Ieşeam azi de la metrou, la Izvor, şi încă dinainte să ajung afară, m-a izbit un miros teribil de familiar si de placut: mirosul de iarba cosită! Mi-a indus o stare incredibilă de bine să resimt acel miros. Mi-a adus aminte de copilărie, când cosea taică-meu iarba şi mă trezeam dimineaţa cu un miros puternic de iarba, care era peste tot.
Bucureştiul se pare că ascunde arome şi momente plăcute şi surprinzătoare mereu! De asta îmi place oraşul. O fi el plin de nesimţiţi şi de mizerii, dar dacă ştii să asculţi, să observi şi să simţi, găseşti lucruri frumoase mereu.
joi, 30 aprilie 2009
joi, 23 aprilie 2009
Una dintre cele mai superbe scene de film
Fara alte adaugiri...Danny Boodmann T.D. Lemon Novecento!!!!
miercuri, 22 aprilie 2009
Acasă, primăvara
Primăvara de la geamul meu
Măr înflorit
Frumosul meu liliac
Casa mea, cu vedere spre geamul camerei mele
Măr înflorit
Frumosul meu liliac
Casa mea, cu vedere spre geamul camerei mele
vineri, 17 aprilie 2009
Cluj!
Ratuste la plimbare
Planta insectivora
Mai ca imi imaginam si plaja si marea si bautura rece servita de barmanul super sexy :P
miercuri, 15 aprilie 2009
Weekend la Cluj
Cum spuneam într-o postare mai devreme, am întors vizita soră-mii, la Cluj, weekend-ul trecut. A fost destul de obositor, 18 ore pe drum( dus-întors), dar a fost chiar frumos.
Am mers la Grădina Botanică, unde nu am mai ajuns de acum vreo 4-5 ani şi de care îmi era tare dor, dar nu am stat prea mult deoarece, ca de obicei când sunt eu în Cluj, a început ploaia.
Dar ne+am plimbat puţin prin grădina japoneză, prin sere, pe aleile înflorite şi parfumate. A fost cu atât mai plăcut cu cât eram şi cu o prietenă foarte bună şi veche, şi am mai depănat amintiri şi poveşti. Acum avem vieţile noastre, dar ne aminteam de zilele în care ahabr nu aveam ce o să facem mai departe, când singura noastră grijă era dacă tipul de la XI F ne place sau nu, sau dacă putem ieşi la dans sâmbătă seara...
Aşa...şi am fost şi la cumpărături, şi seara, cum era de aşteptat, am ieşit în Janis! sincer, chiar mi se pare cel mai tare club în care am fost vreodată. Nu se compară ca atmosferă nici cu El Grande Commandante, nici cu Upload nici cu nimic. E Janis! o atmosferă incredibil de relaxată, de fun, de flirt, de distracţie, de eliberare.
A fost un weekend agitat şi aglomerat şi obositor..a fost cu alte cuvinte un weekend pe gustul meu!
Poze mai târziu că abia acum mi-am dat seama că nu le am la mine...
Am mers la Grădina Botanică, unde nu am mai ajuns de acum vreo 4-5 ani şi de care îmi era tare dor, dar nu am stat prea mult deoarece, ca de obicei când sunt eu în Cluj, a început ploaia.
Dar ne+am plimbat puţin prin grădina japoneză, prin sere, pe aleile înflorite şi parfumate. A fost cu atât mai plăcut cu cât eram şi cu o prietenă foarte bună şi veche, şi am mai depănat amintiri şi poveşti. Acum avem vieţile noastre, dar ne aminteam de zilele în care ahabr nu aveam ce o să facem mai departe, când singura noastră grijă era dacă tipul de la XI F ne place sau nu, sau dacă putem ieşi la dans sâmbătă seara...
Aşa...şi am fost şi la cumpărături, şi seara, cum era de aşteptat, am ieşit în Janis! sincer, chiar mi se pare cel mai tare club în care am fost vreodată. Nu se compară ca atmosferă nici cu El Grande Commandante, nici cu Upload nici cu nimic. E Janis! o atmosferă incredibil de relaxată, de fun, de flirt, de distracţie, de eliberare.
A fost un weekend agitat şi aglomerat şi obositor..a fost cu alte cuvinte un weekend pe gustul meu!
Poze mai târziu că abia acum mi-am dat seama că nu le am la mine...
Dead end!
Dai uneori în viaţă peste tot felul de situaţii, în care te simţi efectiv neputincios, şi nu atât din cauza capacităţii tale efective de a face ceva, ci, culmea, din cauza opreliştilor care ţi le pun tocmai cei pe care vrei să-i ajuţi...
Şi atunci ce faci? laşi situaţia să curgă de la sine? încerci să mai intervi cu speranţa că poate o să reuşeşti? şi e şi mai neplăcut când e vorba de o persoană apropiată, un prieten...Unde se opreşte empatia şi dorinţa de a fii alături de cineva în momente dificile?sau, cu alte cuvinte, există o limită până la care să ne pese de cei apropiaţi, şi dacă da, unde este?
Nu ştiu dacă din păcate sau din nefercire, eu am ajuns într-un punct în care dacă sunt refuzată brutal din prima nu mă mai agit. Îmi pasă în continuare, sunt poate chiar rănită, dar nu mai fac niciun pas spre acea persoană.
Avea cineva o vorbă : " Le ciel aidera aux ceux qui s'aident eux memes" ( cerul îi ajută pe cei care se ajută singuri)- si e cat se poate de adevarat, nu neaparat in sensul religios, dar aplicat si la restul oamenilor. Nu poţi ajuta pe cineva care nu se ajută singur, şi mai ales, se încăpăţânează să creadă că nu au nevoie de nimeni...
E trist, şi îmi pare rău, dar, liberul abritru e încă valabil pentru toată lumea- la fel ca şi suportarea consecinţelor.
Şi atunci ce faci? laşi situaţia să curgă de la sine? încerci să mai intervi cu speranţa că poate o să reuşeşti? şi e şi mai neplăcut când e vorba de o persoană apropiată, un prieten...Unde se opreşte empatia şi dorinţa de a fii alături de cineva în momente dificile?sau, cu alte cuvinte, există o limită până la care să ne pese de cei apropiaţi, şi dacă da, unde este?
Nu ştiu dacă din păcate sau din nefercire, eu am ajuns într-un punct în care dacă sunt refuzată brutal din prima nu mă mai agit. Îmi pasă în continuare, sunt poate chiar rănită, dar nu mai fac niciun pas spre acea persoană.
Avea cineva o vorbă : " Le ciel aidera aux ceux qui s'aident eux memes" ( cerul îi ajută pe cei care se ajută singuri)- si e cat se poate de adevarat, nu neaparat in sensul religios, dar aplicat si la restul oamenilor. Nu poţi ajuta pe cineva care nu se ajută singur, şi mai ales, se încăpăţânează să creadă că nu au nevoie de nimeni...
E trist, şi îmi pare rău, dar, liberul abritru e încă valabil pentru toată lumea- la fel ca şi suportarea consecinţelor.
vineri, 10 aprilie 2009
Un weekend în Bucureşti
Săptamâna trecută a fost soră-mea la mine ( şi acum îi întorc vizita, la Cluj) şi am avut un weekend plin!
Pe lângă serile de club şi dans nebun, am fost şi la plimbare, prin Cişmigiu şi Herăstrău! E absolut superb să te plimbi pe aleile din parcuri, să auzi în jurul tău păsările cum cântă, să simţi mirosul de corcoduşi şi cireşi înfloriţi...nu îmi mai venea sa plec de acolo... şi un aer aşa de plăcut.
În Herăstrău era deja mai multă lume, era şi duminică, o vreme de vară, de eram cu umerii goi..plin de flori, de verdeaţă..îmi venea să mă arunc pe iarbă şi să rămân acolo!
