miercuri, 18 martie 2009

Un sfert de veac

Am ajuns si la varsta de 25 de ani! Trebuia sa vina si asta la un moment dat...Am ales pâna la urmă să fiu veselă de ziua mea! Şi bine am făcut, pentru că am avut o zi excelentă!Mă refer la ziua de ieri, când a avut loc marele eveniment!

Totul a început de dimineaţă, când am prins loc pe scaun în tramvaiul 32!!! Şi asta e lucru mare dimineaţa în 32! Vremea nu a prea ţinut cu mine, da numai asta nu mai conta pentru mine.

Lucrurile au continuat foarte bine pe parcursul zilei, iar seara am ajuns la karaoke. Am tot mieunat noi ca nu am mai fost demult aşa că am zis să le combin puţin! Şi bine am făcut. M-am distrat foarte bine şi a fost foarte fain! Am cântat-adică m-am prostit cu un microfon şi cu nişte versuri, am dansat(deşi în mod normal nu se dansează în Coyote, da nah..), am râs, am povestit...A fost frumos. O sărbătorire chiar foarte frumoasă a zilei mele de naştere.

Nu a fost şi Tibi,din păcate, ca să fie totul aşa cum voiam eu...dar măcar am fost cu oameni la care ţin şi care ţin la mine!

Şi dovezile...:

Aşa arată o persoană fericită!
Teoretic cântam...practic-râdeam! Ca de obicei!


Deci nu eram singura cu gura până la urechi! Cu Dorin, un prieten mai vechi şi drag.


Un mic vals...
In focul dansului!Mai sunt şi alte poze dar astea mi se par cele mai reprezentative.
La mai multe ieşiri din astea!

Bravo, bravo, bravo!!!

Felicitarile repetate de 3 ori sunt pentru sora-mea, care a ajutat la organizarea Simularii Parlamentului European anul acesta!!!

Merita ca a muncit mult si a renuntat la unele lucruri ca sa fie acolo!!!
Bravo! Very proud of you!

sâmbătă, 14 martie 2009

Traiască CFR-ul!!!

Am venit si eu acasă weekend-ul ăsta şi din cauza programului de la birou nu am putut pleca decât cu trenul de seară din Bucureşti. Nicio problemă până aici, că doar am mai mers singură cu trenul ăla.

Numai bine că la Braşov se goleşte aproape compartimentul şi mai rămân eu cu un tip care venea tot până la Sibiu.

Şi, acum urmează partea cea mai tare: pe lângă faptul că era deja în întârziere cu o jumătate de oră, după Braşov, ia foc locomotiva secundară!!!! Pe lângă mirosul foarte urât, mai era şi fumul înecăcios - eu fiind la 2 vagoane de focul de tabară care creştea!- era agitaţia personalului, care sărmanii încercau să stingă focul cu extinctoarele din dotare. Locomotiva era Diesel, plină cu combustibil- nu era pericol să sărim în aer, doar că nu se putea stinge numai cu jucărelele alea.

Lumea începuse să se panicheze puţin pentru că se vedea destul de tare cum arde, eram în plin câmp, nu se vedea nicio altă lumină... Unde să o iei pe câmp? Începeau telefoanele de anunţat că se întârzie, de mobilizat lumea în caz că se întindea prea mult tărăşenia...

Într-un final s-a calmat situaţia, locomotiva în flăcări fiind trasă mai departe către Vlădeşti (următoarea staţie) de cealaltă locomotivă, şi noi am rămas, nişte vagoane, în mijlocul câmpului, aşteptând!

Nu s-a întârziat DECÂT cu 2 ore!!! dar asta contează când ai plecat la 20:30 şi ajungi la 04:30... şi numai bine că ajung în Sibiu şi dau peste iadul ăla de ninsoare!!! Halal drum!

Oricum, CFR-ul, şi de data asta, nu ne-a înşelat aşteptările, am ajuns mai târziu decât trebuia- şi dacă nu ar fi fost acel incident, tot am fi avut întârziere. Vorba unui prieten, motto-ul CFR ar trebui să fie "Te grăbeşti undeva?".

