Criza a atins şi ştirile

Toată ziua de azi nu am auzit la ştiri decât de marele jaf(!!!!!) din Dorobanţi de aseară. Al naibii el de mare jaf, păi ce e aşa mare scofală că un indiot a dat buzna-sau a fost iniţial poftit- într-un exchange şi a luat de acolo nilte bani numai ca să fie idiotul prins după nici 500 de metri?????

De ce e asta o ştire care e dată pe toate posturile de radio sau TV la fiecare oră? pentru că l-au prins pe idiot? e aşa o mare realizare că poliţia a reuşit să prindă un hoţ????sau poate pt că era din Dorobanţi merită absolut TOATĂ atenţia noastră....

Ca să nu mai spun că "macabrul eveniment" a fost relatat de un individ absolut jenant, poliţist cum altfel, care abia lega două cuvinte între ele şi atuncă când le lega, nu aveau sens sau nu erau corecte...

Dă-o naibii de treabă! atâta tam-tam pentru un rahat de furt...şi parcă văd că peste urmare-adica acuzaţii şi pedepse (dacă vor exista) se va aşterne liniştea. Pentru că deja din ancheta-minune reieşea că de fapt exchange-ul nu avea nu ştiu ce geamuri de siguranţă, nu avea pe dracu şi pe lacu şi că de fapt angajata a invitat omuleţul înăuntru şi abia apoi ăsta a atacat-o..nu mai e mult şi o acuză pe femeiea de jaf sau complicitate..pt că deh! minţile luminate gândesc mereu în planuri...astrale

Cum să nu ajungi să dai traseul la exmenul pentru permis

Este de atlfel foarte simplu tot procesl- este de ajuns să nu fie instructorul lângă tine sau să nu îl suni după ce ţi se strigă numele..pentru că după aceea poiliţistul dispare ca zahărul în apă caldă...măcar acolo mai rămîne un gustdulce, dar în cazul poliţistului- nu mai rămâne nimic! Rămâi tu, ca popândăul, căutând....

Şi uite aşa s-a dus naibii examenul meu practic pentru permis...şi ca să fie situaţia si mai frumoasă, se pare că persoanele neprezentate sunt reprogramate dupa 30 de zile iar cele respinse după numai 16! mi se pare de altfel logic!!!şi..după ce am stat si în Pipera la rând să mă reprogramez mi se spune că e prea devreme să mă reprogramez azi, să revin mâine! Aaa.....şi colegul din dreapta doamnei îmi spune să mă întoc în parc pentru că la ora 13 se strigă neprezentaţii. Doamna de la ghişeul meu îl apostrofează că vorbeşte prostii, eu mă uit ca la tenis şi întreb până la urmă cum e.

Sunt lămurită de doamnă să revin mâine că nu există strigarea neprezentaţilor. Îi explic că eu nu sunt neprezentată, doar că nu l-am mai găsit pe comisarul Căpşună după instructaj..."Da, eu vă cred, dar trebuie să vină şi domnul comisar care să declare că nu mai era nimeni acolo când aţi ajuns acolo". Nu reuşeam să mă fac înţeleasă nicicum! ajunsesem la timp, chiar mai repede, am uzit când mi-a strigat numele, am mers cu grupuleţul de strigaţi mai încolo la un instructaj şi după aia...pauză.Ia-l de unde nu-i! A fost şi vina mea ca nu am sunat instructorul imediat ce mi-am auzit numele, dar nici ei nu sunt cei mai organizaţi oameni...

În orice caz...mâine merg dinnou, poate totuşi sunt reprogramată peste 16 zile numai....

În concluzie: o mare mare prostie şi aiureală! asta este.


Update:

M-am reprogramat..pentru 18 iunie, adica peste 30 de zile...adica sunt mai proastă decat cei care au picat!...ei sa fie sanatosi...

Ţara lu Papură Vodă

De ceva vreme am tot observat că la noi chiar nu există ideea de client şi de furnizor...oricare ar fi domeniul. Nu există ideea de customer service, nu există nimic!

Adică am ajuns să plătim servicii de urlat la noi! de unde până unde atâta libertate şi nepăsare? probabil li se pare că le merge prea bine- deşi chiar nu e cazul.

