Baia Mare e un oraş absolut surprinzător, şi nu chiar în sensul bun al cuvântului.
Este un muzeu al satului în oraş, şi numa bine că lângă muzeu, e un teren care în mod norma aparţinea muzeului, s-au construit ditamai viloaiele...apăi să mor eu, că măcar pentru estetica locului să fi lăsat un spaţiu între muzeu şi căsoaiele alea, dar nu! lângă biserica maramureşeană de lemn, de acuma câteva sute de ani e ditamai vila cu termopane şi cu 3 nivele!!! Să mor nu alta..arată absolut dezolant, ca să nu mai spun că e total inestetic-dacă asta ar mai conta vreun pic...
Din câte am înţeles, acel pământ a fost mai degrabă furat, aşa pe faţă, că nu s-a prea agitat nimeni să îl ţină acolo unde-i e locul.
Şi vilele construite...mă jur nu am văzut aşa ceva nici la noi pe Tocile...imense, cu tot felul de acareturi, de decoraţiuni, de modele pe case, termopane în diferite forme... La ce naiba îi trebuie unei familii o huidumă din aia de casă??? Constrastul e absolut ridicol, între casele mici, cu acoperişe de paie şi cu 2 încăperi maxim, şi construcţiile astea imense...
Păi cred că la noi, Bucur şi-ar da mai degrabă o mână decât să dea şi un metru din pământul muzeului... E absurd cum de aşa ceva se întâmplă...Nu e numai chestia că banii rezolvă totul...e şi lipsa de interes a oamenilor, lipsa de consideraţie pentru păstrarea unor valori tradiţionale, a unor embleme proprii noastre ca popor.
Pe de altă parte, am avut ocazia să văd unele dintre cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum, şi anume cele din Maramureş...sincer iţi tăiau respiraţia...Nu am mai văzut asemenea culori, asemenea combinaţii, atâta linişte, calm şi puritate la un loc, cel puţin până acum.
Am urcat undeva la cota 700 şi ceva la un lac, lacul Bodi, format prin surparea unei mine. De fapt locul cu pricina e în Baia Sprie, care e la vreo 10 km de Baia Mare- Staţiunea Mogoşa. Nu era nici multă lume, dar mi s-a spus că vara e plin de lume peste tot, locul fiind foarte popular.
Şi pe drum, cădeau frunzele aurii şi de la distanţă aveam iluzia unei perdele din particule de aur...cum bătea soarele pe auriul frunzelor purtate de vânt...poate văd aşa totul pentru că am o dispoziţie prea romantică în ultima vreme...
Zona efectivă de sat, de ţară e complet apărată de dealuri, e linişte, e un aer curat, miroase a mere şi a gutui...
A...şi ce m-a distrat la culme a fost că stadionul de fotbal era lângă...cimitir...ca să nu se mai plângă lumea de gălăgie...cam morbid ştiu, dar chiar m-a pufnit râsul.
Oricum , în Baia Mare e plin de vile şi de palate efectiv peste tot, una mai mare şi mai colorată decât cealaltă. La ţară în schimb totul e de o simplitate absolut cuceritoare.
Ca s ă nu mai spun că deja am adunat vreo 4 litri de pălincă....că nu se poate să nu luăm chiar de la mama ei, din Maramu'...nici nu ştiu cum naiba mă urc în avion cu 1 litru jumate de pălincă..io ca io, da francezu' meu tre să plece la el acasă cu vreo 2 litri de minune din asta...O să fie tare amuzant cum o să le îngrămădesc în bagaj având în vedere că eu deja tre să mă aşez pe valiză ca să se închidă...mai lipseşte să curgă prin haine..atunci să vezi tu distracţie...
Acuma sunt la Satu Mare...şi de aici am primit pălincă..nici nu am putut măcar să deschi gura să încerc să refuz, că deja s-a încruntat moşul la mine "n-apoi domnşoară nu să poate să nu luaţi din asta de la noi, că-i de prune, tătă naturală.." Culmea e că eu nu beau aşa ceva, mă rog, nu mai beau aşa ceva. Aşa că o să le duc la ai mei...
Şi mâine, din nou Cluj...şi sâmbătă, gata, Bucureşti... Deja parcă nu mai am răbdare tot pe drum, să mă trezesc tot la 2 zile în alt loc, în altă cameră... Abia aştept să ajung acasă la mine, la Sibiu..săptămâna viitoare... Pare aşa de departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu