joi, 26 iunie 2008

Tzeparii de prin restaurante

Ziceam înainte că nu are rost să stric o însemnare drăguţă despre banchet cu anumite personaje care sunt de-a dreptul nesimţire, jenante şi fără niciun dram de respect pentru nimic.

Este vorba despre personalul-sau mai bine zis şeful de sală- de la restaurantul unde am avut banchetul. Ai fi crezut că fiind vorba de o instituţie care aparţine armatei lucrurile sunt mai serioase, sau cel puţin mai disciplinate. Ei bine, nu a fost cazul de aşa ceva, chiar deloc.

Pe lângă meniurile luate, am cumpărat noi băutura-destulă băutură cât pentru 100 de oameni nu 50. Toate bune şi frumoase: le-am adus băutura şi fructele cu o seară înainte aşa cum ni s-a spus.

După banchet, adik după ce s-a şi plătit, că domnii au vrut atunci pe loc, noaptea la 12 să achităm totul, indivizii vin şi spun că noi nu mai avem băutură de luat acasă, doar vreo 2-3 sticle de suc şi ceva tărie, dar că bere nu mai este şi apă la fel etc etc.

Măgari! sincer, chiar nu mă gândeam să se vor ţigăni aşa pentru 30 de beri! Şi susţineau că nu mai avem nimic, că a băut nu ştiu cine , prostii din astea!

Sincer, nu o să mai recomand nimănui să organizeze ceva acolo! Nu merită absolut deloc! Te tratează ca şi cum nu mulţumită ţie are el de lucru. Profund dezamăgită de chestia asta...chiar dacă per ansamblu au mers bine cele două evenimente, când am aflat de chestia asta mi-a lăsat aşa un gust amar.

Şi nu e normal! chiar nu e ok să se întâmple aşa. Orice mi-ar spune lumea că asta este, nu cred că asta e soluţia, dar nah, aşa facem noi: ne resemnăn ca proştii şi când suntem furaţi pe faţă. Şi e chestia aia că rămâne numai unul care să-şi ceară dreptatea! Şi restul numai se uită, pentru ca după aceea să devină cei mai viteji cârcotaşi. Halal viteji!

Sincer, oricine mai vrea să organizeze ceva acolo, să se reorienteze sau să nu fie aşa de încrezători în personal. Păcat că s-a ajuns la o asemenea situaţie.

Data viitoare o să tratez altfel lucrurile. Poate că încep să învăţ şi eu din greşeli.

Here comes the bride...

Nu, nu e vorba de mine! Inca e departe acest scenariu cu mine în rolul principal. E vorba de verişoara mea, care s-a căsătorit. Nu-mi vine să cred încă! noi trei- eu , soră-mea şi ea- am copilărit la Ocna Mureş, la bunicii din partea maică-mii; am împărţit atâtea momente, clipe, lucruri...şi când am văzut-o mireasă nu-mi venea să cred!

Normal că am fost domnişoare de onoare şi eu şi soră-mea! Eu eram după banchet- nunta a fost sâmbătă, pe 14!- şi eram destul de adormită şi bleagă, dar nu puteam sta aşa la nunta vară-mii! Aşa că m-am redresat rapid; nici nu aveam cum să fiu altfel: totul a mers aşa de repede- vorba mătuşei mele: nici nu am apucat să plâng!

La primărie, toată tărăşenia cu " Cetăţene.....da;cetăţeană...da" durează 5 minute. Nici nu-ţi dai seama de moment. După aia repede, repede la biserică, unde am stat aproape 30 de minute aşteptând.... Tare aiurea! Mă şi vedeam stând prin biserică cu orele; deşi şi vară-mea are aceeaşi părere ca şi mine despre treaba asta, nu a avut cum să evite cununia religioasă!

Nu a durat chiar aşa de mult, vreo 30 de minute şi apoi la sală! Chiar m-am distrat extraordinar de bine! Am dansat într-una, am povestit cu toate rudele de prin jurul meu, glumiţe, chestiuţe.

Şi.....am prins buchetul miresei! Tha was a very funny moment, really! Pe mine mă distra că toată lumea zâmbea aiurea şi eu aveam o faţă tâmpă cu buchetul în mână! Ei da cu ocazia asta m-am pricopsit şi cu o carte de vizită a DJ-ului, că dacă tot am prins buchetul să mă apuc de pe acum de pregătiri. Yeah right!

Am furat şi mireasa...şi am fost şi nio furaţi de o javră de poliţist nesimţit şi prost! S-a gândit el să ne oprească pentru viteză, ok , fie, deşi sunt sigură că nu era cazul, dar după aceea a dat-o în mârlânie: s-a lungit o grămadă cu procese verbale cu chitanţe, şi când l-am întrebat dacă mai durează mult şi dacă nu se poate puţin mai repede că ne aşteaptă lumea, a rânjit ca un imbecil ce era şi făcea pe şmecherul! Şi doar a văzut că eram cu mireasa în maşină.

Şi ne-a ţinut vreo 20 de minute după care-i dă amendă 100 lei!! probabil că aştepta şi el ceva bani, dacă tot venea lumea de la nuntă, dar i-a tăiat până la urmă chitanţa pe 100 de lei.

Şi faza şi mai mizerabilă a fost că după ce ne lasă să plecăm într-un final, mă uit în spate şi am văzut că venea o dacei papuc, cu numere de Sibiu, fără faruri-deşi era 19:30 şi ploua!!! Şi nu a oprit maşina! Nişte lepre ordinare, lighioane care sunt prea frustraţi ca să facă un lucru ca lumea şi atunci fac pe poliţiştii.

Anyway, revenind la nuntă. A fost chiar foarte foarte frumos. O atmosferă faină, s-a dansat foarte mult, mâncare excesiv de multă- ca la nuntă de altfel-, băutură în valuri...şi o mireasă foarte frumoasă şi fericită!

Tibi nu a venit la nuntă, aşa că a fost scutit de momentul semi-jenant în care eu prindeam buchetul şi toată lumea s-ar fi uitat la el, parcă aşteptând ceva... A trecut parţial prin asta şi fără să prind eu minunea aia.

Oricum, a fost un moment foarte frumos, emoţionant, aşteptat şi memorabil!

S-a terminat!...

...şi cu facultatea!!! Am avut şi cursul festiv şi banchetul, aşa că oficial am terminat-o cu şcolile astea înalte!

Cursul festiv a fost pe 13 iunie-adică vinerea- dar culmea că nu a adus ghinion nimănui! Lume multă, nebunie, emoţii, flori, agitaţie, stres ( că fără le parcă niciun eveniment nu are farmec-mai ales când tu eşti cel care îl organizează). Dar a fost frumos.

M-am nimerit tocmai eu să deschid cursul festiv, de la un pupitru de aproximativ 1,50m, eu având 1,57+10cm de tocuri, adică în ziua aceea măsuram 1,67! Imaginea era tare haioasă, după cum se şi vede:



Eram toţi frumoşi, mândri şi mai presus de toate fericiţi şi uşuraţi că se termină odată toat nebunia asta!


Cea mai frumoasă surpriză pe care am avut-o la cusrul festiv a fost Tibi! El avea un examen în acea zi, de dimineaţă şi mi-a spus că nu are cum să vină-i-am urât pe colegii lui cei nesimţiţi când mi-a spus asta. Şi la un moment dat, când eu eram într-o pauză de stres şi de alergătură şi povesteam cu ai mei, îl văd că urcă scările cu un buchet imens în mână. Mi-au dat lacrimile când l-am văzut! Era chiar cea mai frumoasă surpriză pe care mi-o putea face!





A urmat banchetul! Cu toată nebunia, distracţia şi buna dispoziţie de care am dispus toţi! Sincer, chiar a fost un moment reuşit şi banchetul! Lumea s-a simţit foarte bine, cel puţin aşa păreau toţi, s-a dansat în nebunie, s-a cântat...au fost şi chestii mai puţin plăcute, dar nu o să stric însemnarea asta nu aşa ceva-dedic una specială nesimţirii şi mârlâniei-.

Lumea a fost frumoasă, elegantă, fericită. Unii s-au pus pe plâns la finalul serii..că deh! e emoţionant momentul.

Noi doi la banchet


Tibi a arătat extrem de bine, de nu mă mai săturam să mă uit la el!

Poate că nu am scris destul sau tot, dar acum nu mai ştiu ce ar fi trebuit să mai apară aici. Nu pot scrie emoţiile, sau trăirile, sau fericirea pe are o simţeam...le pot doar păstra în amintire şi să sper că o să mai am parte de asemenea trăiri frumoase şi mai încolo.

miercuri, 18 iunie 2008

Cele mai tari reclame!

Nu m-am putut abţine să nu pun asta pe blog...chit că nu am mai scris de o grămadaă de vreme (damn final paper!). Dar asta trebuia pus, daca tot stau nopţile să caut reclame....

Cele mai tari reclame!



Enjoy! I did!