vineri, 28 noiembrie 2008
Seară magică!
Gotan Project...aştept concertul ăsta de aproape 3 ani...l-am ratat anul trecut, dar anul ăsta nu am mai permis aşa ceva. Şi nu am regretat. Aş mai da banii ăia încă o dată şi de câte ori e nevoie. A fost superb.
Musica brutal...
Sala Palatului era plină ochi, lume de tot felul de la tineri la persoane de 50-60 de ani... Ni s-a dat un cadou-o carte-o surpriză foarte plăcută să primesc un cadou la un concert.
Şi la un moment dat a început şi magia....erau în spatele unei pânze albe transparente, şi fiecare membru era luminat de o lumină aurie care-i făcea să pară oarecum ireali. Lumina cădea pe fiecare, separat...şi muzica se auzea parcă de peste tot. Şi după câteva piese, acea pânză pe care erau proiectate imagini diferite, a căzut la finalul unui tango ameţitor şi au rămas ei faţă în faţă cu publicul, cu o lumină roşie în spatele lor. Când s-au întors după câteva minute erau îmbracaţi în alb toţi iar jocul de lumini parcă era şi mai intens pe albul acela strălucitor.
Şi acordeonul acela...şi viorile...tangoul pasional combinat cu ritmuri tehno...e o combinaţie neaşteptat de plăcută şi de incitantă. Când au cântat Milonga de Amor, mi s-a tăiat respiraţia, mai ales când vedeam şi perechea care dansa pe scenă.
Cui nu-i place tangoul nu are cum sa înţeleagă acele momente, sincer. E o stare efectiv, în care nu numai asculţi dar parcă şi trăieşti fiecare notă, fiecare sunet...
Poze am câteva, dar nu mă puteam aduce în starea de a face poze, eram mult prea prinsă de ce auzeam, şi de ce vedeam. Şi solista are o voce incredibil de caldă şi de profundă, dar puternică totodată; te răscolea de fiecare dată când cobora tonul...aproape o şoaptă, dar o şoaptă de departe, caldă, vibrantă.
Acordeonul...
Musica brutal...Hasta el final
În câteva cuvinte şi câteva imagini care nu pot exprima prea multe...asta a fost seara Gotan Project, o seară care nu poate fi uşor uitată.
joi, 27 noiembrie 2008
marți, 25 noiembrie 2008
Mai mult decat înfiorător!
În momentul în care am pornit filmuleţul ăsta nu ştiam că aveam să văd cele mai crude, mai incredibile şi mai inumane scene cu putinţă! NU ştiu dacă exisăt persoană care să se poată uita la aşa ceva fără să i se strângă stomacul...
Îl pun aici, şi cine crede că poate îndura aşa ceva să se uite, dar sper să rămână cu mult mai mult decât imaginile şocante şi să se facă ceva.
Pledge to go fur-free at PETA.org.
Articolul întreg este aici.
Îl pun aici, şi cine crede că poate îndura aşa ceva să se uite, dar sper să rămână cu mult mai mult decât imaginile şocante şi să se facă ceva.
Pledge to go fur-free at PETA.org.
Articolul întreg este aici.
vineri, 21 noiembrie 2008
Mândrie de sibiancă!!!
Acum câteva zile pe ecranele de la metrou era o ştire despre Sibiu. Se pare că, potrivit revistei Forbes, Sibiul a devenit o destinaţie de lux, nu doar pentru concetăţenii noştri, dar si pentru străinii veniţi atât din Europa cât şi din SUA pentru petrecerea concediilor.
Mai mult chiar, publicaţia afirma că americanii mai înstăriţi aleg în mod expres această destinaţie datorită moşteneri culturale foarte bine păstrate, a aerului curat şi a împrejurimilor cu peisaje demne de toată admiraţia.
Şi mă uitam la ce era afişat acolo şi dintr-o dată am început să zâmbesc la gândul că eu sunt de acolo, că e vorba despre oraşul meu. M-am simţit tare mândră că sunt din Sibiu ( şi nu doar atunci, dar atunci parcă puţin mai mult).
Chiar dacă stau în Bucureşti acum, tot Sibiul e casa mea şi va rămâne toată viaţa indiferent unde o să ajung mai încolo.
Mai mult chiar, publicaţia afirma că americanii mai înstăriţi aleg în mod expres această destinaţie datorită moşteneri culturale foarte bine păstrate, a aerului curat şi a împrejurimilor cu peisaje demne de toată admiraţia.
Şi mă uitam la ce era afişat acolo şi dintr-o dată am început să zâmbesc la gândul că eu sunt de acolo, că e vorba despre oraşul meu. M-am simţit tare mândră că sunt din Sibiu ( şi nu doar atunci, dar atunci parcă puţin mai mult).
Chiar dacă stau în Bucureşti acum, tot Sibiul e casa mea şi va rămâne toată viaţa indiferent unde o să ajung mai încolo.
Cap n-au ei...rămânem noi fără picioare
Nici nu mai ştiu în ce categorie să includ chestia asta: nesimtire, nepăsare, pură prostie..?
La metroul de la Universitate lucrează băieţii de o grămadă de vreme, ei şi acum parcă încep să se vadă roadele muncii lor, numai că am vaga impresie că cineva îşi cam bate joc de noi. Pardoseala este dintr-un fel de marmură/gresie marmorată, foarte frumoasă de altfel, numai că nu e antiderapantă!!! Aluneci pe ea si fără să fie udă...
Apăi nu ştiu zău care a fost ideea când s-a aporbat aşa ceva, eventual numai aceea de a mai avea o scuză pentru cheltuirea altor fonduri pentru înlocuirea pardoselii....
Să vezi tu distracţie şi voie bună când încep ploile sau şi mai rău ninsorile!!! Ce o să mai râdă bieţii oameni care îşi vor rupe mâinile şi picioarele şi medicii de prin spitale! Şi pentru ce? pentru inconştienţa, prostia şi nepăsarea unor indivizi care stau şi se scobesc în nas şi printre scobituri şi înghiţituri de una-alta, mai hotărăsc şi ei ceva, ca să nu zică lumea că stau chiar degeaba cu mâna în fund!!!
Chiar a lăsat cineva un mesaj pe unul dintre pereţii metroului spunând că pardoseala trebuie să fie antiderapantă, şi cu întrebarea " Chiar nu vă pasă?" Se pare că nu le pasă... O fi asta una dintre cele mai mici probleme, dar este una chiar sub nasul lumii, sub picioarele ei mai bine spus! Zilnic mii de oameni trec prin acel pasaj...zilnic o să fie zeci de accidente pe acolo...
Şi uite pe ce se duc banii publici...şi uite de ce nu au ei bani pentru problemele oamenilor...
La metroul de la Universitate lucrează băieţii de o grămadă de vreme, ei şi acum parcă încep să se vadă roadele muncii lor, numai că am vaga impresie că cineva îşi cam bate joc de noi. Pardoseala este dintr-un fel de marmură/gresie marmorată, foarte frumoasă de altfel, numai că nu e antiderapantă!!! Aluneci pe ea si fără să fie udă...
Apăi nu ştiu zău care a fost ideea când s-a aporbat aşa ceva, eventual numai aceea de a mai avea o scuză pentru cheltuirea altor fonduri pentru înlocuirea pardoselii....
Să vezi tu distracţie şi voie bună când încep ploile sau şi mai rău ninsorile!!! Ce o să mai râdă bieţii oameni care îşi vor rupe mâinile şi picioarele şi medicii de prin spitale! Şi pentru ce? pentru inconştienţa, prostia şi nepăsarea unor indivizi care stau şi se scobesc în nas şi printre scobituri şi înghiţituri de una-alta, mai hotărăsc şi ei ceva, ca să nu zică lumea că stau chiar degeaba cu mâna în fund!!!
Chiar a lăsat cineva un mesaj pe unul dintre pereţii metroului spunând că pardoseala trebuie să fie antiderapantă, şi cu întrebarea " Chiar nu vă pasă?" Se pare că nu le pasă... O fi asta una dintre cele mai mici probleme, dar este una chiar sub nasul lumii, sub picioarele ei mai bine spus! Zilnic mii de oameni trec prin acel pasaj...zilnic o să fie zeci de accidente pe acolo...
Şi uite pe ce se duc banii publici...şi uite de ce nu au ei bani pentru problemele oamenilor...
joi, 13 noiembrie 2008
Minulescu....
Romanţă fără muzică
În tine-mi pun toată speranţa
Şi-ţi zic:
- De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine acelaşi ateu,
Ce-afară de tine nu crede-n nimic.
Fii totul
-Trecutul, cu morţii de ieri
Ce dorm la răspântii, de sălcii umbriţi,
Şi ziua de mâine, cu noii-veniţi
Ce râd pe mormântul defunctei Dureri...
Spre norii de-aramă, pe-naltele scări
Urca-vom -Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în ţara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Şi-Albastrul din zări...
Şi-acolo,-n grădina în care nu cresc
Decât mătrăgune,
CucuteŞi laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topită-n Albastrul ceresc!...
În tine-mi pun toată speranţa
Şi-ţi zic:
- De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine acelaşi ateu,
Ce-afară de tine nu crede-n nimic.
Fii totul
-Trecutul, cu morţii de ieri
Ce dorm la răspântii, de sălcii umbriţi,
Şi ziua de mâine, cu noii-veniţi
Ce râd pe mormântul defunctei Dureri...
Spre norii de-aramă, pe-naltele scări
Urca-vom -Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în ţara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Şi-Albastrul din zări...
Şi-acolo,-n grădina în care nu cresc
Decât mătrăgune,
CucuteŞi laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topită-n Albastrul ceresc!...
Ajutor!
Nah deci cum spuneam, vreau să îmi iau aparat, dar nu unul super profesionist, ceva aşa micuţ, drăguţ, şi am găsit un Nikon Coolpix L16 la aproximativ 300 de lei. Acuma, din ce am văzut eu ca şi specificaţii e ok, şi cam are chestii cu care să fie mândru, vorba aia.
Ce vreau eu să ştiu, este dacă a mai auzit cineva ceva de aparatul ăsta, sau dacă merită să îl iau. Mie îmi place cum arată, şi din ce am văzut face destule chestii.
Deci, ceva recomadări, anybody?
Ce vreau eu să ştiu, este dacă a mai auzit cineva ceva de aparatul ăsta, sau dacă merită să îl iau. Mie îmi place cum arată, şi din ce am văzut face destule chestii.
Deci, ceva recomadări, anybody?
miercuri, 12 noiembrie 2008
Într-o dispoziţie romantică
E una dintre poeziile care îmi plac foarte mult, alături de asta:
Asta, a doua, e jurământul de nuntă ales de ea în Love story...
Cântă, măi lăutare!
Lăutarii am fost noi, ieri seară în Coyote Bar, la karaoke.... Dacă tot am ratat marele chef al blogger-ilor din Bucureşti, de la începutul lunii, tot acolo şi tot cu karaoke, uite că m-am scos cu asta.
Seara a început tare liniştit, cu o poveste, o bere, o glumă...nah şi la un moment dat că cică se merge la karaoke...eu oricum am zis că nu stau prea mult prin oraş că am o grămadă de citit pentru master ( a se vedea şi acum preocuparea intensă pentru tema de la master...) şi când am auzit de karaoke am zis clar că nu mă duc...Nah da socoteala de acasă cu aia din târg nu prea bat de multe ori, şi uite cum după vorbe de genu: "Hai tu că stăm numa o oră, că nici eu nu vreau să nu dorm la noaptea" sau " Hai tu că mergem numai aşa de chestie, nu cântăm.." am ajuns în Coyote...unde nu am stat numai o oră, şi unde am şi cântat până la urmă...
Adevărul este că era ceva lume pe acolo, se cânta deja...am intrat destul de repede în atmosferă. Nah şi la un moment eu, marea privighetoare ascunsă a României, mă hotărăsc să cânt...dar nu orice, numai piese aşa...mai greuţe. Şi încep eu cu piesa din "Love Story" -care era de altfel la un moment dat şi într-o reclamă la Ursus...aia merge cum merge. Oricum nu auzi mai nimic din ce cânţi tu acolo...aşa nu mi-am dat seama dacă a fost cu adevărat groaznic sau numai suportail.
Şi ca să vezi cum vocea mea îmi aduce colaborări ad-hoc cu lumea de pe acolo: că vine unu la mine că el vrea să cântăm amândoi "Bohemian Rapsody"...băi deci piesa aia e teribil de grea, şi ca să nu mai spun că nu o prea ştiam aşa de bine...Mă rog, trece timpul şi când speram că a fost numai o glumă bună de marţi seara....ne anunţă pe noi doi la cântat... Nah păi dacă la distracţie am venit, distracţie să fie! Dacă nu mă înşel există şi ceva poze doveditoare.
Anyway, momentul a fost un adevărat fiasco...dar măcar unul amuzant rău, cel puţin pentru mine.
Şi după care, îmi iau eu inimioara în dinţi şi mă hotărăsc să cânt una dintre piesele care îmi iasă de cele mai puţine dăţi-inevitabila şi inconfunadabila Whitney Huston- I will always love you. Tre să menţionez că eram deja teribil de răguşită de la cât am aclamat lumea care a cântat, de la fum, de la berea rece, încât puteam să cânt orice...
Nah aşa...şi cânt eu minunea aia...care se pare că a ieşit destul de bine, că nu m-a fluierat nimeni, nu m-a huiduit, ba erau chiar destul de încântaţi- şi nu mă refer numai la masa la care erau ale noastre fete...
Şi uite aşa, ora aia a mea de stat s-a făcut aşa...vreo 1 noaptea...şi azi cică la muncă...
Seara a fost demenţială, am fost numai fete, am râs cu lacrimi, am cântat cu foc, ne-am povestit, am făcut poze prin Lucky 13, în Coyote, pe stradă-când le primesc promit să pun câteva şi aici. ( cum eu deocamdată nu am o asemenea ustensilă în dotare nu am cum să îmi trag poze, dar vreau să îmi achiziţionez unul poate chiar luna asta..aşa un autocadou de Crăciun anticipat).
Nah şi cam asta mi-a fost mie seara de ieri, seară care de dimineaţă se prefigura a fi una cuminte, acasă, cu cartea pe genunchi şi cu creionul în mână....da chiar nu îmi pare rău deloc. La mai multe!
Şi uite şi câteva poze cu mine în acţiune:
Seara a început tare liniştit, cu o poveste, o bere, o glumă...nah şi la un moment dat că cică se merge la karaoke...eu oricum am zis că nu stau prea mult prin oraş că am o grămadă de citit pentru master ( a se vedea şi acum preocuparea intensă pentru tema de la master...) şi când am auzit de karaoke am zis clar că nu mă duc...Nah da socoteala de acasă cu aia din târg nu prea bat de multe ori, şi uite cum după vorbe de genu: "Hai tu că stăm numa o oră, că nici eu nu vreau să nu dorm la noaptea" sau " Hai tu că mergem numai aşa de chestie, nu cântăm.." am ajuns în Coyote...unde nu am stat numai o oră, şi unde am şi cântat până la urmă...
Adevărul este că era ceva lume pe acolo, se cânta deja...am intrat destul de repede în atmosferă. Nah şi la un moment eu, marea privighetoare ascunsă a României, mă hotărăsc să cânt...dar nu orice, numai piese aşa...mai greuţe. Şi încep eu cu piesa din "Love Story" -care era de altfel la un moment dat şi într-o reclamă la Ursus...aia merge cum merge. Oricum nu auzi mai nimic din ce cânţi tu acolo...aşa nu mi-am dat seama dacă a fost cu adevărat groaznic sau numai suportail.
Şi ca să vezi cum vocea mea îmi aduce colaborări ad-hoc cu lumea de pe acolo: că vine unu la mine că el vrea să cântăm amândoi "Bohemian Rapsody"...băi deci piesa aia e teribil de grea, şi ca să nu mai spun că nu o prea ştiam aşa de bine...Mă rog, trece timpul şi când speram că a fost numai o glumă bună de marţi seara....ne anunţă pe noi doi la cântat... Nah păi dacă la distracţie am venit, distracţie să fie! Dacă nu mă înşel există şi ceva poze doveditoare.
Anyway, momentul a fost un adevărat fiasco...dar măcar unul amuzant rău, cel puţin pentru mine.
Şi după care, îmi iau eu inimioara în dinţi şi mă hotărăsc să cânt una dintre piesele care îmi iasă de cele mai puţine dăţi-inevitabila şi inconfunadabila Whitney Huston- I will always love you. Tre să menţionez că eram deja teribil de răguşită de la cât am aclamat lumea care a cântat, de la fum, de la berea rece, încât puteam să cânt orice...
Nah aşa...şi cânt eu minunea aia...care se pare că a ieşit destul de bine, că nu m-a fluierat nimeni, nu m-a huiduit, ba erau chiar destul de încântaţi- şi nu mă refer numai la masa la care erau ale noastre fete...
Şi uite aşa, ora aia a mea de stat s-a făcut aşa...vreo 1 noaptea...şi azi cică la muncă...
Seara a fost demenţială, am fost numai fete, am râs cu lacrimi, am cântat cu foc, ne-am povestit, am făcut poze prin Lucky 13, în Coyote, pe stradă-când le primesc promit să pun câteva şi aici. ( cum eu deocamdată nu am o asemenea ustensilă în dotare nu am cum să îmi trag poze, dar vreau să îmi achiziţionez unul poate chiar luna asta..aşa un autocadou de Crăciun anticipat).
Nah şi cam asta mi-a fost mie seara de ieri, seară care de dimineaţă se prefigura a fi una cuminte, acasă, cu cartea pe genunchi şi cu creionul în mână....da chiar nu îmi pare rău deloc. La mai multe!
Şi uite şi câteva poze cu mine în acţiune:
luni, 10 noiembrie 2008
Finally!!!
Doar atât: au dat în sfârşit hidoşenia aia de cort jos!!! Bucuria s-a amestacat cu regretul de a nu fi fost de faţă la marele eveniment!
Bine că am scăpat de tâmpenia aia, care nu ne reprezenta deloc şi care aducea chiar şi o notă peiorativă oraşului!
A căzut cortul!!!
Bine că am scăpat de tâmpenia aia, care nu ne reprezenta deloc şi care aducea chiar şi o notă peiorativă oraşului!
A căzut cortul!!!
Revedere
Cât am aşteptat momentul acela...în care îl văd dinnou, în care stau la el în braţe şi nu mai contează nimic altceva...
Şi acel moment a venit vineri seara....aşa de dor mi-a fost de ochii lui albastri...Nu credeam că vai fi aşa de greu sa fiu departe de el, dar se pare ca e mai teribil decât îmi imaginam...
A fost un weekend superb! Nu aş mai fi plecat de acolo...Nici nu stiu ce sa scriu, cu ce să încep...am văzut şi gaşca, oamenii pe care nu i-am mai văzut de vreo 2 luni şi ceva, totul a fost cum nu se poate mai firesc şi mai frumos. Dar cel mai frumos a fost mâna lui în a mea şi căldura pe care o simţeam aşa de aproape de mine...
Ştiu că de regulă nu am asemenea postări, dar de data asta fac o excepţie, pentru că a fost cu adevărat frumos, şi cald şi bine...
Nu mai am ce să spun care să cuprindă tot avântul din sulfletul meu....nu e ceva ce se poate reda în cuvinte, e ceva ce se trăieşte, şi cine nu a avut parte de aşa ceva încă nu cred că poate înţelege de ce nu mai pot scrie nimic, iar cine a avut aşa ceva, ştie prea bine ce e în sufletul meu acum...
Abia aştept să treacă două săptămâni să ne vedem dinnou...
Şi acel moment a venit vineri seara....aşa de dor mi-a fost de ochii lui albastri...Nu credeam că vai fi aşa de greu sa fiu departe de el, dar se pare ca e mai teribil decât îmi imaginam...
A fost un weekend superb! Nu aş mai fi plecat de acolo...Nici nu stiu ce sa scriu, cu ce să încep...am văzut şi gaşca, oamenii pe care nu i-am mai văzut de vreo 2 luni şi ceva, totul a fost cum nu se poate mai firesc şi mai frumos. Dar cel mai frumos a fost mâna lui în a mea şi căldura pe care o simţeam aşa de aproape de mine...
Ştiu că de regulă nu am asemenea postări, dar de data asta fac o excepţie, pentru că a fost cu adevărat frumos, şi cald şi bine...
Nu mai am ce să spun care să cuprindă tot avântul din sulfletul meu....nu e ceva ce se poate reda în cuvinte, e ceva ce se trăieşte, şi cine nu a avut parte de aşa ceva încă nu cred că poate înţelege de ce nu mai pot scrie nimic, iar cine a avut aşa ceva, ştie prea bine ce e în sufletul meu acum...
Abia aştept să treacă două săptămâni să ne vedem dinnou...
joi, 6 noiembrie 2008
Jurnal de călătorie-final
Am ajuns din nou în Bucureşti, acuma aproape o săptămână, dar nu am avut timp să scriu până acum, că am tot fost ocupată cu nişte traduceri, dar acuma profit de faptul ca nu prea am de lucru sa mai scriu si eu pe blog...
Drumul înapoi a fost destul de obositor pentru că am venit cu maşina de la Cluj până la Bucureşti sia durat vreo 7 ore....da a fost si foarte amuzant...am râs o mare parte din drum cu soferul si cu directorul unei agentii de publicitate din Bucuresti...
Vineri spre sâmbătă am fost iar la CLuj, dar am ajuns mult prea târziu pentru a mai face ceva. Cu toate astea am avut o seara destul de placuta...
Am ajuns pe la 11 noaptea in Bucureşti....destul de obosită si fără chef să fac nimic...Si duminică a avut grijă fosta gazdă să mă enerveze....o babă hâdâ şi imposibilă care nu mai vrea s'ă îmi dea înapoi banii....da las că am eu grijă de ea...
Anyway, şi de luni, dinnou la servici, cu drumuri prin Bucureşti, cu traduceri, ieşit cu prietenii de pe aici...În seara asta merg la karaoke...that should be fun... nu am mai fost demult...
Şi mâine merg acasă!!! ne vedem în sfârşit!!! de o lună nu ne-am mai văzut....
Abia aştept!
în legătură cu delegaţia....a fost o experienţă foarte plăcută, interesantă, amuzantă, puţin obositoare, şi am văzut încă o dată că nu e mereu uşor să lucrezi cu bărbaţi, mai ales ca femeie, că unii au tendinţa de a se impune cu orice preţ; că de multe ori când cineva vede un bărbat străin, mai în vârstă alături de o fată mai tânără imediat te trage concluzia că ar fi împreună; că încă mai sunt oameni cu adevărat amabili, care fac anumite gesturi total dezinteresaţi.
Totodată, mi-am dat seama de cât de frumoasă e ţara noastră şi cât de puţin suntem conştineţi de asta şi cum îşi bat unii joc de tot ce avem... Maramureşul e superb, peisajele sunt absolut de vis, şi potenţialul este imens, dar din păcate nu se ocupă nimeni, ci cei care totuşi se ocupă nu fac decât să jecmănească omul care vine să se relaxeze...
Oricum, a fost frumos, am cunoscut nişte oameni cu adevărat amabili şi simpatici şi am legat legaturi frumoase!
Maine la Sibiu!!!
Drumul înapoi a fost destul de obositor pentru că am venit cu maşina de la Cluj până la Bucureşti sia durat vreo 7 ore....da a fost si foarte amuzant...am râs o mare parte din drum cu soferul si cu directorul unei agentii de publicitate din Bucuresti...
Vineri spre sâmbătă am fost iar la CLuj, dar am ajuns mult prea târziu pentru a mai face ceva. Cu toate astea am avut o seara destul de placuta...
Am ajuns pe la 11 noaptea in Bucureşti....destul de obosită si fără chef să fac nimic...Si duminică a avut grijă fosta gazdă să mă enerveze....o babă hâdâ şi imposibilă care nu mai vrea s'ă îmi dea înapoi banii....da las că am eu grijă de ea...
Anyway, şi de luni, dinnou la servici, cu drumuri prin Bucureşti, cu traduceri, ieşit cu prietenii de pe aici...În seara asta merg la karaoke...that should be fun... nu am mai fost demult...
Şi mâine merg acasă!!! ne vedem în sfârşit!!! de o lună nu ne-am mai văzut....
Abia aştept!
în legătură cu delegaţia....a fost o experienţă foarte plăcută, interesantă, amuzantă, puţin obositoare, şi am văzut încă o dată că nu e mereu uşor să lucrezi cu bărbaţi, mai ales ca femeie, că unii au tendinţa de a se impune cu orice preţ; că de multe ori când cineva vede un bărbat străin, mai în vârstă alături de o fată mai tânără imediat te trage concluzia că ar fi împreună; că încă mai sunt oameni cu adevărat amabili, care fac anumite gesturi total dezinteresaţi.
Totodată, mi-am dat seama de cât de frumoasă e ţara noastră şi cât de puţin suntem conştineţi de asta şi cum îşi bat unii joc de tot ce avem... Maramureşul e superb, peisajele sunt absolut de vis, şi potenţialul este imens, dar din păcate nu se ocupă nimeni, ci cei care totuşi se ocupă nu fac decât să jecmănească omul care vine să se relaxeze...
Oricum, a fost frumos, am cunoscut nişte oameni cu adevărat amabili şi simpatici şi am legat legaturi frumoase!
Maine la Sibiu!!!
duminică, 2 noiembrie 2008
Amuzant...
Deşi am o grămadă de făcut, nu pot rezista să nu postez bancul ăsta ce l-am găsit pe un site cu dicţionare:
" -Care este asemănarea dintre porumbei şi politicieni?
-Când sunt jos, îţi măncâncă din palmă, dar când ajung sus se cacă pe tine!"
:))
" -Care este asemănarea dintre porumbei şi politicieni?
-Când sunt jos, îţi măncâncă din palmă, dar când ajung sus se cacă pe tine!"
:))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)