Cursul festiv a fost pe 13 iunie-adică vinerea- dar culmea că nu a adus ghinion nimănui! Lume multă, nebunie, emoţii, flori, agitaţie, stres ( că fără le parcă niciun eveniment nu are farmec-mai ales când tu eşti cel care îl organizează). Dar a fost frumos.
M-am nimerit tocmai eu să deschid cursul festiv, de la un pupitru de aproximativ 1,50m, eu având 1,57+10cm de tocuri, adică în ziua aceea măsuram 1,67! Imaginea era tare haioasă, după cum se şi vede:
Eram toţi frumoşi, mândri şi mai presus de toate fericiţi şi uşuraţi că se termină odată toat nebunia asta!
Cea mai frumoasă surpriză pe care am avut-o la cusrul festiv a fost Tibi! El avea un examen în acea zi, de dimineaţă şi mi-a spus că nu are cum să vină-i-am urât pe colegii lui cei nesimţiţi când mi-a spus asta. Şi la un moment dat, când eu eram într-o pauză de stres şi de alergătură şi povesteam cu ai mei, îl văd că urcă scările cu un buchet imens în mână. Mi-au dat lacrimile când l-am văzut! Era chiar cea mai frumoasă surpriză pe care mi-o putea face!
Cea mai frumoasă surpriză pe care am avut-o la cusrul festiv a fost Tibi! El avea un examen în acea zi, de dimineaţă şi mi-a spus că nu are cum să vină-i-am urât pe colegii lui cei nesimţiţi când mi-a spus asta. Şi la un moment dat, când eu eram într-o pauză de stres şi de alergătură şi povesteam cu ai mei, îl văd că urcă scările cu un buchet imens în mână. Mi-au dat lacrimile când l-am văzut! Era chiar cea mai frumoasă surpriză pe care mi-o putea face!
A urmat banchetul! Cu toată nebunia, distracţia şi buna dispoziţie de care am dispus toţi! Sincer, chiar a fost un moment reuşit şi banchetul! Lumea s-a simţit foarte bine, cel puţin aşa păreau toţi, s-a dansat în nebunie, s-a cântat...au fost şi chestii mai puţin plăcute, dar nu o să stric însemnarea asta nu aşa ceva-dedic una specială nesimţirii şi mârlâniei-.
Lumea a fost frumoasă, elegantă, fericită. Unii s-au pus pe plâns la finalul serii..că deh! e emoţionant momentul.
Noi doi la banchet
Tibi a arătat extrem de bine, de nu mă mai săturam să mă uit la el!
Poate că nu am scris destul sau tot, dar acum nu mai ştiu ce ar fi trebuit să mai apară aici. Nu pot scrie emoţiile, sau trăirile, sau fericirea pe are o simţeam...le pot doar păstra în amintire şi să sper că o să mai am parte de asemenea trăiri frumoase şi mai încolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu