joi, 13 noiembrie 2008

Minulescu....

Romanţă fără muzică

În tine-mi pun toată speranţa
Şi-ţi zic:
- De-acum pentru mine fii totul,
Iar eu
Voi fi pentru tine acelaşi ateu,
Ce-afară de tine nu crede-n nimic.
Fii totul
-Trecutul, cu morţii de ieri
Ce dorm la răspântii, de sălcii umbriţi,
Şi ziua de mâine, cu noii-veniţi
Ce râd pe mormântul defunctei Dureri...
Spre norii de-aramă, pe-naltele scări
Urca-vom -Din goluri în goluri pribegi,
S-ajungem în ţara în care sunt regi:
Nimicul,
Eternul,
Şi-Albastrul din zări...
Şi-acolo,-n grădina în care nu cresc
Decât mătrăgune,
CucuteŞi laur,
Sorbi-vom cu sete din cupe de aur
Iubirea topită-n Albastrul ceresc!...

8 comentarii:

Garfield spunea...

:) vad ca te-ai molipsit :))

matzishor spunea...

Minulescu este unul dintre poetii mei preferati si cand am vazut acel rand mi-am adus aminte de el... :P

Alex spunea...

curios e ca... eu aud si muzica ;)

matzishor spunea...

E bine atunci... :)inseamna ca e muzica ta,din interiorul tau.

Laura spunea...

Imi place mult! Are o melodicitate placuta poezia asta. Merci! :)

matzishor spunea...

Ma bucur ca iti place. Minulescu a fost si ramane unul dintre poetii dragi mie. ma bucur ca ti-a placut.

Dia Ungureanu spunea...

Cat ma bucur sa mai vaz ca lumea stie de Minulescu si ca'l citeste!:D

matzishor spunea...

Da...Minulscu nu are cum sa ma paraseasca niciodata...e prea frumos