Dar a fost şi o fază foarte amuzantă: eram la o cafenea pe Dorobanţilor ( da da ştiu, fitze) - nu dau nume ca să nu fie nici reclamă, nici să nu-i fac de râs, şiam comandat şi eu un pahar cu vin alb. După 20 de minute vine şi îmi spune că nu au vin alb. Ce să-i faci? am cerut roşu, dar să fie sec. Mai trec vreo 20 de minute, vine cu paharul, şi nu ştiu cum îl aşează, de bate lumina soarelui pe toate petele de pe el...M-a pufnit râsul sincer! şi îmi pică ochii pe paharul vară-mii care avea ceva cockail nealcoolic, cu lămâie. Cu aşa un zel au tăiat băieţii lămâia aia de au lăsat şi eticheta lipită pe ea, şi aşa au pus-o în pahar... Era deja prea mult! prea mult ca să mai am ce comenta! adică am fi avut ditamai discuţia pe o grămadă de chestii... Nu mi-a venit să cred cât de mizerabili sunt! atât la propriu cât şi la figurat! Jenant!
Adică, o fi Dorobanţilor de fitze, dar să fim serioşi: nu doar preţuri de fitze, să fie şi calitate!!!
Ca să revin la lucruri mai plăcute, şi anume plimbările prin natură, încă nu am poze- le obţin acum, când ajung la Cluj...a fost foarte frumos. Chiar te relaxează incredibil de mult o asemenea ieşire.
Abia aştept să ajung în Kyos, sau la Grădina Botanică, să mă plimb liniştită...
Pe lângă serile de club şi dans nebun, am fost şi la plimbare, prin Cişmigiu şi Herăstrău! E absolut superb să te plimbi pe aleile din parcuri, să auzi în jurul tău păsările cum cântă, să simţi mirosul de corcoduşi şi cireşi înfloriţi...nu îmi mai venea sa plec de acolo... şi un aer aşa de plăcut.
În Herăstrău era deja mai multă lume, era şi duminică, o vreme de vară, de eram cu umerii goi..plin de flori, de verdeaţă..îmi venea să mă arunc pe iarbă şi să rămân acolo!
Dar a fost şi o fază foarte amuzantă: eram la o cafenea pe Dorobanţilor ( da da ştiu, fitze) - nu dau nume ca să nu fie nici reclamă, nici să nu-i fac de râs, şiam comandat şi eu un pahar cu vin alb. După 20 de minute vine şi îmi spune că nu au vin alb. Ce să-i faci? am cerut roşu, dar să fie sec. Mai trec vreo 20 de minute, vine cu paharul, şi nu ştiu cum îl aşează, de bate lumina soarelui pe toate petele de pe el...M-a pufnit râsul sincer! şi îmi pică ochii pe paharul vară-mii care avea ceva cockail nealcoolic, cu lămâie. Cu aşa un zel au tăiat băieţii lămâia aia de au lăsat şi eticheta lipită pe ea, şi aşa au pus-o în pahar... Era deja prea mult! prea mult ca să mai am ce comenta! adică am fi avut ditamai discuţia pe o grămadă de chestii... Nu mi-a venit să cred cât de mizerabili sunt! atât la propriu cât şi la figurat! Jenant!
Adică, o fi Dorobanţilor de fitze, dar să fim serioşi: nu doar preţuri de fitze, să fie şi calitate!!!
Ca să revin la lucruri mai plăcute, şi anume plimbările prin natură, încă nu am poze- le obţin acum, când ajung la Cluj...a fost foarte frumos. Chiar te relaxează incredibil de mult o asemenea ieşire.
Abia aştept să ajung în Kyos, sau la Grădina Botanică, să mă plimb liniştită...
Ne-am modernizat, dom'le!
Prima postare in mişcare! nu mi-a venit să cred că am priză în tren! sunt în drum spre Cluj şi finally am dat de un tren/vagon cu priză!!! şi numa bine că nu intra cablul meu în priza aia blestemată. Dar s-a rezolvat, multumita priceperii unui tip.
