Acum o saptamana am fost intr-o mica excursie intr-un orasel medieval bulgaresc ( detalii intr-o alta postare, acum altceva e important). Ei si cum oraselele medievale au o cetate, sau o ramasita de cetate, nici oraselul asta nu facea exceptie.
La fel, de regula cetatile erau construite mai sus decat restul asezarii, intr-o zona nu foarte usor accesibila- doar se presupunea ca acolo se adaposteste conducatorul asezarii.
Ce a fost de fapt atat de amuzant la chestia asta?
Faptul ca ajungand acolo - la cetatea unde trebuia sa urci, cetate care avea aproape peste tot piatra cubica, am vazut un superb exemplar de pitzi, posesoare a unei perechi de cizme mov, adorabile asezonate cu niste tocuri cui deosebite. Inutil sa mai spun ca respectiva pitzi abia reusea sa se tina pe picioare, d'apai sa mai si coboare panta de piatra cubica.
Si ajungand la birou dupa cateva zile, imi arata o colega un videoclip, care m-a dus automat cu gandul la pitzi a mea de la cetate:
Nu stiu daca fatuca din videoclip e romanca, dar pitzi a mea era de-a noastra ;)- era atarnata de bratul protector al masculului si se plangea ca nu a inteles pictura din biserica patriarhului( pe care fie vorba intre noi, nici eu nu am inteles-o)- parte a cetatii.
Morala: tocurile se poarta cu cap: nu oriunde, nu oricum si mai ales nu orice fel de tocuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu