Ziua de ieri a fost o zi tare frumoasă, care deşi nu a început aşa de strălucit-din cauza unui examen (nu contează cum a fost, esenţial e că a fost şi el pe acolo), apoi a continuat foarte frumos, cu o plimbare prin parcul Cetăţii cu Tibi încununată de o îngheţată delicioasă de mere.
Au urmat evident nişte nervi, datoraţi în mare parte faptului că mă ocup de festivitatea de absolvire şi faptului că sunt tot felul de probleme mai mici sau mai mari de naturi diferite.
Dar, ziua s-a încheiat surprinzător de bine, cu un teatru de cafenea în Cafe del Sol. Sincer, dacă nu mă înşel a fost prima dată când am mers la aşa ceva şi pot spune că mi-a plăcut. Poate mi-a plăcut pentru că a fost prima dată, sau poate pentru că Florin Coşuleţ e un actor bun care nu doar învaţă replici de pe rost, dar care ştie să simtă publicul şi să jongleze cu replicile şi reacţiile, sau poate pentru că era cu oameni pe care nu-i cunoşteam şi am mai ieşit puţin din cercul cu care ies în mod obişnuit. Sau poate au fost toate la un loc.
Ideea nu cred că e de a căuta motivul pentru starea de bine ci de a o relata. Aşadar, tema-pot spune- a evenimentului de aseară a fost vânzătorul de flori/poezii/gânduri. Abordarea mi s-a părut inedită: s-a spart acea barieră actor-spectator prin faptul că era un dialog efectiv între cele două persoane, nu era doar o participare pasivă a spectatorului. "Show-ul" a fost realizat practic atât de actor cât şi de public, se completau unul pe altul.
A fost şi amuzant, şi liric, şi emoţioanant, şi prozaic, şi teatral şi real...a fost probabil aşa cum e teatrul de cafenea, sau poate şi mai mult de atât. Păcat că era ultima dată când mai făcea aşa ceva, cel puţin deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu