Cât am aşteptat momentul acela...în care îl văd dinnou, în care stau la el în braţe şi nu mai contează nimic altceva...
Şi acel moment a venit vineri seara....aşa de dor mi-a fost de ochii lui albastri...Nu credeam că vai fi aşa de greu sa fiu departe de el, dar se pare ca e mai teribil decât îmi imaginam...
A fost un weekend superb! Nu aş mai fi plecat de acolo...Nici nu stiu ce sa scriu, cu ce să încep...am văzut şi gaşca, oamenii pe care nu i-am mai văzut de vreo 2 luni şi ceva, totul a fost cum nu se poate mai firesc şi mai frumos. Dar cel mai frumos a fost mâna lui în a mea şi căldura pe care o simţeam aşa de aproape de mine...
Ştiu că de regulă nu am asemenea postări, dar de data asta fac o excepţie, pentru că a fost cu adevărat frumos, şi cald şi bine...
Nu mai am ce să spun care să cuprindă tot avântul din sulfletul meu....nu e ceva ce se poate reda în cuvinte, e ceva ce se trăieşte, şi cine nu a avut parte de aşa ceva încă nu cred că poate înţelege de ce nu mai pot scrie nimic, iar cine a avut aşa ceva, ştie prea bine ce e în sufletul meu acum...
Abia aştept să treacă două săptămâni să ne vedem dinnou...
2 comentarii:
miau-miau :)
m-am plimbat si eu un pic pe aici ( in varful picioarelor- pardon, al labutelor ) si promit ca mai citesc si din urma ;)
sa stii ca si eu sunt un motanel si mai si citesc din cand in cand... de scris, stii tu , e un pic dificil fara degetele, dar merge.
sa ai grija de ganduri si de vieti ( cate au mai ramas ) si ne mai vedem ;) !
somn usor !
Multumesc de vizita si sper ca a fost o plimbare placuta.
Ne mai auzim.
Trimiteți un comentariu