I'm back II!

Cum ziceam ieri, o să continui azi cu restul poveştilor.

La Suceava a fost festivalul medieval Ştefan cel Mare şi cavalerii noştri- Ordinul Cavalerilor de Transilvania din Hermanstadt-Sibiu- au fost invitaţi pentru a treia oară la acesta.

Drumul a fost infernal-am mers cu trenul foamei- adică Timişoara Nord Iaşi! Să-ţi rogi moartea nu alta! Şi era atât de plin şi mirosea aşa de urât...horror nu alta. Dar nah, a avut şi părţile lui bune, că eram o grămadă pe tren-de-ai noştri- am jucat cărţi, am mai citit, dar şi când m-a izbit somnul...aia a fost cel mai dureros, că nu prea aveai unde să dormi...

Anyway, Suceava, sau cât am apucat să văd din oraş ,mi se pare foarte aerisit, e destul de întins ca şi suprafaţă, iar ca şi arhitectură nu mi se pare ceva deosebit sau special. Spun că nu am apucat să văd prea mult din oraş pentru că noi eram cazaţi la un cămin de facultate care era la dracu cu cărţi de cetate, iar un drum pe jos până acolo ( de vreo 2 ori pe zi) te cam storcea de vlagă, aşa că noi mergeam cu un microbuz.

Festivavul, deşi e numai la a 3-a ediţie este foarte bine organizat, se vede că lumea se zbate şi se agită pentru bunul mers al lucrurilor-faţă de Sighişoara, care deşi se realizează de atâţia ani e într-un hal de degradare intens. Acuma, ca peste tot au exisat mici incidente care ţineau şi nu prea de organizatori, dar în general festivalul mi s-a părut bine pus la punct.

Noi am mers la Suceava cu două piese- una cu lupte şi dansuri medievale şi una cu foc, şi vreau să spun, fără să laud pe nimeni, că am fost probabil cei mai apreciaţi din festival. Cînd o să apară filmuleţele o să dau linkuri către ele pentru că merită. Efortul a fost destul de mare, dar a meritat.

Meritul meu la aceste două piese a fost acela de a imortaliza momentele, şi chiar îmi place ce a ieşit. Nu am încă pozele, dar când o să le am o să postez câteva şi aici. Pentru cine vrea să vadă mai multe, poate vedea aici ce au mai făcut cavalerii în anii trecuţi.

Cum eu nu aveam treabă în mod deosebit cu programul festivalului am profitat de timpul liber pentru alte activităţi- cum ar fi călăritul sau tiroliana. Povestea cu aventurile astea două este următoarea: cavalerii de Sibiu au avut mai demult o colaborare cu vestitul şi faimosul cascador Vali Vasilescu şi acuma se înţeleg foarte bine, de câte ori se nimeresc la un festival medieval împreună se reiau vechile obiceiuri. Nah, şi Vali are o echipă de cascadori cu care îşi face spectacolul de turnir în şanţul cetăţii de Scaun, şi cascadorii au cai şi aveau şi toriliană-aşa să se mai distreze publicul-tiroliană care traversa şanţul şi ajungea în cetate, la Pulberărie (pentru cine a mai fost pe acolo ştie ce zic, cine nu a mai fost...nu am cum să explic altfel).

Cascadorii sunt cam toţi fustangii şi glumeţi aşa că nu era greu să intri în vorbă cu ei. Eu de la Sibiu am tot înebunit-o pe Oana, una dintre domniţe, că eu vreau să călăresc, şi când am ajuns la Suceava, numai bine că lucrurile s-au aranjat în asemenea măsură încât unul dintre cascadori a lansat invitaţia de a merge la călărie. Eu cu încă o prietenă doar nu era să zicem nu! Şi uite aşa, am încălecat eu a treia oară! Era un cal absolut superb-Tabu îl cheamă, cuminte, dar cu personalitate. Trebuie să recunosc că am cam tremurat puţin când m-am urcat, calul nu mă ştia, putea avea orice reacţie; dar a fost chiar cuminte. A urmat o plimbare liniştită prin pădure, desigur nu singură, ci cu tipul respectiv pe lângă cal, nu cumva să o ia aiurea.

Senzaţia e tare faină, mai ales dacă nu ai frică de cal şi înveţi oarecum să îl struneşti. Pe mine însă nu m-a simţit prea autoritară, aşa că era el stăpânul. Am reuşit totuşi să pornesc cu el fără ajutorul cascadorului-calul răspundea la comenzi vocale şi numai la vocea tipului- dar numai atât a vrut, după aceea s-a încăpăţânat şi nu mai voia să meargă pe unde-l duceam eu. Mi-a plăcut experienţa, aş fi vrut să încerc şi un trap uşor,dar fiind drum de pădure mi-era uşor teamă de terenul accidendat.

Nah şi cu tiroliana.... domniţele noastre, toate cu rochiile lor în stil medieval nu au stat de două ori pe gânduri şi şi-au lăsat rochiile să fluture pe deasupra şantului de apărare în văzul vizitatorilor cetăţii şi mai ales spre deliciul cascadorilor. Şi cum nu prea aveam mare lucru de făcut, şi m-a chemat să mă dau, nu puteam refuza. Partea mai...delicată era că eram în fustă, lungă ce-i drept, dar nu m-a ajutat prea mult, mai ales când eu venit cu hamul respectiv să-l iau pe mine...pe sub justă! Nah, de bine de rău, am luat chestia aia pe mine, nu era prea comod, mai ales că mai eram şi cu fusta ridicată destul de sus, mi-a mai pus şi casca pe cap şi urma să îmi dau drumul pe drăcia aia. Eram destul de timorată, dar la ce glume aveau băieţii în ei, îţi treceau şi emoţiile şi tot...asta până mi-au făcut vânt...sincer nu mai ţin minte nimic din tot drumul-eram prea ocupată să urlu. Senzaţia e super tare! dar când am ajuns pe partea cealaltă abia puteam sa în picioare, aşa de tare îmi tremurau genunchii...

Au făcut băieţii o chestie foarte frumoasă după părerea mea: trecea pe acolo o fetiţă de vreo 13 ani, paralizată, în cărucior şi băieţii o întreabă dacă vrea să zboare; au luat-o frumos, i-au pus hamurile, au aşteptat să ajungă căruciorul pe partea cealaltă, şi i-au făcut vânt în neant. Fata a fost extrem de cuminte şi extrem de fericită după acel moment.

Mi-e aşa de ciudă că nu am pozele...am poză exact când îmi iau zborul, dar pe aparatul unei prietene.

Şi cam astea au fost aventurile mele de pe la Suceava, plus parada de deschidere a festivalului, aproximativ 6 kilometri de mers prin oraş, urcat prin soare sau fugit ca să le fac poze. Dar mi-a plăcut aşa în mare experienţa. Ne-am distrat, avem amintiri frumoase şi am petrecut aproape o saăptămână cu toţii.