Nah şi mă aşteaptă o noapte albă de mers pe tren, dar măcar am ce face! Anway, compartimenul e destul de crampped, adică nu prea poţi sta confortabil şi la cât am dat pe bilet aş vrea măcar astea 8-9 ore să stau cât de cât bine nu să înţepenesc.
So, dacă mai sunt insomniaci-benevoli sau impuşi- abia aştept o conversaţie, aşa până pe la 5 dimineaţa!
Nah şi mă aşteaptă o noapte albă de mers pe tren, dar măcar am ce face! Anway, compartimenul e destul de crampped, adică nu prea poţi sta confortabil şi la cât am dat pe bilet aş vrea măcar astea 8-9 ore să stau cât de cât bine nu să înţepenesc.
So, dacă mai sunt insomniaci-benevoli sau impuşi- abia aştept o conversaţie, aşa până pe la 5 dimineaţa!
joi, 2 aprilie 2009
Party pipali!!!!
We follow the leader!!!
All great things come to an end. Just to start over somewhere else, even brighter! Incepand de vineri, 3 aprilie Sasha & co ajunge la rascruce de drumuri si va asteapta de la orele 21:00, cu aceasi muzica de dans invrajbit si luat femeia pe sus.
Can hardly wait!!! No more upload if the Man's not there!
All great things come to an end. Just to start over somewhere else, even brighter! Incepand de vineri, 3 aprilie Sasha & co ajunge la rascruce de drumuri si va asteapta de la orele 21:00, cu aceasi muzica de dans invrajbit si luat femeia pe sus.
Can hardly wait!!! No more upload if the Man's not there!
miercuri, 1 aprilie 2009
Memento
Eram azi la Spitalul Militar, asteptand un doctor cu care aveam treaba pentru serviciu, si la un moment dat vin 3 persoane, dintre care una era pacienta ( pijamaua si papucii de casa au dat-o de gol), care trebuia sa intre in operatie.
Si cand a venit momentul sa intre pe culoarul care ducea spre blocul operator isi imbratiseaza sotul si il saruta. Trebuie mentionat ca era vorba de un cuplu de varsta a treia si momentul mi s-a parut teribil de induisator. Mi-a adus aminte de o scena asemanatoare intre bunicii mei , atunci cand bunica mea ( care a murit intre timp) trebuia sa isi faca niste analize. Doar ca la ei a fost invers: bunicul meu era mai afectat decat ea...
Nu stiu de ce, dar ma emotioneaza mereu, si uneori pana la lacrimi, asemenea manifestari de iubire si afectiune la cuplurile in varsta. Imi ofera cumva garantia ca se poate totusi sa ai asa ceva in viata! Sper ca atunci cand o sa am si eu 70 de ani(daca o sa apuc varsta asta) sa mai am asemenea momente frumoase...
Si cand a venit momentul sa intre pe culoarul care ducea spre blocul operator isi imbratiseaza sotul si il saruta. Trebuie mentionat ca era vorba de un cuplu de varsta a treia si momentul mi s-a parut teribil de induisator. Mi-a adus aminte de o scena asemanatoare intre bunicii mei , atunci cand bunica mea ( care a murit intre timp) trebuia sa isi faca niste analize. Doar ca la ei a fost invers: bunicul meu era mai afectat decat ea...
Nu stiu de ce, dar ma emotioneaza mereu, si uneori pana la lacrimi, asemenea manifestari de iubire si afectiune la cuplurile in varsta. Imi ofera cumva garantia ca se poate totusi sa ai asa ceva in viata! Sper ca atunci cand o sa am si eu 70 de ani(daca o sa apuc varsta asta) sa mai am asemenea momente frumoase...
miercuri, 18 martie 2009
Un sfert de veac
Am ajuns si la varsta de 25 de ani! Trebuia sa vina si asta la un moment dat...Am ales pâna la urmă să fiu veselă de ziua mea! Şi bine am făcut, pentru că am avut o zi excelentă!Mă refer la ziua de ieri, când a avut loc marele eveniment!
Totul a început de dimineaţă, când am prins loc pe scaun în tramvaiul 32!!! Şi asta e lucru mare dimineaţa în 32! Vremea nu a prea ţinut cu mine, da numai asta nu mai conta pentru mine.
Lucrurile au continuat foarte bine pe parcursul zilei, iar seara am ajuns la karaoke. Am tot mieunat noi ca nu am mai fost demult aşa că am zis să le combin puţin! Şi bine am făcut. M-am distrat foarte bine şi a fost foarte fain! Am cântat-adică m-am prostit cu un microfon şi cu nişte versuri, am dansat(deşi în mod normal nu se dansează în Coyote, da nah..), am râs, am povestit...A fost frumos. O sărbătorire chiar foarte frumoasă a zilei mele de naştere.
Nu a fost şi Tibi,din păcate, ca să fie totul aşa cum voiam eu...dar măcar am fost cu oameni la care ţin şi care ţin la mine!
Şi dovezile...:
Aşa arată o persoană fericită!
Teoretic cântam...practic-râdeam! Ca de obicei!
Deci nu eram singura cu gura până la urechi! Cu Dorin, un prieten mai vechi şi drag.
Un mic vals...
In focul dansului!
Mai sunt şi alte poze dar astea mi se par cele mai reprezentative.
La mai multe ieşiri din astea!
Totul a început de dimineaţă, când am prins loc pe scaun în tramvaiul 32!!! Şi asta e lucru mare dimineaţa în 32! Vremea nu a prea ţinut cu mine, da numai asta nu mai conta pentru mine.
Lucrurile au continuat foarte bine pe parcursul zilei, iar seara am ajuns la karaoke. Am tot mieunat noi ca nu am mai fost demult aşa că am zis să le combin puţin! Şi bine am făcut. M-am distrat foarte bine şi a fost foarte fain! Am cântat-adică m-am prostit cu un microfon şi cu nişte versuri, am dansat(deşi în mod normal nu se dansează în Coyote, da nah..), am râs, am povestit...A fost frumos. O sărbătorire chiar foarte frumoasă a zilei mele de naştere.
Nu a fost şi Tibi,din păcate, ca să fie totul aşa cum voiam eu...dar măcar am fost cu oameni la care ţin şi care ţin la mine!
Şi dovezile...:
Aşa arată o persoană fericită!
Teoretic cântam...practic-râdeam! Ca de obicei!
Deci nu eram singura cu gura până la urechi! Cu Dorin, un prieten mai vechi şi drag.
Un mic vals...
In focul dansului!
Mai sunt şi alte poze dar astea mi se par cele mai reprezentative.La mai multe ieşiri din astea!
Bravo, bravo, bravo!!!
Felicitarile repetate de 3 ori sunt pentru sora-mea, care a ajutat la organizarea Simularii Parlamentului European anul acesta!!!
Merita ca a muncit mult si a renuntat la unele lucruri ca sa fie acolo!!!
Bravo! Very proud of you!
Merita ca a muncit mult si a renuntat la unele lucruri ca sa fie acolo!!!
Bravo! Very proud of you!
sâmbătă, 14 martie 2009
Traiască CFR-ul!!!
Am venit si eu acasă weekend-ul ăsta şi din cauza programului de la birou nu am putut pleca decât cu trenul de seară din Bucureşti. Nicio problemă până aici, că doar am mai mers singură cu trenul ăla.
Numai bine că la Braşov se goleşte aproape compartimentul şi mai rămân eu cu un tip care venea tot până la Sibiu.
Şi, acum urmează partea cea mai tare: pe lângă faptul că era deja în întârziere cu o jumătate de oră, după Braşov, ia foc locomotiva secundară!!!! Pe lângă mirosul foarte urât, mai era şi fumul înecăcios - eu fiind la 2 vagoane de focul de tabară care creştea!- era agitaţia personalului, care sărmanii încercau să stingă focul cu extinctoarele din dotare. Locomotiva era Diesel, plină cu combustibil- nu era pericol să sărim în aer, doar că nu se putea stinge numai cu jucărelele alea.
