miercuri, 16 noiembrie 2011

O dimineata, in noiembrie

E dimineata...stiu asta fara sa deschid ochii pentru ca alarma imi canta frumos pe noptiera...
si tot fara sa deschid ochii aud pescarusii undeva dupa geamul camerei. Nu deschid ochii, prefer sa pastrez pentru cateva secunde in plus iluzia ca sunt la mare, in vacanta.
Pescarusii par a fi tot mai aproape... la fel si alarma care suna dinnou... stiu ca dupa perdea nu e marea, ci blocul urat si gri de vis-a-vis, asa ca nu ma uit pe geam. Dar pescarusii sunt inca acolo, la fel si dimineata.

luni, 31 octombrie 2011

La cumparaturi...sau cum sa-ti educi rabdarea

Imi place sa merg la cumparaturi, dar nu sunt mare fan de probat chestii...nu e tocmai sanatos - nici pentru finantele mele si nici pentru garderoba mea, dar mi-e o lene infernala mereu.

Uneori chiar trebuie sa fiu convinsa sa probez ceva...si bine face cine ma convinge.
Ieri, de exemplu, am gasit o camasa absolut superba. Vad ca scrie pe ea "S", gata a mea e, n-o mai probez. Mda...bine ca am probat-o! pentru ca din nu stiu ce motive, camasile respective erau pentru femei fara nicio protuberanta in zona sanilor! "S"-ul arata infiorator pe mine, iar "M"-ul atarna aiurea de pe mine...

La fel si cu pantalonii....cine sfantu' are marimea 36 si 1,80 inaltime??? Sunt eu nebuna?

Rabdarea mi-e pusa mereu la crunta incercare la fiecare sedinta de cumparaturi si nu am constat nicio imbunatatire... am mereu senzatia ca e un fel de razboi psihologic intre mine si magazine/produse/vanzatoare.... si se mai spune ca "women's G point is at the end of shopping"... well..not mine i guess...

vineri, 28 octombrie 2011

Unde nu-i cap, chiar ca vai de picioare

Acum o saptamana am fost intr-o mica excursie intr-un orasel medieval bulgaresc ( detalii intr-o alta postare, acum altceva e important). Ei si cum oraselele medievale au o cetate, sau o ramasita de cetate, nici oraselul asta nu facea exceptie.
La fel, de regula cetatile erau construite mai sus decat restul asezarii, intr-o zona nu foarte usor accesibila- doar se presupunea ca acolo se adaposteste conducatorul asezarii.
Ce a fost de fapt atat de amuzant la chestia asta?
Faptul ca ajungand acolo - la cetatea unde trebuia sa urci, cetate care avea aproape peste tot piatra cubica, am vazut un superb exemplar de pitzi, posesoare a unei perechi de cizme mov, adorabile asezonate cu niste tocuri cui deosebite. Inutil sa mai spun ca respectiva pitzi abia reusea sa se tina pe picioare, d'apai sa mai si coboare panta de piatra cubica.

Si ajungand la birou dupa cateva zile, imi arata o colega un videoclip, care m-a dus automat cu gandul la pitzi a mea de la cetate:

Nu stiu daca fatuca din videoclip e romanca, dar pitzi a mea era de-a noastra ;)- era atarnata de bratul protector al masculului si se plangea ca nu a inteles pictura din biserica patriarhului( pe care fie vorba intre noi, nici eu nu am inteles-o)- parte a cetatii.

Morala: tocurile se poarta cu cap: nu oriunde, nu oricum si mai ales nu orice fel de tocuri...

joi, 13 octombrie 2011

Experienta cinematografica

Imi place sa merg la film, dar uneori e parca mult mai comod sa te uiti la un film din comoditatea fotoliului sau a canapelei, dar sunt unele filme care chiar merita vazute in sala de cinema.
Uneori insa, pur si simplu am chef sa merg la film, sa impart cumva experienta vizionarii cu niste straini.
Ei, aseara am vrut eu sa merg la film, mai mult de dragul iesitului. Si am ajuns la "Contagion"... sala plina, lumea crantanea popcorn sau nachos si sorbea mai mult sau mai putin zgomotos din paharele supradimensionate pline cu suc.
Filmul...o dezamagire completa. N-are niciun dumneazeu, nici sare nici piper. E fad si a facut risipa de un evantai de actori care mai de care mai celebrii. Subiectul este destul de banal- o epidemie in urma careia mor cam tot atatia oameni ca in urma Gripei Spaniole. E drept ca daca stai sa te gandesti putin, subiectul e putin spooky, pentru ca iti dai seama ca un virus- fie el si natural- poate distruge atatea vieti si nu se poate actiona in timp util pentru a ajuta populatia.
Dar! nici macar dispplay-ul de actori nu a reusit sa salveze fata filmului. Nu m-ar mira totusi sa il vad ca si candidat la Oscar pentru te miri ce categorie...nici macar coloana sonora nu a fost mai acatarii...
Probabil singurul aspect care a fost cu adevarat interesant a fost implicarea internetului si a blogosferei mai ales- modul in care opinia publica poate fi influentata dramatic de un lider informal de opinie prin ceea ce scrie acesta pe un blog personal. Asta mi s-a parut un punct destul de sensibil, mai ales in societatea de acum, in care internetul pare sa detina toate adevarurile supreme asupra tuturor problemelor. Ce nu se ia in considerare este faptul ca si aceste adevaruri sunt scrise tot de oameni, si ca unii ( ca si personajul lui Jude Law) urmaresc castiguri personale financiare de pe urma dezinformarii publicului.
Asa ca, nu e decat fair play din partea mea sa admit ca, cel putin din punct de vedere social, filmul asta nu e chiar a total waste of time.

Acum ma gandesc sa merg la "Immortals" si la "A dangerous method" - trailer-ele par ok, dar la urma urmei una a un trailer de 1 minut jumate si alta e filmul de o ora jumate...

vineri, 18 martie 2011

Pe drumul cel bun

Ei, uite că s-a întâmplat: după o rezervare onorată într-un local din Bucureşti, am fost sunată a doua zi pentru a mi se solicita un feed back despre seara petrecuta acolo.
Nu mi se pare deloc ceva nefiresc, doar că mi-aş dori să se întâmple asta mai des, şi în mai multe localuri- aduce o notă de personal întregii afaceri.
Problema la noi este că nu prea există ideea de client şi de preţuri justificate corect prin nişte servicii de calitate- se merge parcă pe ideea "Prinde orbul, scoate-i ochii"... Dar îmi face plăcere să văd că totuşi, excepţiile sunt din ce în ce mai multe, având tendinţa de a deveni regulă.
Am avut parte de servicii de calitate, de o atmosferă deosebită şi de o servire foarte buna.

Atât de plăcut impresionată am fost de această practică,încât m-a determinat să reiau blogul...