Mai direct, e vorba de şcoala mea de şoferi, care de aia e şcoală, pentru că învăţ să conduc: mai uit uneori unele chestii, încerc să fiu cât mai atentă , să asimilez cât mai multe chestii. Dar în momentul în care se urlă ( exact asta a făcut) la mine mi se duce pe apa sâmbetei toată concentrarea şi tot calmul şi tot orice. Ok, iţi spui of-ul, dar după aia te calmezi şi continui lecţia. Ei bine, nu, s-a continuat cu urlatul...nici nu aveam loc de el sa întreb una alta. Că el nu e obligat să de explicaţii. Nah păi atunci eu mă dau jos, şi gata! asta a fost tot.

Eu înţeleg că e frustrant să lucrezi în fiecare zi cu oameni care habar nu au de condus şi să spui aceleaşi lucruri în fiecare zi, dar la urma urmei ăsta e job-ul. Parcă toată lumea are mereu zile senine la muncă.

Asta e cea mai recentă dintre întâmplările în care eu sunt clientul şi sunt tratat mai rău ca un câine. La noi customer service înseamnă să-i iei clientului cât mai mulţi bani pe nişte servicii mediocre spre mizere uneori şi să-l mai şi înjuri sau să-l iei la mişto dacă-i dă cumva prin minte să ceară ceva de banii ăia....

Eu oricum nu văd cu ochi buni comportamentul agresiv, mai ales tonurile ridicate, iar cand sunt la volan si când mai ales învăţ ceva, supărarea mea atinge cote mari. Aşa că am preferat să mă dau jos din maşină decât să spun ceva nelalocul lui. Mai ales că el urla într-una...

Să sperăm că o să fie mai bine de acum încolo- şi până acum a fost, doar că probabil s-o fi gândit să vadă cum reacţionez dacă urlă 10 minute la mine.
Dar ideea care m-a deranjat cel mai tare a fost comportamentul total neadecvat din partea unei persoane care în primul rând este pus acolo ca să te înveţe ceva şi apoi o persoană pe care eu o plătesc.

Un mic gand

A fost la un moment dat o persoană cu care am lucrat, care mi-a spus că atunci când plouă sau e înnorat, zeii sunt mai aproape de noi şi avem mai mult noroc în tot ce facem.




Nu pot decât să îl cred :)

Până când??????

Şi ca să dau răspunsul porcuşorului isteric: până aici!!!!!! (sau, într-o notă mai licenţioasa, până nu-ţi fut una!)

Eu nu ştiu cum de-i mai rabdă pămîntul pe oamenii ăştia de la conducere????nesimţirea lor chiar nu atrage atenţai nimănui? chiar nu se poate face nimic împotriva lor? chiar singura soluţie e să înghiţim iar până ni se face greaţă cu totul şi atunci să mai trântim o revoluţie sau o lovitură de stat?? chiar nu avem niciun cuvânt de spus în toate chestiunile astea? chiar nu-i pedepseşte nimeni pentru toate greşelile abominabile pe care le fac?

În timp ce tâmpitul ăla de Geoană, care nu ştie să piardă un meci sau o alegere, face pe clown-ul, si face şi din noi nişte măscărici, papiţoiul ăla de Boc şi mai nou ministrul educaţiei Funeriu taie şi spânzură prin legile învăţîmântului de parcă s-ar juca pe tarlaua lui şi cu viitorul a mii şi mii de copii şi tineri. Cum naiba să schimbi în fiecare an, după cum i se scoală noului papiţoi din minister, legile şi hotărârile din învăţământ? Păi copiii ăia ce să mai înţeleagă? ce să mai înţeleagă profesorii, care se văd nevoiţi în fiecare an să schimbe macazul după cum se îndoiaie mult prea incompetenţii noştri miniştri şi conducători.

Adică, acuma bac-ul începe din martie, că deh, aşa au hotârât ei. Pe lângă asta, cică vor să nu mai plătească profesori de sport pentru clasele I-IV, orele de sport urmând a fi susţinute de către învăţători. Right! o şi văd pe asta! aşa că următoarele generaţii, pe lângă IQ-ul îmjumătăţit, o să mai fie şi obezi! super! Şi cum să închizi şcolile de la sate???? nu au bani? păi ia să mai taie din salariile lor, şi din maşinile de fiţe, şi din prime şi din alte cheltuieli inutile şi să vezi cum o să fie bani.
Cum spune si site-ul, la noi încă nu sunt obişnuite firmele mari să dea bani pentru învăţămât, aşa că aleşii noştri sunt liberi să taie şi să spintece după bunul lor plac.

Vor să aducă porfi străini la universităţi şi probabil pe cei români să-i dea afară!măi omule, cum sfântu poţi gândi chiar aşa de tare cu dosul???? Eu chiar nu pot înţelege, sincer. Şi ok, să spunem că ar rămâne numai o propunere, dar din păcate cred ca multe dintre aceste propuneri o să ajungă să fie legi până la urmă, pentru că ştim cu toţii cum se votează legile (dormind, in absentia, în necunoştinţă de cauză etc)...

Şi, între timp, vrăjitoarele vin să spele Parlamentul de flacăra violet cu apă "pleznită". Păi ar merita plezniţi ăia care în loc să se preocupe de problemele ţării se ceartă între ei de ce a câştigat sau nu a câştigat unul şi altul!

Mă revoltă teribil chestiunile astea! sincer, chiar am merita să vină cineva din afară, să ne spună, fraţilor, până aici v-a fost! vreţi ajutor, fie, dar cu condiţiile noastre: legea învăţîmântului nu se mai schimbă la fiecare an sau guvernare, fondurile se duc pe instituţiile esenţiale statului: educaţie, medicină, în primul rând şi apoi restul, în funcţie de importanţa reală. Dacă noi singuri nu suntem în stare să ne administrăm, să vină alţii să facă asta pentru noi. Şi ce mă enervează şi mai tare este faptul că eu, ca individ nu am ce face. Adică nici măcar presa nu-i mai atinge, nici petiţiile. Îi doare poate numai faptul de a nu mai primi bani. Şi dacă se prezintă cazul României aşa cum este el de fapt, cu siguranţă că nu s-ar mai primi bani decât sub anumite condiţii. Am auzit zilele trecute datoria externă care o are România...este o sumă fabuloasă, de zeci de milioane de euro. Pe ce s-au dus acei bani, nu se ştie, sincer.

Să nu vină cineva să îmi spună că pe deszăpeziri că-i râd în nas. Restul de bani, unde s-au dus? toate zecile de milioane de euro? e aberant cîţi bani s-au dus şi cum nu se vede nimic!

"Ţi-e mila?Ţi-au luat banii!"

Nu am nici cea mai mică simpatie faţă de cerşetori-fie că sunt copii, adulţi sau bătrâni. Decât să le dau bani, mai bine le iau ceva de mâncare, sau dacă vând ceva cumpăr - de regulă flori.

E, da uite că s-au prins şi ei că vorba aia "mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic" nu e chiar degeaba. Aşa că acum, textele au devenit mult mai sentimentale: acum câteva luni mergeam spre birou şi mă opreşte o bâtrânică- îmbrăcată îngrijit, curat- care mă roagă sa-i dau nişte bani să-şi ia medicamentul prescris- şi mi-a spus numele unui medicament care întâmplător ştiam pentru ce este. Când am întrebat-o dacă suferă cu inima( pentru asta era medicamenul) s-a uitat puţin surprinsă la mine şi a spus ca "da, de inimă sufăr". M-am uitat la ea, şi sincer nu îmi părea genul care să iasă la cerşit..i-am dat nişte bani şi am plecat mai departe. Am avut proasta inspiraţie să-mi întorc capul după câţiva metri şi am văzut că oprise un alt trecător. Mi-a lăsat un gust foarte amar, sincer. Am tot respectul pentru vârstnici- am şi eu bunici, care m-au crescut şi mi-a făcut toate poftele , dar când văd aşa ceva mă întristez foarte tare. Poate că femeia chiar avea nevoie de bani pentru medicament-deşi dacă nu mă înşel se compensează-, dar nu pot să nu mă gândesc că nevoia acută de bani te îndeamnă să apelezi la cele mai de jos metode pentru a face rost de ei.

Şi acum 2 sau 3 seri mă întorceam acasă cu colega mea de apartament. Pe starda noastră, în faţă era un domn care venea spre noi. Ne întreabă de nu ştiu ce spital, îi spun că e pe la Victoriei şi dăm să plecăm. Şi atunci ne spune că are fetiţa de 3 ani internată cu stop respirattor, că nu ştie dacă mai trăieşte sau nu şi că vrea să ajungă la spital numai să o vadă. Pe moment, am mi-am spus că e clar o poveste îndrugată. Şi omul nu mai tăcea cu fetiţa lui de 3 ani, şi că vrea să o vadă numai..dacă nu avem să-i dăm nişte bani de taxi să ajungă până la spital...Iniţial refuzăm amândouă dar după aceea mă gândeam că poate chiar e aşa ( ştiu, uneori sunt teribil de naivă) şi i-am dat omului bani...Mă gândeam că nu e nimeni aşa de crud încât să mintă cu aşa ceva, mai ales dacă mai avea şi copil acasă... dar vorba colegei mele, era foarte calm pentru cineva care avea fetiţa în spital... M-am gândit că dacă chiar a minţit, a făcut-o pe pielea lui...

Problema nu e că nu pot spune nu, ci mai degrabă faptul că mereu mă gândesc că omul poate chiar spune adevărul...şi parcă nu ma lasă sufletul să trec chiar aşa mai departe. Cu ce e diferit un asemenea caz de femeia care urcă în metrou cu un copil în braţe şi se apucă să se lamenteze? cu nimic! poate doar prin abordare... Ar trebui să mă opresc din chestia asta şi să trec mai departe... chiar dacă nu sunt pe deplin împăcată cu situaţia. Pentru că oricum aş proceda, după am mereu gânduri contradictorii.

Dar stau şi mă gândesc dacă o asemena atitudine nu mă face cumva prea crudă..dar apoi mă gândesc că pe asta se mizează în cerşetorie, pe acel sentiment de vinovăţie. La urma urmei, de ce m-aş simşi vinovată pentru faptul că muncesc şi nu cerşesc? aproape toţi pe care i-am văzut cu mâna întinsă aveau ambele mâini şi picioare, vedeau, vorbeau....ce i-ar fi împiedicat să lucreze? Lenea! asta-i împiedică!

Şi, cu toate astea, nu mă pot abţine să nu cumpăr flori de la vreun ţânc, sau să dau bani auzind câte o poveste din asta...Oare mie mi-ar da cineva bani dacă aş merge pe stradă o poveste emoţionantă la purtător?

Mai era un tip pe care l-am văzut de câteva ori prin Bucureşti, mereu cu aceeaşi placă: că a adormit în gară şi l-au furat. Dar el a venit să îmi ceară bani cu ţigara în mână. Şi când a văzut că nu-i dau, mi-a spus că puteam să fiu eu în locul lui şi a încheiat frumos cu un " morţii mă-tii!" A doua oară m-a luat în engleză, că vezi doamne el nu înţelege română..nu ştiu cum de l-am recunoscut şi m-a umflat râsul, spunându-i, în limba română, că nu am să-i dau niciun bani şi să mă lase în pace. Evident că mă înjură iar, pe mine iar mă umflă râsul :"parcă nu vorbeai română". Ei şi nu se pune omuleţul pe ameninţat cu bătaia. Menţionez că eram la Unirii, la o oră destul de aglomerată. Şi îl strigă pe unu, vezi doamne să îmi arate că nu e singur şi că o să văd eu pe dracu. Pe principiul chemăm câinele de după uşă zic hai că-l chem şi eu pe Andrei, poate e mai tare ca voi. Evident că nici prietenul lui nici Andreiul meu nu existau, dar m-a amuzat teribil faza.

Şi uite aşa cu experienţele mele cu cerşetorii din Bucureşti...sper să mă dezvăţ de obiceiul de mai da bani aşa în stânga şi în dreapta, pe nişte poveşti mai mult sau mai puţin emoţionante.

In love

I carry your heart with me

by E. E. Cummings

I carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
I go you go,my dear; and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
I fear
no fate(for you are my fate,my sweet)I want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it's you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

Here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than the soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

I carry your heart(i carry it in my heart)

The Lovely Bones

E vorba despre un film, un film foarte frumos, sensibil, plin de imaginatie, dar si de durere.

Cine se aşteaptă să vadă un thriller, sau ceva teribil de comercial va fi dezamăgit. Deşi îmbină elemente de fantezie cu cele din real, filmul, după părerea mea, se păstrează totuşi în real.
Este practic povestea unei fete care este ucisă de un vecin de pe stradă şi, de dincolo de moarte, dintr-un spăţiu aflat între viaţă şi rai, ea ăşi spune povestea şi creează o legatură foarte puternică cu tatăl ei.

E o poveste emoţionantă şi foarte tristă, dar care aruncă o lumină optimistă spre final, de linişte şi de împăcare- şi nu trezeşte neapărat acea resemnare a ciobanului mioritic, pentru ca nu vine şi cu acceptarea pierderii.

Partea de fantezie mi-a plăcut în mod deosebit: este totul foarte colorat, vesel, conectat la viaţa reală. Era interesantă relaţia între acel spaţiu şi cel real, în principal- dacă am înţeles eu bine- prin sentimentele fetei şi prin atitudinea ei faţă de moartea ei şi de faptul că omul care a omorât-o este încă liber şi a mai omorât şi alte fete.

Acţiunea poate fi considerată a fi banală, dar felul în care este redată durerea unor părinţi care-şi pierd copilul, modul în care acea durere se regăseşte în trăirile fetei şi îmbinările trecut-prezent fac din film unul bun , care merită să fie văzut.

Sunt evident foarte subiectivă când vorbesc despre film, pentru că mi-a plăcut şi nu pot vedea- cel puţin deocamdată- în afara filmului în sine.
Mai jos este trailer-ul. Enjoy!

După 10 ani

Da, am reuşit! După 10 ani de la terminarea şcolii generale am reuşit să ne adunăm cam jumătate din fosta clasă. A fost tare amuzant să-i caut pe toţi, să le reamintesc unora cu cine vorbeau, că deh! au trecut 10 ani, mai uită omul.

Dar, într-un final, între Crăciun şi Anul Nou ne-am revăzut. Şi apropo de ce spunea Andreea pe Facebook, a fost puţin şocant să văd că omuleţii de acum 10 ani erau căsătoriţi, unii cu copii chiar, alţii deja trecuţi si prin divorţuri.... Eram aşa copii când am terminat generala, habar nu aveam de mai nimic....şi acum parcă dintr-o dată să-i văd aşa de schimbaţi...nu a fost un şoc în sensul negativ, mă uitam cu drag la toţi.

A fost o revedere foarte plăcută, cu tot felul de amintiri şi de retrăiri de momente. Nu am reuşit să-i găsesc pe toţi, pentru că unii erau plecaţi din ţară, dar cei care am fost e-am simţit foarte bine.

Schimbările sunt inevitabile, dar când îi vezi pe cei care-i cunoşti "afectaţi " ca să spun aşa de schimbare, îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat şi tu. Surprinzător, în cazul meu, toţi îmi spuneau că nu m-am schimbat deloc, că sunt la fel ca acum 10 ani. Adevărul e undeva la mijloc, în sensul că anumite părţi din mine au rămas neschimbate, dar altele au suferit modificări, sau, cum le mai spun eu, adaptări. Este inevitabil în fond să nu intervină schimbări, pentru unii sunt schimbări teribile de 180 de grade, pentru alţii doar schimbări de suprafaţă.

Oricum, întîlnirea cu foştii colegi a prilejuit si amintirea profesorilor şi a anumitor momente. Din păcate unii dintre foşti profesori nu mai sunt printre noi, dar asta nu ne-a împiedicat să ne amintim de tot felul de întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante, şi să ne dăm seama că în ciuda distanţei şi a timpului care a trecut suntem legaţi de lucruri mult mai puternice decat timpul sau spaţiul.

Şi ne-am amintit de fostele relaţii din anii de şcoală, de toate "tragediile" amoroase, de acele seri distractive care acum nu mai sunt, de bătăile cu apă de pe holuri, de toate prostiile care le făceam. şi chiar ne gândeam dacă elevii de generală din ziua de azi mai ştiu să se distreze cum o făceam noi sau să-şi trăiască efectiv copilăria...şi din păcate răspunsul este negativ...Dar nu despre asta este vorba aici.

