Norocul meu pare destul de mare pentru că am ajuns aici şi deja cunosc destul de multă lume ca să nu mă arunc pe geam de plictiseală! Am foste colege de facultate care sunt aici, prietene din Sibiu sau de aici, rude-o grămadă-...deci viaţa mea socială nu va avea de suferit.
Am mers la teatru! La teatrul ACT , la o piesă Frankie şi Johny, care mi s-a părut că seamăna cu filmul cu acelaşi nume. Mi s-a părut interesant cum s-a adaptat un film la o piesă de teatru, recreând practic numai o seară din întreaga poveste prezentată în film. Filmul a fost cu Michelle Pheiffer şi Al Pacino şi mi-a plăcut tare mult, poate din cauza asta mi-a plăcut şi piesa. Actorii erau chiar simpatici, deschişi, amuzanţi... Mi-a plăcut şi faptul că atmosfera generală a teatrului era una relaxată, casual, nu trebuia să fi îmbrăcat nu ştiu cum ca să mergi. La mine s-a nimerit să fiu mai altfel îmbrăcată pentru că veneam direct de la ultimul examen de master.
Teatrul ACT e pe Calea Victoriei, la numărul 126, e un teatru mai neconvenţional, unde lumea se simte bine şi vine cu plăcere; e micuţ, confortabil, dar parcă diferit de Radu Stanca din Sibiu, parcă e mai intim şi mai personal prin faptul că scena e în mijlocul încăperii şi lumea stă pe laturile sale.
Şi m-am nimerit să fiu aici la Zilele Bucureştiului, care au avut loc acest weekend. Vineri a fost seara folk, şi au participat Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru etc etc. Atmosfera nu se poate descrie, cine a mai fost la seri/festivaluri de folk ştie cum e şi ce înseamnă. A fost în aer liber, la amfiteatrul Mihai Eminescu, şi vremea s-a gândit că ar fi frumos să plouă puţin şi să fie aşa, mai frig. Dar cu toate astea lumea a stat, a aplaudat, a cântat, fără să se sinchisească de frig sau ploaie. Lumea în general, pentru că eu şi Cătălina am plecat la un moment dat, că ne era foarte frig şi nu prea existau şanse să ne încălzim prea curând, indiferent cât de mult ne-ar fi plăcut folkul. Din păcate ieri, când a fost cel mai frumos şi au avut loc cele mai frumoase manifestaţii eu nu am putut merge pentru că dacă mergeam ajungeam prea târziu acasă şi-i deranjam somnul lin al gazdei. Dar mă rog asta e o altă poveste, cu mulţi nervi şi draci. Am înţeles de la Cătă, că spectacolul cu foc şi apă de ieri a fost senzaţional, de un profesionalism incredibil.
Deocamdată astea au fost experienţele mele culturale din Bucureşti, acum aştept festivalul de jazz, dacă nu mă înşel treuie să fie cândva în octombrie şi aştept şi celelalte chestii care o să mai fie, pentru că sigur o să mai fie ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu