luni, 20 iulie 2009

Evadare la mare

Că tot spuneam că o să spun eu ceva şi despre mare...acum 2 săptămâni am dat o fugă pe weekend în Vamă cu o prietenă. Nu se putea să avem şi noi un drum ok sau să fie totul roz, că altfel poate nu ţineam minte aşa de bine weekend-ul respectiv, nu?

Totul a început cu faptul că nu sunt trenuri ca lumea Bucureşti-Mangalia. A căutat Raluca alte variante şi a găsit ceva, noaptea pe la 2, până în Constanţa, şi de acolo să luăm un autobuz până în Mangalia, de unde mai luăm un bus până în Vamă.

Trenul, ce să spun? ok, numai că nu era tren pentru durate de timp mai mari de o oră, două să spunem- e vorba de trenurile alea supra-etajate, drăguţe ele aşa de felul lor, da cu un spaţiu infim de stat, chiar şi pentru mine, care vorba unui prieten, sunt etalonul de un metru. Nah şi conform informaţiilor trebuia să ajungem în Constanţa pe la 6 şi ceva. Numai bine aveam autobuzul la vreo 20-30 de minute după deci era ok- în capul nostru cel puţin.

Nah păi numai bine că ne vedeam planurile spulberate cu fiecare minut care trecea şi noi stăteam ca moluştele în vreo gară uitată de lume, în mijlocul câmpului, fără să ştim de ce stăm acolo sau cât mai stăm acolo. La un moment dat, când chiar era nesimţire din partea CFR-ului, îl întrebăm pe ameţitul ăla de controlor de ce mama naibii stăm atâta în câmp şi de ce avem aşa o întârziere. La care el foarte degajat: păi da nu ştiţi că de 3 ani se lucrează la Medgidia??? păi bine dom'le şi dacă de 3 ani se lucrează acolo, de ce nu anunţaţi şi voi că trenul nu mai ajunge la cât scrie că tre' să ajungă ci cu unul, două , trei ceasuri mai târziu??? păi nu anunţă asta, pentru că dacă ar face-o, nu ar mai putea lua suplimentul de accelerat!

Nah şi acelaşi amărât de controlor care la noi s-a îmbăţoşat ca un curcan, s-a făcut mic mic de tot( ar merge aici replica din Snatch- his liltte balls were shrinking) când s-au urcat nişte ţigani beţi şi mizerabili taman în vagonul nostru. Niciunul dintre toţi cei nu ştiu câţi de controlori nu au îndrăznit să le spună nimic- că doar ăia erau băieţi solizi! Mare brânză ce să spun! A venit la un moment dat unul, cred de la poliţia gării, le-a spus la ăia ceva, da cică nu-i pot da jos din tren că au plătit bilet. Păi să mor eu, dacă au plătit bilet şi se apucă să spargă capete prin tren asat înseamnă că-i laşi să stea în continuare acolo numai pentru că au bilet şi pentru că personalului trenului îi este frică să le spună ceva???? A fost de vis ....au început să urle, să se certe, să bată mingea sus- noi fiind jos-, să bea , să înjure...ce mai, ca la ei acasă- adică la uşa cortului. Îmi venea să mă duc să-i dau cap în cap pe toţi.

Pe lângă ca eram nedormită, înţepenită am devenit şi ciufută din cauza ălora. Îmi făceam tot felul de planuri criminale în minte, scenariile de derulau prin faţa ochilor mei,care de care mai violente şi mai chinuitoare. Nu sunt o persoană violentă, dar uneori, mai ales în cazurile în care ai de a face cu animale din astea care nu pricep de nicio culoare, îmi pare rău să o spun, dar pui mâna pe par şi-i arzi de să nu se mai vadă.

Mă rog, într-un final glorios ajungem şi noi în Constanţa cu o întârziere de doar o oră şi ceva- adică încă ok- , găsim autogara şi ne postăm în faţa autobuzului- nu care cumva să plece fără noi. Nu mai spun că îmi era o foame de vedeam numai pulpiţe de pui şi aripioare peste tot. Şi ca o adevărată gurmandă care este Raluca, draga de ea, s-a dus să-şi ia de mâncare. Şi cu ce vine? cu pufuleţi! drept e că dacă bagi în tine pufuleţi şi bei apă, te cam saturi-cel puţin pe moment. Până în Mangalia am tot moţăit, da m-am trezit instant când am ajuns acolo, că erau nişte nori negri şi urâţi de numa numa şi mai şi picura aşa ocazional. Ne-am pleoştit cu totul.

Ne-a trecut şi ploşteala asta când a venit bus-ul, care s-a umplut foarte repede şi foarte tare. Şi eveident că a trebuit să mai oprească şi în toate staţiile de pe drum, ce conta că noi abia mai aveam loc acolo? şi se găseşte una, care stătea bine mersi pe scaun să spună că " haideţi mai înaintaţi şi voi acolo, că mai e lume jos" nah păi aia m-a scos din sărite şi i-am şi întors-o: că normal că ea crede că mai e loc, doar stă bine mersi în fund pe scaun.

And theeeeeeeeen....am ajuns în Vamă!!!!! soare, cald, o briză uşoară...mi-a trecut tot, în afară de foame. Ne-am instalat casa- aka cortul- la Marina, şi am întins-o în costumaţia de plajă să ne prajim la soare- nu înainte de a mânca ceva.

Ei şi 2 zile jumate am stat la soare, pe terase, în apă, la bere, la cocktailuri...

Am fost fff aproape sa zbor cu parapanta, dar nu a ţinut vântul deloc cu noi- sâmbătă era prea slab pentru două persoane- nu aveai voie să zbori singur- şi nu ne-ar fi ridicat ca lumea, iar duminică era cam ciudat- după cum s-a exprimat tipul care era pe acolo cu parapanta- în sensul că ne-ar fi trântit la pământ...
Las' că merg eu iar şi tot tre să prind într-o săptămână măcar o zi de vânt ca lumea să apuc să zbor. Nu de alta da am mania asta cu zburatul de ani de zile...şi când îi vedeam cum se lansează şi ce fain plutesc....bine că erau şi care făceau tot felul de cascadorii, da la aşa ceva nu se bagă când au pasageri.

M-a dezamăgit teribil Stff-ul...parcă s-au tâmpit cu totul, mă jur. Vineri era cât de cât ok muzica, da toată lumea stătea în picioare şi de uita..la ce nu ştiu că nu era niciun concert. Se uitau aiurea în gol mă gândesc. Şi unde stăteam noi, în Control şi anume, muzica era chiar faină, da lumea prefera sa stea aiurea pe plajă... Mă rog, se mai educă lumea în timp, dar păcat de loc, că e fain- mă refer la Control.

Şi sâmbătă am mâncat papanaşi din ăia buuuuuni de tot, de la Frontiera. Papanaşul ăla e demenţial! pe langă faptul că e f mare, mai e şi incredibil de bun. Nu am mai mâncat nicăieri papnaşi ca ăia. Delicios!

Şi aventura nu se termină, că duminică, ajungem în Constanţa să plecăm fiecare pe la casa lui- Bucureşti şi Cluj. Mie mi-era clar că nu o să mai găsim locuri, aşa a şi fost, numai că din start am avut întârziere de juma' de oră, că trenul pleca la 4 fără 15 şi evident că l-au tras în gară la 4 fără 10 şi am plecat abia pe la 4 şi 15....mi se pare şi logic, de altfel. Şi ne urcăm amândou în vagonul de Cluj, că eu şi aşa coboram la Bucureşti şi primul compartiment era gol. Aşteptăm noi să se urce lumea în tren, compartimentul tot gol rămâne. Zic "bag picioarele eu pun bagajele şi pe mine în compartiment şi dacă vine cineva care are loc văd eu cum fac". Intru, şi înăuntru mai era un tip- tot fără loc şi el. Nah bun atunci, hai că e de bine. Şi vine controlul- o tanti tare amabilă, care s-a mirat cum de ne-a dat fără loc,mai ales până la Bucureşti, că doar compartimentul ăla era gol până acolo, şi de acolo era pt personalul cfr...ce să mai spunem? bine că aveam totuşi loc.

Nah şi ajungem noi în marea metropolă cu întârzierea de neevitat de vreo 0 oră şi ceva şi să întrebăm cât stă acolo. Şeful de tren era un imbecil, care cred că nu ştia cum îl cheamă cu ecusonul în mână. Că el nu ştie la cât pleacă trenul, că a avut întârziere. " No shit, Sherlock, eu unde crezi că am fost în ultimele 5 ore????!!!". Mergem la mecanicul de locomotivă, ăla şi mai plop. Bună treabă să mor eu de nu! nah, fuge fata îşi ea şi ea ceva de ronţăit- nu de alta da mergea până la Cluj, adică încă vreo 9 ore!!!!

Să înnebunesc nu alta! pe cuvânt că nu le poţi dori decât privatizare la leprele astea. Mă jur. Sunt ceva de groază.

Anyway, cam ăsta a fost acel weekend...am prins o vreme excelentă, o mare curată şi caldă şi nu prea multă aglomeraţie, aşa cât să te simţi bine.

Abia aştept să ajung iar pe acolo în vreo 3 saptămâni! acolo sau în 2 mai, mare să fie :)

Ne auzim!

duminică, 19 iulie 2009

Fitze, pitzi si prostie

Nu credeam că o să ajung să spun aşa ceva vreodată, dar uite cum îţi rezeevă viaţa nişte surprize nu tocmai plăcute! Sunt în Sibiu -pentru încă vreo oră şi ceva- şi aseară- fiind sâmbătă, şi Artmania - am ieşit prin oraş. Am fost şi la Artmania, la Nightwish, care au fost puţin dezamăgitori- ca sa aflu mai târziu că asta este părerea generală a publicului- şi la un moment dat să merge m în noua chestie de super fiţe din Sibiu- Palm Beach.

Palm Beach ăsta e un cort pus în incinta ştrandului din Sibiu unde vezi doamne se adună lumea bună ca să fie văzută....Vai de capul lor! când am ajuns acolo nu ştiam dacă să plâng sau sa râd...aveam senzaţia că sunt în "Velvet Goldmine", varianta 2009!!!! Duscrepanţa dintre ideea de cort!!!! şi ţinutele oamenilor de acolo era nu doar imensă dar şi teribil de amuzantă!

Mă uitam le fetele alea de pe acolo, şă ne gândeam şi eu şi prietena cu care eram, cam cât timp dedic ele aspectului fizic şi machiajului şi coafurii îaninte să iasă din casă. Tencuite până în vârful unghilor, cu nişte coafuri îmbuibate de fixativ şi creme şi geluri, pe nişte tocuri care nu le permiteau mişscări prea amble sau prea multe cu buziţele în forma pungă, fetiţele din Palm Beach aşteptau nerăbdătoare băieţelul care să le dea de băut ceva şi să stea pe lângă ele o vreme...

Dacă se poate spune că sunt cumva invidioasă pe fătucile astea, este pentru cantitatea impresionantă de timp care o investesc în a arăta ca nişe păpuşi Barbi. Uneori chiar mi-ar plăcea şi mie să am răbdarea necesară să stau să mă tencuiesc aşa şi să îmi fac vreo freză mai ciudată. Dar din păcate nu am această răbdare şi nici timpul necesar. La mine machiajul durează maxim 30 de minute- şi asta dacă include fond de ten, blush, un machiaj mai interesant al ochilor etc. Că în rest, în 5 minute sunt gata machiată- un dermatograf, un rimel şi un blush şi gata! păi să mă trezesc la 5 ca să fiu gata de plecare la 8??? să fim şi serioşi!

Aşa şi ca să revin. Mai erau şi două animatoare- mă rog eu le spun aşa pentru că erau plantate unde sunt de obicei animatoarele- dar săracele nu prea făceau faţă. Pe lângă rochiţa atât de scurtă de li se vedea funduleţul îmbrăcat în tanga, şi tocurile fenomenale, fetele astea mai aveau şi un sictir pe faţă uneori de numa! şi bineînţeles că nu aveau nicio treabă cu muzica, cu atmosfera sau cu animatul petrecerii. Atâta doar că erau undeva mai sus decât restul lumii şi puteau băloşii la ele indivizii cu maiouri decoltate până la buric...