Şi acum, gândindu-mă la şcoala generală, îmi dau seama că în 3 ani o să am întîlnirea de 10 ani de la terminarea liceului...acolo să vezi nebunie! Şi cred că mi-ar plăcea şi să organizez toată nebunia! Mi-a plăcut să organizez şi mica întâlnire din iarnă, şi cred că mi-ar plăcea şi ceva mai mare, aşa de vreo 200 de oameni! Mai este până acolo oricum, dar îmi place să mă gândesc de pe acum la moment.

Law Abiding Citizen

Cum am fost în vacanţă, şi cum nu aveam chef de mare lucru- nu că nu aş fi avut chestii de făcut- mi-am reluat una din activităţile mele preferate- vizionarea de filme-.

Unul dintre ele a fost "Law Abiding Citizen". După trailer mi-am dat seama că subiectul aduce cu un alt film, mai vechi, bazat pe un roman- " A Time to Kill", numai că aici situaţia este inversată: personajul principal este alb şi avocatul de culoare, acţiunea mergând însă pe acelaşi fir: răzbunarea unui tată- şi a unui soţ în cazul filmului de acum. Personajul lui Gerard Butler îşi vede soţia şi fiica torturate şi ucise , şi apoi este practic obligat să asiste la o pedeapsă mult prea uşoară pentru criminali. Şi de aici începe povestea lui de răzbunare. Ideea nu este nouă, dar felul în care este realizat filmul m-a prins.

Recunosc că acţiunea aduce mai degrabă cu o luptă de comando, şi că unele detalii par puţin forţate, dar la fel recunosc şi faptul că finalul m-a luat prin surprindere. Practic personajul lui Butler este privit ca fiind "the bad guy" pentru sistemul legislativ...în timp ce în " A time to kill" personajul lui Samuel L Jackson era privit ca un tată care işi face dreptatea negată de sistemul legislativ. .

Cred că ar fi interesant sa se urmearească aceste două filme unul după altul- primul fiind " A time to kill", din punctul de vedere al viziunii asupra aceleiaşi realităţi.

Cat de mult contează ce visezi?

De când mă ştiu , de câte ori visam anumite chestii exista o transpunere în realitate...Mă rog, erau chestiile alea de genul: visezi pui de găină, înseamnă noroc la bani, apă neagră înseamnă necaz sau chestii grave etc etc. Acuma, nu sunt genul de om superstiţios, sau care să îşi ghideze viaţa după tot felul de semne si momente magice ale zilei, dar nici omul care să ignore anumite concordanţe între ce visez şi realitate....

Şi acum, sunt puţin aşa, nelinştită din cauza unui vis de azinoapte care nu înseamnă nimic bun...mă cam pune pe gânduri. E posibil ca visul să fi fost indus de anumite discuţii, sau de starea de fapt actuală, şi poate nu ar trebui să mă neliniştesc atâta. Dar, având în vedere că abia ce am ieşit dintr-o răceală şi mai e şi isteria asta cu gripa nouă...

Sau poate că îmi fac eu gânduri aiurea şi de fapt nu e nimic... Sper :)

Prostia la putere

Am auzit nişte lucruri la ştiri azi care mi-au provocat dureri de cap sincer: una ar fi ca s-a decis mărirea salariilor şi a primelor! Da, o veste bună, doar ca această mărire este valabilă doar pentru domnii din conducere!!! Mizerabilii ăştia şi-au votat mărirea salariilor şi a primelor cu atâta neruşinare încât îţi stă mintea în loc. Asta în timp ce sectorul de stat in general suferă de ceva vreme de pe urma reducerilor salariale, a primelor a bonusurilor...Sincer îmi venea să mă duc să le dau foc! Hotărârile de genul ăsta incită la anarhie si la violenţă. Cum să aibă atâta nesimţire încât să voteze prime de vacanţă mai mari şi salalrii mai mari pentru guvernanţi, atâta vreme cât populaţia anagajată în sectorul de stat este ca vai de capul ei, mai ales cu noul val de scumpiri (vezi energia, carnea etc)???!!!

