The end

Ultima seară de jazz... şi eu nu o să merg. Nu din vreun motiv anume, ci pentru că l-am mai auzit cântând pe Harry Sokal,acum 4 ani şi pentru că sunt oarecum obosită.

Dar până acum, la ce am fost, mi-a plăcut.

Miercuri, prima seară oficială de Festival de Jazz, a fost deschisă de 4Given, trupă care, la fel au mai fost la Sibiu, tot la Jazz,acum vreo 5ani, dar în formula cu Teodora Enache-vocal; tipa e incredibilă! De data asta, la vocal a fost Berti Barbera. Tipu e aşa un fel de "make love not war" tip de individ. Simpatic. Au şi făcut un show ok, frumos, cu glumiţe, implicări ale publicului, show presărat cu câte un "Mercedez Benz",sau , de ce nu "Smoke on the Water" cu care au şi încheiat show-ul.

Mi-a plăcut sincer şi atmosfera care au creat-o: chiar mă gândeam că nu o să prea fie lume sau atmosfera din anii trecuţi, dar, din fericire, m-am înşelat!

După 4Given a urmat un cvintet din Belgia, foarte interesant- Carlo Nardozza Quintet. La un moment dat trompetistul-Carlo, s-a apucat să explice de ce nu au ei încă al doilea album: pentru că producătorul lor, pe lângă faptul că era orb, acum mai avea probleme şi cu auzul! Fantastic!
Şi pe lângă toate astea, îşi pierduseră acordeoneistul, sau acordeonul- nu am înţeles prea bine.

Tipul avea un umor tare ciudat, dar era totuşi amuzant în povestiri. Povestea el cum a scris un cântec pentru bunicul lui, pe care-l chema Vito, dar cum acela era un nume tâmpit pentru un cântec i-a spus "Cumba"!

Erau faze din alea de " you had to be there".

Dar au fost faini şi ei, deşi la un moment dat aveam senzaţia că sunt la o înmormântare- melodia era de o jale incredibilă, mai ales că era interpretată la trompete! Dar probabil că din asta venea farmecul lor.

Joi am sărit peste jazz, dar în schimb am mers vineri, când a fost demenţial: prima trupă, din Ungaria- Djabe- aveau un stil etno-jazz foarte interesant ( la un moment dat aveai impresia că nici nu mai e jazz, că a devenit un spectacol de folcor unguresc). Şi la un moment dat au interpretat o piesă pentru unul dintre membrii trupei lor care decedase, şi care cânat la un instrument thailandez destul de ciudat şi interesant: nişte beţe, care semănau cu socotitoarele alea vechi pe care am învăţat unii dintre noi să socotim, şi pe acele beţe era un tub e bambus cred care mişcat în anumite poziţii scoatea anumite sunete. Şi toată trupa a venit în faţă fiecare cu câte o minine din aia în mână şi a ieşit ceva fantastic! Sincer! Îmi pare extrem de rău că nu am înregistrat, că ar fi meritat ascultată. Nişte sunete melodiose, ritmice, care parcp aduceau ceva cu toaca noastră, dar nult mai înalt sunetul şi mai frumos.

Foarte fain show-ul lor. Chiar nu mă aşteptam din partea Ungariei- nu că aş avea ceva cu naţia, doar că nu i-am mai auzit-poate doar acum 4 ani, când a venit Aladar page Quartet...

Şi în partea a doua....Eldad Tarmu!!!! Geniali oamenii! fantastici! Fără cuvinte! Pe lângă faptul că sunt toţi nişte muzicieni desăvârşiţi, fac şi un show excelent! Şi ei au mai fost la Sibiu, tot acum vreo 4 ani. Contrabasistul , Harry e din L. A. şi a cântat cu mai toată "lumea bună" a jazz-ului american de pe coasta de Est; saxofonistul e, aşa cum s-a exprimat tipul de la ţambal, un star în Ungaria, fiind cotaţi unul dintre cei mai buni saxofonişti ungari.

Trupa e un melange de naţii diferite: Ungaria, Turcia, Suedia, SUA, dovada cea mai bună că muzica are limbajul ei propriu şi personal şi că jazz-ul, la rândul său, este o limbă unică, recunoscută şi înţeleasă peste tot în lume.

Şi tot vineri a mai fost o trupă din Spania- la Floresta, care au venit cu o chestie nouă şi interesantă: un mix de tango, flamenco şi jazz! Exploziv! Plus că tipa de la pian- Paula, era incredibil de simpatică, expansivă şi ....latină!

Şi ieri, adică sâmbătă, au fost în program o trupă din Polonia şi un big band din Franţa-la care nu am mai stat... Dar polonezii au fost buni! Ştiu că la primul festival de jazz la care am fost, prin 2002 cred, m-a marcat un trio din Polonia! Tipii au fost incedibili! Au ridicat sala în picioare!

În general, din ce am văzut eu, s-a mers atât pe clasic cât şi pe inovaţii şi mixuri interesante şi frumoase.
Cel mai tare m-a distrat, din prezentări, cuvântul care a fost menţionat cel mai des: redutabil! De câte ori se putea, acest cuvânt era integrat în discurs, indiferent că era vorba de o trupă, de ţara de origine, de festival sau de public. La un moment dat a fost folosit de vreo 5 ori într-un interval de nici 10 minute.

A...şi din păţaniile de la fest: am fost scoşi afară din sală pentru că aveam berea cu noi. Bere pe care am luat-o în sală numai pentru că a venit directorul festului, dl Schmit şi ne-a spus să urcăm că vor să înceapă şi că putem să luăm berile cu noi. Dar micii cerberi ai festului-voluntarii, care în rest au fost destul de ok-ne-au reperat şi ne-au poftit politicos afară. Nu asta m-a deranjat, ci faptul că numai noi doi am avut bunul simţ să ieşim din sală, deşi mai era lume cu berea în mână.

La nici 5 minute după ce ieşim noi pe hol, iese dl Schmit şi îşi cere scuze că am fost scoşi afară, când el ne-a spus că e ok să intrăm aşa! chiar am fost surprinsă de gestul lui....

Şi ziceam în prima postare despre jazz de faza cu interzicerea fumatului şi că se va găsi ăsi unul care să fumeze înăuntru: ei bine, chiar s-a găsit unul, cam beat ce-i drept, să-şi aprindă ţigara în holul de jos al Casei de Cultură! Dar, dinnou, micii cerberi şi -au făcut datoria şi i-au spus omului că nu e permis fumatul în interiorul instituţiei. Omu nu a ieşit, evident, că doar deh! de ce să respecţi unele reguli.

A, şi ca menţionare: nici cu alcoolul nu aveai voie în sală, dar o grămadă de lume urca cu berea în mână şi ne-a maişi zis Schmit să urcăm cu ea...nu că asta ar fi o scuză.

Per total a fost o ediţie ok, cu destul de multă lume, chiar nu mă aşteptam, având în vedere că biletul a fost 30 de lei şi 15 pt elevi, studenţi şi pensionari. Ieri era chiar foarte multă lume în vârstă, adik peste 55 de ani, şi străini!

Se pare că totuşi lumea încă mai apreciază adevarata valoare a culturii şi mai vine la acest gen de manifestaţii, chiar dacă peţul e mai ridicat. Pe cine aş mai vrea să văd eu la fest ar fi Hernan Romero. El a fost prin 2005 cred şi a fost fantastic: jazz+flamenco la chitară!!!

Poze sper să primesc în curând de la unul dintre fotografii festului!