Atunci şi acum

Locurile cele mai dragi ne rămân parcă cele în care ne-am petrecut o mare parte a copilăriei; parcă au alt farmec, parcă te fac să zâmbeşti involuntar când te gândeşti la ele. Un asemenea loc pentru mine este Ocna Mureş, în judeţul Alba; un orăşel în care mi-am petrecut o mare parte din vacanţele de vară. E lângă râul Mureş (coincidenţa face ca bunicii din partea tatălui să fie pe răul Olt), are multe dealuri frumoase şi mi-e tare drag.

În fiecare vară mergeam acolo de cum luam vacanţa, şi stăteam până prin august când mergeam la ceilalţi bunici, la Turnu Roşu. Toată vara eram pe dealuri, pe la ştrand, mai mergeam pe la străbunicul nostru ( a murit între timp, demult) care avea stupi în grădină, ne jucam toată ziua prin faţa blocului... Aveam vreo 6 ani... Dar la fel făceam şi la 10 şi la 12 şi la 14 ani...la fel de bine mă simţeam acolo.

În oraş este o salină- loc de prelucrare a sării-de unde şi numele oraşului ( de fapt ocnă înseamnă mină de sare); a şi fost o mină în oraş, dar din cauza săpăturilor, se pare că o parte a oraşului s-a inundat definitv-cam asta am auzit din poveştile celor de pe acolo.

Şi salina asta are un fel de sirenă ,dacă o pot numi aşa care scoate aşa un sunet gros, asemănător cu semnalele unui vapor (dar mult mai reduse ca sonoritate), care suna de câte ori era oră fixă: de dimineaţa de la 5 până noaptea la 12. Ştiu că e oarecum ciudat, dar parcă sunetul acela ămia duce mereu aminte de oraş- la fel cum un anumit parfum îmi aduce aminte de casa primei mele dădace-...

Ca să ajung la bunici trebuie să treci prin faţa salinei, sau mai degrabă a fostei saline...arată deplorabil acum, lasată în pargină; ai impresia că te uiţi la o imagine de acum 100 de ani...

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu băile de acolo. Ştiu că am fost cel puţin o dată cu bunica mea acolo: era frumos amenajat, aranjat, curat, venea lume de peste tot pentru băile de acolo. Acum e doar o ruină la fel de tristă ca şi mare parte din oraş. Acum e un oraş îmbătrânit, trist, e parcă prea multă linişte, tinerii au plecat la facultăţi, sau au plecat pur şi simplu...Şi a rămas numai amintirea unor timpuri atât de plăcute...

Mai era şi ştrandul, unde apa avea o salinitate extrem de ridicată şi unde mergea lumea şi pentru tratament şi pentru distracţie şi pentru destindere. Acum e doar o curte cu 3 bazine goale, nişte leagăne triste şi câteva duşuri... Mă bucur totuşi că pot să spun " a fost mai demult ceva frumos aici şi eu m-am bucurat de ce era", dar mă întristează că alţii nu o să mai poată spună acelaţi lucru.

Ar fi putut deveni un oraş destul de important, poate chiar ca şi centru de tratament -cum e Praidul de exemplu-, dar în loc a devenit un orăşel care stă să moară cât de curând...

Poate sunt mai melancolică pentru că mă leagă atâtea amintiri frumoase de acest loc, dar cred că oricine e uşor sentimental atunci când se gândeşte la cele mai frumoase amintiri şi le corelează cu un anumit loc.