Nu ştiu cât efect o să aibă presa care a comentat şi va comenta această situaţie, pentru că se pare că în ultima vreme nivelul de nesimţire al jegurilor din conducerea acestei ţări a atins nişte cote mai mult decât alarmante! Îmi spunea cineva că pentru a putea fi politician trebuie să poţi să înghiţi o broască pe stomacul gol, dimineaţa. Ei bine, ai noştri cred că le înghit cu sacul, şi cred că au trecut şi la alte specimene mult mai scârboase! O-i fi eu naivă, optimistă şi inocentă în gândire, dar cum mama sărăciei să faci aşa ceva?? Şi după aia, naiv, Ministerul Finanţelor cere împrumutri ed 120 de milioane de Euro de la bancile comerciale!!!! Că tranşa de împrumut european vine numai mai încolo.

Totul îmi crează senzaţia unui film prost, în care unul dintre personaje este un individ rasfăţat, cheltuitor, iresponsabil, tâmpit şi poate chiar retard, care nefiind în stare să se gestioneze se tot împrumută în stânga şi în dreapta, dar nu ezită să arunce cu banii pe curve, chefuri şi voie buna ( astea ar cam fi echivalentul parlamentarilor şi guvernanţilor). Numai că în toată chefuiala lui, tembelul uită că de fapt el nu trage ponoasoale acţiunilor sale, ci restul lumii din jurul lui!!! Şi cum se trateaza un asemenea comportament: păi una dintre variante ar fi privarea de resurse financiare, dar şi ferirea de tentaţia cheltuirii aiurea- cu alte cuvinte izolarea creaturii într-un spaţiu ferit de orice tentaţii şi idei. Acuma, cum să faci asta cu statul????? Nu prea ai cum, şi uite aşa continuă românii să mănânce un rahat mai mare decât ei, ambalat intr-o frumoasă folie portocalie!!!! Păi pentru cretinii ăştia aş fi de acord şicu impozitul proporţional ! ce naiba! fură bani să ai de unde să dai înapoi! AAaaaaa......şi fondurile pentru sănătate au scăzut anul acesta cu 10%!!!!că şi aşa aveau prea mulţi bani, ce le trebuie atâţia?

Tot o chestiune financiară este şi a doua fază, dar are legătură şi cu celălalt subiect fierbinte-gripa porcină. Toată lumea aude la ştiri că la primele simptome să te prezinţi la medicul de familie şi să îţi faci testul. Ce nu se spune este că acest test costă 500 de lei!!!! Şi că de la Balş te trimite la Cantacuzino, sau mai rău, acasă, să aştepţi eventual să faci febră şi să te simţi mai rău. Păi cum să coste atâta un amarât de test asemănător cu exudatul faringian?????? Pentru ce să coste???? până şi testul HIV e gratuit şi virusul ăsta a făcut mai multe victime de-a lungul timpului.... Dacă şi în chestiuni de viaţă şi de moarte spiritul capitalist este cel care domină, sincer, am ajuns in troaca porcilor...mai rău chiar decât troaca procilor- până şi porcii se feresc de noi! Şi mă întreb dacă şi pentru vaccinul antigripal - pe care medicii de familie sunt obligaţi să îl facă persoanelor care îl solicită- trebuie plătită vreo taxă! Nu m-ar mira sincer.

Nu pot spune că urmăresc presa, ascult numai radio-ul şi nu am auzit încă nicio chestie cum că lumea s-ar revolta de chestiunea plăţii testului. Şi nu pentru că nu există...ci pentru că sau lumea consideră normal aşa ceva, sau pentru că lumea nu se testează.... Şi atunci de unde actualizările de cifre cu numărul de îmbolnăviri în fiecare zi??? S-a creat deja o isterie teribilă cu boala asta, lumea este bombardată constant cu tot felul de ştiri, de actualizări, de drame... Dar realitatea nu o prezintă nimeni! Realitatea fiind aceea a costului testului, a vaccinului-poate- etc.
A ajuns să fie un lux în ţara asta să te îmbolnăveşti. Dacă înainte se spunea că nu-ţi permiţi nici să mori, ei bine acuma nici de boala nu mai ai voie!

Aştept să văd cu ce noutăţi mai vin orele şi zilele următoare...deşi cred că am ajuns la un nivel de silă şi de scârbă la care nu mă mai impresionează nimic...

Pentru EI

Pentru ei, adică pentru părinţi. Pentru tot ce au făcut, fac şi vor face pentru fiecare din noi. Pentru că nu ne dăm seama decât prea târziu ce înseamnă să-i ai lângă tine...