Da, am reuşit! După 10 ani de la terminarea şcolii generale am reuşit să ne adunăm cam jumătate din fosta clasă. A fost tare amuzant să-i caut pe toţi, să le reamintesc unora cu cine vorbeau, că deh! au trecut 10 ani, mai uită omul.
Dar, într-un final, între Crăciun şi Anul Nou ne-am revăzut. Şi apropo de ce spunea Andreea pe Facebook, a fost puţin şocant să văd că omuleţii de acum 10 ani erau căsătoriţi, unii cu copii chiar, alţii deja trecuţi si prin divorţuri.... Eram aşa copii când am terminat generala, habar nu aveam de mai nimic....şi acum parcă dintr-o dată să-i văd aşa de schimbaţi...nu a fost un şoc în sensul negativ, mă uitam cu drag la toţi.
A fost o revedere foarte plăcută, cu tot felul de amintiri şi de retrăiri de momente. Nu am reuşit să-i găsesc pe toţi, pentru că unii erau plecaţi din ţară, dar cei care am fost e-am simţit foarte bine.
Schimbările sunt inevitabile, dar când îi vezi pe cei care-i cunoşti "afectaţi " ca să spun aşa de schimbare, îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat şi tu. Surprinzător, în cazul meu, toţi îmi spuneau că nu m-am schimbat deloc, că sunt la fel ca acum 10 ani. Adevărul e undeva la mijloc, în sensul că anumite părţi din mine au rămas neschimbate, dar altele au suferit modificări, sau, cum le mai spun eu, adaptări. Este inevitabil în fond să nu intervină schimbări, pentru unii sunt schimbări teribile de 180 de grade, pentru alţii doar schimbări de suprafaţă.
Oricum, întîlnirea cu foştii colegi a prilejuit si amintirea profesorilor şi a anumitor momente. Din păcate unii dintre foşti profesori nu mai sunt printre noi, dar asta nu ne-a împiedicat să ne amintim de tot felul de întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante, şi să ne dăm seama că în ciuda distanţei şi a timpului care a trecut suntem legaţi de lucruri mult mai puternice decat timpul sau spaţiul.
Şi ne-am amintit de fostele relaţii din anii de şcoală, de toate "tragediile" amoroase, de acele seri distractive care acum nu mai sunt, de bătăile cu apă de pe holuri, de toate prostiile care le făceam. şi chiar ne gândeam dacă elevii de generală din ziua de azi mai ştiu să se distreze cum o făceam noi sau să-şi trăiască efectiv copilăria...şi din păcate răspunsul este negativ...Dar nu despre asta este vorba aici.
Şi acum, gândindu-mă la şcoala generală, îmi dau seama că în 3 ani o să am întîlnirea de 10 ani de la terminarea liceului...acolo să vezi nebunie! Şi cred că mi-ar plăcea şi să organizez toată nebunia! Mi-a plăcut să organizez şi mica întâlnire din iarnă, şi cred că mi-ar plăcea şi ceva mai mare, aşa de vreo 200 de oameni! Mai este până acolo oricum, dar îmi place să mă gândesc de pe acum la moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu