joi, 30 aprilie 2009

Arome ale copilariei

Ieşeam azi de la metrou, la Izvor, şi încă dinainte să ajung afară, m-a izbit un miros teribil de familiar si de placut: mirosul de iarba cosită! Mi-a indus o stare incredibilă de bine să resimt acel miros. Mi-a adus aminte de copilărie, când cosea taică-meu iarba şi mă trezeam dimineaţa cu un miros puternic de iarba, care era peste tot.

Bucureştiul se pare că ascunde arome şi momente plăcute şi surprinzătoare mereu! De asta îmi place oraşul. O fi el plin de nesimţiţi şi de mizerii, dar dacă ştii să asculţi, să observi şi să simţi, găseşti lucruri frumoase mereu.

5 comentarii:

Neamtu' spunea...

Adevarul este ca vremurile s-au schimbat. Daca acum 100 de ani erau putini cei care vedeau strazi si felinare, acum sunt si mai rari cei care vad iarba verde in oras. Pentru o planeta care lupta pentru protejarea vietii... facem o treaba de doi bani cu defrisarile si cu construitul in nestire. Padurile s-au transformat in jungle de beton, din pacate...

matzishor spunea...

Da, drept e si asta, dar macar mai sunt locuri in care respiri aer curat, si te bucuri de padure si de linistea ei. E drept ca sunt putine, si asta e trist, dar imi face mereu placere sa ma plimb prin parcuri, sau chiar prin padure.
Frumoasa treaba ai facut cu blogul. Bravo!

Dia Ungureanu spunea...

Chiar a fost frumos si pentru mine sa simt iarba aia proaspat cosita. Ma simteam vorba ta, ca un copil ce era din noua acasa fugind pe dealuri dupa ploaie.

Sergiu spunea...

Mi-ai adus aminte de cum eram cu bunicu si sor-mea undeva pe un camp, la tara. Calul a facut o miscare brusca in timp ce pastea linistit, iar sor-mea care culegea flori sub caruta era sa fie calcata.
"Bunicule, am murit?"

matzishor spunea...

@Sergiu: vai de mine! ce amintiri ti-a declansat postare asta...bine ca nu a patit nimic sora ta...
@ Dia: da....imi reincarc bateriile de aer proaspat weekend-ul asta, la Sibiu. sa ajung odata, :))