire, nepăsare, pură prostie..?

La metroul de la Universitate lucrează băieţii de o grămadă de vreme, ei şi acum parcă încep să se vadă roadele muncii lor, numai că am vaga impresie că cineva îşi cam bate joc de noi. Pardoseala este dintr-un fel de marmură/gresie marmorată, foarte frumoasă de altfel, numai că nu e antiderapantă!!! Aluneci pe ea si fără să fie udă...

Apăi nu ştiu zău care a fost ideea când s-a aporbat aşa ceva, eventual numai aceea de a mai avea o scuză pentru cheltuirea altor fonduri pentru înlocuirea pardoselii....

Să vezi tu distracţie şi voie bună când încep ploile sau şi mai rău ninsorile!!! Ce o să mai râdă bieţii oameni care îşi vor rupe mâinile şi picioarele şi medicii de prin spitale! Şi pentru ce? pentru inconştienţa, prostia şi nepăsarea unor indivizi care stau şi se scobesc în nas şi printre scobituri şi înghiţituri de una-alta, mai hotărăsc şi ei ceva, ca să nu zică lumea că stau chiar degeaba cu mâna în fund!!!

Chiar a lăsat cineva un mesaj pe unul dintre pereţii metroului spunând că pardoseala trebuie să fie antiderapantă, şi cu întrebarea " Chiar nu vă pasă?" Se pare că nu le pasă... O fi asta una dintre cele mai mici probleme, dar este una chiar sub nasul lumii, sub picioarele ei mai bine spus! Zilnic mii de oameni trec prin acel pasaj...zilnic o să fie zeci de accidente pe acolo...

Şi uite pe ce se duc banii publici...şi uite de ce nu au ei bani pentru problemele oamenilor...

Nimeni nu-i mai tare ca noi!

Am mers de curând la incredibil de şmecherul complex Helios din Ocna Sibiului... În afară de preţ nu e nimic şmecher la el. Ba mai e apa curată, să nu mint, că e destul de important să fie apa curată.

Nah, ajungem noi acolo, cu vară-mea de la Bucureşti şi cu viitorul ei soţ: ne alegem locurile şi ne întindem la soare. Locul arată bine nu pot să mint, dar când am vrut să ne luăm ceva de băut, ni s-a spus că în ziua aceea nu se serveşte la bar. A trebuit să ne luăm suc şi apă de undeva din afara complexului. Nu că nu ar fi fost mai ieftin aşa, dar simpla chestie că nu se servea, deşi era destul de multă lume pentru o zi de luni, m-a deranjat.

Anyway, ziua a decurs foarte bine, am avut soare, apa era ok, curată, nu erau nebuni care să sară aiurea în apă şi să-ţi ude prosopul... Toate bune şi frumoase până ajung la toaletă: era groaznic!!!Mirosea destul de urât, nu era hârtie igienică şi coşurile de gunoi erau atâta de pline încât dădeau pe dinafară! Apăi la 25 de lei cât e intrarea, ar putea avea mai multă grijă de toaletele alea, că ţi se făcea greaţă când intrai acolo.

Şi inevitabil, am tras aceeaşi concluzie: românul e un dobitoc! Ăsta e adevărul! Ideologia patronului e să jupoaie cât mai mult de pe client dar nu cumva să-i dea serviciile pentru care plăteşte, iar clientul, de cele mai multe ori nu zice nimic, că ştie că oricum nu are niciun efect. M-aş fi dus să-i spun duduii care ne-a luat banii să se uite puţin la toalete dacă-i plac, dar nu mai era pe acolo.

E vorba aia a românului: în afară-i vopsit gardul şi-năuntru leopardul-cam aşa e treaba cu complexul Helios. Cât o fi el de frumos şi de aranjat, cu piscinele lui, pe atât e de dezgustătoare toaleta.

Halal organizare

Rar mi-e dat să văd atâta lipsă de seriozitate din partea unei instituţii de stat, mai ales când are de-a face cu cultura.

Am mers ieri la deschiderea concursului-festival de interpretare pianistică Carl Filtsch, ediţia XIII, în deschidere fiica directorului filarmonicii de stat Sibiu, domnişoara Bojin, a încântat publicul, împreună cu colega sa, printr-un recital de flaut şi harpă. Foarte frumos, sincer-autorul bucăţilor interpretate mi-e din păcate necunoscut, dar opera -" Cântece Medievale" este foarte frumoasă şi liniştitoare.

Toate bune şi frumoase până aici. Treaba devine complicată când pe scenă îşi face apariţia o duduie-destul de nepotrivit îmbrăcată pentru evenimentul cu pricina- care din clipa în care a deschis gura s-a făcut de toată minunea.

Coerenţa-i lipsea cu desăvârşire, la fel şi prezenţa-citea ca roboţelul de pe o foaie ce avea de spus-citea e un fel de a spune, că turuia ceva acolo. Partea asta a fost cum a fost, dar a urmat partea în care ea şi traducea-de fapt, şi aici, îşi citea traducerea de pe aceeaşi foaie.

Brusc, Filoarmonica a devenit Filarmonia, concurenţii erau "concurents", consililul judeţean Sibiu a devenit un fel de The council of Sibiu Town.... şi tot aşa! Asta pe lângă faptul că trebuia să i se spună că trebuie să traducă numele instituţiilor care au ajutat şi ajută de atâţia ani la organizarea festivalului.

Domnişoara Teodora-aşa de numeşte sublima creatură care a reuşit să facă de râs organizatorii festivalului- părea ruptă din stele! Ei i se părea absolut firesc să te bâlbâi, să nu traduci corect şi să nu traduci deloc - la un moment dat-.

Mie mi s-a părut, sincer, fantastic cum de fata asta a ajuns să facă aşa ceva! Oricâte pile s-au pus în funcţie, oricât de mult ai vrea să ajuţi pe cineva, nu te rişti în asemenea hal cu o creatură care abia dacă reuşea să spună două vorbe libere-fără să se uite pe foaie. Jenant!

La un moment dat, chiar directorul, dl Bojin, după o porţiune de discurs mai lungă, îi atrage atenţia să traducă ceea a spus... nu va fi festivalul ăsta ceva extraordinar, dar e totuşi unul internaţional.. La un moment dat chiar unul dintre copiii concurenţi care stătea la 2 scaune de mine i-a spus tatălui său destul de amuzant " Ce organizaţi sunt!"

Şi uite aşa ne dăm singuri cu firma-n cap, angajând câte-o fătucă din asta pierdută care să-ţi facă de râs manifestaţia culturală!

Bravo măi Teodora! nu ştiu cine o fi fata asta, dar măcar ea şi-a scos banii! Că doar pentru asta era acolo, nu pentru pasiunea incredibilă pe care ar avea-o pentru acest festival.

Freaky video

Mi-a arătat soră-mea azi un video de pe Youtube..sincer mie mi se pare freaky rău! Adică ideea e frumoasă (ideea în mare, vreau să spun), dar cum e realizat, te cam bagă în sperieţi....

Iubiri interzise

Well, nici nu ştiu exact cum să încep...pentru că e un subiect aşa de dezbătut şi atât de controversat şi de încâlcit, încât orice început aş alege parcă tot ar fi ca nuca în perete. Aşa că o să risc: e vorba despre iubire! Sau mai degrabă despre acele iubiri "interzise", sau care nu se înscriu în legile unanim acceptate de toată lumea. Dar ce m-a intrigat cel mai tare a fost un articol, pe care eu l-am primit pe mail Topul iubirilor interzise, şi care vorbeşte despre anumite tipuri de relaţii "interzise".

Nu cred că se poate pune problema unei iubiri interzise, mai ales în secolul XXI, când mentalităţile sunt atât de evoluate şi de deschise spre nou. Adică exemplele pe care le dau autorii articolului mi se pare de-a dreptul jenante: "ea studentă- el căsătorit". Nu e interzisă o asemenea relaţie, şi mai ales, dacă e să aplicăm eticheta de interzis, nu ar fi trebuit să se limiteze doar la categoria studentelor; doar nu numai ele sunt cu bărbaţi însuraţi... Interzis, cel puţin pentru mine, e ceva care e nepermis din punct de vedere legal şi moral, dar, dacă e să fiu şi numai uşor romantică, aş spune că iubirea nu a avut şi nu va avea niciodată nimic de-a face cu morala sau legea, poate doar cu legea ei proprie!

Nu susţin prin asta adulterul sau înşelatul partenerei/rului de viaţă, spun numai că mi se pare uşor absurdă etichetarea unei asemenea relaţii ca fiind interzisă. Eventual imorală, sau poate păcătoasă ( pentru un om al bisercii).

Se continuă apoi cu relaţia între persoane aparţinând unor rase diferite, relaţie catalogată dinnou ca fiind interzisă! Poate am îneţeles eu greşit-şi sper să fie aşa, şi să nu considere autorii acestei reviste interzisă o relaţie între două persoane doar pe temeiul culorii pielii-. Asta sincer chiar nu mai pot să o accept ca intezisă sub niciun temei: nici legal, nici religios, nici social!E absurd!

Iar ultima e chiar cea mai tare- se consideră iubire interzisă cea dintre un om sănătos şi unul bolnav! Aiurea!

Să se fi luat sensul de interzis ca fiind "imposibil"? Deşi nici asta nu ar explica subiectul articolului... Pentru că o iubire nu e imposibilă şi nici interzisă decât atunci când partenerii decid asta sau ajung la o asemenea concluzie.

Ce mă miră e că nu s-a amintit nimic de cele mai "scandaloase " relaţii: cele dintre homosexuali! Adică un alb şi o persoană de culoare nu pot fi împreună, dar două persoane de acelaşi sex pot fi! Nu am nici cea mai mică problemă cu acest gen de ralţii, vreau numai să spun că articolul este foarte superficial, şi că aruncă o lumină destul de înapoiată asupra mentalităţii omului contemporan.

Întamplarea face să cunosc cupluri don toate cele trei cazuri menţionate, şi deşi este numai câte un cuplu pe situaţie - şi asta ar putea fi catalogată ca un slab argument- ţin să menţionez faptul că sunt foarte fericiţi împreună, au trecut prin multe situaţii împreună-atât ferictite cât şi tragice- şi nu există absolut nicio diferenţă în gradul de intensitate al iubirii pe care şi-o poartă unul altuia, faţă de alte cupluri pe care le cunosc-inclusiv cel în care sunt eu-. Sunt nişte cupluri normale care se bucură de prezenţa şi iubirea celuilalt!

Asemenea etichetări şi catalogări sunt chiar jenante, mai ales atunci când apar într-o publicaţie distribuită pe internet. Până acum chiar nu am avut nimic împotriva acestei publicaţii, dar mi se pare că prin acest articol au cam gafat-o...

not cool, dude, not cool

A început campionatul de baschet...şi era normal ca echipa Sibiului, CSU, să aibă meci cu Clujul. Marele eveniment a avut loc ieri, 15 martie, la orele 19 în Cluj. Nu ştiu cât de mult e cunoscută "pasiunea" clujenilor pentru sport, mai ales dacă e să vorbim de fotbal, dar se pare că ea se aplică şi pentru baschet. Suporterii de la CFR Cluj sunt, ca să fiu blândă, nişte indivizi scăpaţi cam prea devreme din mâna fermă a educaţiei şi a comportamentului civilizat; sunt indivizi pentru care orice situaţie are ca rezolvare bătaia. Speram să nu fie chiar aşa de dramatică situaţia dar, de fapt, realitatea e şi mai îngrozitoare: au bătut la un moment dat o fată de aproape au omorât-o, doar pentru că fata respectică ieşea de un meci de fotbal cu CFR Cluj...
Mă rog, ideea postării nu e despre fotbal, ci despre baschet. Cum spuneam, ieri a avut loc marele eveniment, destul de mult aşteptat de suporterii baschetului. Încă dinaintea meciului se vehiculau idei de genul că suporterii clujeni aveau de gând să blocheze accesul în sală al suporterilor sibieni, că o să fie scandal mare... Lucrurile au evoluat pe alt făgaş însă: ambele tabere au avut acces în sală, "bătălia galeriilor" având loc acolo. Ideea de galerie e tocmai aceea de a încuraja echipa favorită şi eventual de a descuraja, în limitele bunului simţ, echipa adversă, sau mai degrabă galeria adversă. E un fel de al doilea meci, desfăşurat simultan cu cel de pe teren: meciul galeriilor. Şi dacă ar fi să ne ghidăm după aceleaşi reguli ca şi cele din sport, ar trebui să se ţină seama de faulturi, lovituri nepermise sau alte acţiuni sancţionate. Ei, din păcate, galeria are regulile ei, sau mai degrabă nu le prea are...
Spun asta pentru că, la un moment dat galeria clujeană nu s-a mai mulţumit cu simplele scandări ale echipei lor sau cu încurajări, ci şi-au redirecţionat salvele verbale spre galeria sibiană, adresându-le injurii şi cuvinte deloc frumoase sau decente. Sincer, eu nu văd rostul unui asemenea comportament de huligan. Nu te ajută cu nimic faptul că jigneşti galeria cealaltă, nu o să aducă puncte în plus echipei tale şi nici nu te face să arăţi mai bine.
Cel mai urât mi s-a părut "iniţiativa" absolut mitocană şi nesimţită de a se lua de soţiile jucătorilor. Se ştie că echipa Sibiului are şi câţiva jucători de culoare, care au şi ei soţii şi copii, şi în momentul în care galeria adversă a început tirul injuriilor la adresa soţiei unui dintre ei, tensiunea a atins un nivel la care raţiunea a cam pierdut teren şi s-a ajuns la declanşarea unui conflict între membrii echipelor, care a necesitat, în cele din urmă, intervenţia agenţilor de pază.
E dezolant să vezi cu o manifestare sportivă poate provoca asemenea reacţii şi comportamente.
Chiar spunea cineva aseară, legat de sporturi şi de ce se întâmplă în lumea sportului, că fotbalul este un joc al gentlemen-ilor, jucat de ţărani. Şi ăsta este adevărul, din păcate. Multe sporturi sunt doare sporturi, doar jocuri, dar se personalizează aşa de mult totul, încât se ajunge la o identificare cu tot ceea ce înseamnă acel sport.
Vă recomand să vedeţi, dacă aţi făcut-o deja, "Green Street Hooligans"; pune lucrurile întro perspectivă nouă, şi vă poate da de gândit.