Cred că am stat maxim 15 minute înauntru şi am ieşit aproape fugind de acolo. Am mai stat afară să o mai aşteptăm pe o prietenă, şi cât am stat noi pe acolo ni se plimbau prin faţa ochilor tot felul de specimene demne de de Atlasul de mitocănie urbană al celor de la Radio Guerilla. Rochiile deveneau din ce în ce mai scurte cu fiecare tipă care intra şi frezele erau din ce în ce mai mai futuriste, şi tipii din ce în ce mai blazaţi....

Ne gândeam că acolo să faci un studiu sociologic, oioioi cât material ai strânge!!! am plecat de acolo şocate şi teribil de amuzate amândouă!

Ce zice lumea că Bucureştiul are fiţe...să vină la Sibui, să vadă fiţa la ea acasă...

vineri, 17 iulie 2009

Revenire printre internauţi

Da..nu am mai scris de prea multă vreme. Drept e că aş fi avut timp, dar eram mereu prea obosită, sau ma gândeam că nu e ceva care să fie pus pe blog. Şi totuşi au fost câteva momente frumoase, care aş fi putut să le împărtăşesc cu restul lumii.

A fost ziua de naştere a unei prietene dragi pe care am organizat-o într-un bar din Bucureşti şi care a ieşit foarte frumos şi lumea s-a distrat până dimineaţa la 5! Mi-a plăcut şi numai gândul că organizez aşa ceva pentru ea, toată agitaţia să caut lumea să fac să iasă totul bine...Şi numai bine, pe când îi adunasem pe toţi, mă izbeşte că ea e posibil să nu vină....cum nu ştia nimic despre petrecere ea voia să plece să nu stea în Bucureşti..Aşa că lasă invitaţii şi apucă-te să convingi sărbătorita să vină! şi încerc eu pe toate căile, că aşa şi pe dincolo, da de unde, fata asta e mai căpoasă decât mine- şi pot fi mai ceva ca un catâr! într-un final vorbesc cu fratele ei, să încerce el ceva...ca la nebuni. Lumea deja nu mai ştia ce să creadă: mai e sau nu mai e petrecere până la urmă? Eh, într-un final, nu avem încotro şi i se dezvăluie de fapt care era toată treabă. A fost atât de impresionată de câtă lume se anunţase că vine şi de faptul că ataâta lume se ajitase pentru ea, încât aproape că i-a părut rău că a trebuit să-i spunem.

Oricum, a ieşit un mare chef. Mă simţeam aşa de bine că o vedeam bucuroasă că e cu atâţia prieteni laolaltă.

Chiar mă gândeam că mi-ar plăcea să organizez petreceri sau evenimente, că îmi place cum sunt oamenii la petreceri. Mă rog, să nu ajung în altă parte cu postarea.

Aşa,pe lângă asta, am mai avut şi tâmpenia de sesiune la master...o glumă, o pierdere de vreme, nici nu are rost să mai insist pe asta- eventual într-o postare dedicată special masterului meu fabulos...

Am ajuns şi eu pe acasă, la un moment dat, în timpul festivalului de teatru de la Sibiu. Singura piesă la care am ajuns şi la care chair voiam să merg a fost piesa lui Purcărete, o mega punere în scenă- de fapt în piscină ca să fiu corectă. Piesa e interesantă, mi-a plăcut mult, prezintă mai multe mituri ale omenirii, într-o viziune proprie. Finalul recunsoc că nu l-am înţeles deloc, mi s-a părut parcă scos din peisaj...

În seara asta plec iar spre Sibiu, mi-e dor sa mai văd oraşul, mai ales că şi acum o să fie forfotă că e Artmania weekendul ăsta.

O să mai încerc să continui pe weekend cu însemnările. aa..am fost la mare..o să revin şi asta.