De data asta măcar s-au ocupat şi de divertismentul nostru, cu locomotiva aceea în flăcări...râdem, glumim, dar a fost o situaţie destul de aiurea.

Să văd cum o să fie drumul înapoi cu Dacosul, pe Dealul Negru...

Pe cuvânt că ţi se taie cheful de a mai merge cu trenul! Mai bine cauţi ceva oferte de avion, acolo unde se poate, şi unde nu...căutat transport rutier- nu că ăla ar fi mai ok sau mai sigur-.

sâmbătă, 7 martie 2009

Pentru suflet...

O piesă care mi-a devenit tare dragă şi care mă duce undeva spre nori, într-o plutire frumoasă...



Şi una dintre piesele mele preferate..versurile spun totul!

În căutarea fericirii

E mai vechi filmul, dar abia acum l-am vazut şi sincer m-a impresionat foarte mult. Lupta unui tată, a unui om, de a supravieţui şi de a îşi face un rost de viaţă... Sunt câteva scene care m-au impresionat foarte mult, una dintre ele fiind cea în care tatăl şi fiul sunt nevoiţi să doarmă în toaleta de la metrou şi el era disperat efectiv că nu mai aveau nici unde să stea, nu avea bani, sau măcar un job. Şi altă scenă emoţionantă este cea în care alfă că a primit postul de broker pentru care făcuse internship-ul...îi dăduseră lacrimile şi încerca să se abţina.

Viaţa, cred, îţi oferă cele mai reale scenarii care însă uneori par a fi dureros de veridice. Felul în care este prezentată drama acestui om e teribil de mişcător. Ştiu că sunt atâţia oameni care sunt în aceeaşi situaţie, şi care aleg poate varianta cea mai uşoară- cerşitul, furatul etc, dar omul ăsta s-a chinuit să îşi păstreze copilul lângă el, să reuşească să îşi găsească un rost în viaţă.

Şi într-adevăr, stai şi te întrebi de ce apare în Declaraţia de independenţă acea menţionare despre libertatea de a merge în căutarea fericirii....Oare nu se atinge niciodată şi e mereu o căutare? Nu pot spune că aş crede asta, deoarece am avut şi am încă momente în care chiar sunt fericită. Şi nu mă refer numai la starea opusă tristeţii, ci la o senzaţie frumoasă, interioară care se manifestă în exterior printr-o figură luminoasă, radiantă chiar şi un zâmbet care îmbie la alte zâmbete. Ador starea de fericire!

Şi săptămâna asta am fost foarte fericită! Mi-am început noul job, m-am apucat de cursuri de tango, am cunoscut nişte oameni foarte frumoşi, mi-am luat în sfârşit două cărţi pe care le voiam de multă vreme, am dansat, am iubit ( şi iubesc în continuare), am dat şi am primit flori...lucruri mai mici sau mai mari care pe mine mă fac fericită.

Uneori chiar cred că scopul meu pe pământul ăsta e să fac cât mai multă lume fericită şi să schimb cât mai multe vieţi... Îmi place la nebunie să văd că lumea se bucură de ceva ce spun sau fac...bucuria aceea sinceră care se citeşte în ochi şi se simte în bătăile inimii tot mai accelerate.

Aşa că sper ca toată lumea să fie cât mai fericită pentru cât mai mult timp! Dacă poţi să zâmbeşti, de ce să nu o faci? Sigur acel zâmbet schimbă ceva- în tine dar şi în alţii!

duminică, 1 martie 2009

Cu drag, de Marţişor

A venit şi 1 Martie... şi e soare şi frumos şi e plin de flori peste tot... În sfârşit vine primăvara! Abia aştept să înflorească liliacul, şi lăcrămioarele...Am văzut acum câteva zile narcise! Mi-a apărut instantaneu un zâmbet pe faţă.

Şi ca să zâmbiţi şi voi, vă ofer micul simbol al primăverii- ghiocelul, cu urarea de a avea o primăvara plină de căldură şi zâmbete sincere.