Lumea începuse să se panicheze puţin pentru că se vedea destul de tare cum arde, eram în plin câmp, nu se vedea nicio altă lumină... Unde să o iei pe câmp? Începeau telefoanele de anunţat că se întârzie, de mobilizat lumea în caz că se întindea prea mult tărăşenia...
Într-un final s-a calmat situaţia, locomotiva în flăcări fiind trasă mai departe către Vlădeşti (următoarea staţie) de cealaltă locomotivă, şi noi am rămas, nişte vagoane, în mijlocul câmpului, aşteptând!
Nu s-a întârziat DECÂT cu 2 ore!!! dar asta contează când ai plecat la 20:30 şi ajungi la 04:30... şi numai bine că ajung în Sibiu şi dau peste iadul ăla de ninsoare!!! Halal drum!
Oricum, CFR-ul, şi de data asta, nu ne-a înşelat aşteptările, am ajuns mai târziu decât trebuia- şi dacă nu ar fi fost acel incident, tot am fi avut întârziere. Vorba unui prieten, motto-ul CFR ar trebui să fie "Te grăbeşti undeva?".
De data asta măcar s-au ocupat şi de divertismentul nostru, cu locomotiva aceea în flăcări...râdem, glumim, dar a fost o situaţie destul de aiurea.
Să văd cum o să fie drumul înapoi cu Dacosul, pe Dealul Negru...
Pe cuvânt că ţi se taie cheful de a mai merge cu trenul! Mai bine cauţi ceva oferte de avion, acolo unde se poate, şi unde nu...căutat transport rutier- nu că ăla ar fi mai ok sau mai sigur-.
Numai bine că la Braşov se goleşte aproape compartimentul şi mai rămân eu cu un tip care venea tot până la Sibiu.
Şi, acum urmează partea cea mai tare: pe lângă faptul că era deja în întârziere cu o jumătate de oră, după Braşov, ia foc locomotiva secundară!!!! Pe lângă mirosul foarte urât, mai era şi fumul înecăcios - eu fiind la 2 vagoane de focul de tabară care creştea!- era agitaţia personalului, care sărmanii încercau să stingă focul cu extinctoarele din dotare. Locomotiva era Diesel, plină cu combustibil- nu era pericol să sărim în aer, doar că nu se putea stinge numai cu jucărelele alea.
Lumea începuse să se panicheze puţin pentru că se vedea destul de tare cum arde, eram în plin câmp, nu se vedea nicio altă lumină... Unde să o iei pe câmp? Începeau telefoanele de anunţat că se întârzie, de mobilizat lumea în caz că se întindea prea mult tărăşenia...
Într-un final s-a calmat situaţia, locomotiva în flăcări fiind trasă mai departe către Vlădeşti (următoarea staţie) de cealaltă locomotivă, şi noi am rămas, nişte vagoane, în mijlocul câmpului, aşteptând!
Nu s-a întârziat DECÂT cu 2 ore!!! dar asta contează când ai plecat la 20:30 şi ajungi la 04:30... şi numai bine că ajung în Sibiu şi dau peste iadul ăla de ninsoare!!! Halal drum!
Oricum, CFR-ul, şi de data asta, nu ne-a înşelat aşteptările, am ajuns mai târziu decât trebuia- şi dacă nu ar fi fost acel incident, tot am fi avut întârziere. Vorba unui prieten, motto-ul CFR ar trebui să fie "Te grăbeşti undeva?".
De data asta măcar s-au ocupat şi de divertismentul nostru, cu locomotiva aceea în flăcări...râdem, glumim, dar a fost o situaţie destul de aiurea.
Să văd cum o să fie drumul înapoi cu Dacosul, pe Dealul Negru...
Pe cuvânt că ţi se taie cheful de a mai merge cu trenul! Mai bine cauţi ceva oferte de avion, acolo unde se poate, şi unde nu...căutat transport rutier- nu că ăla ar fi mai ok sau mai sigur-.
sâmbătă, 7 martie 2009
Pentru suflet...
O piesă care mi-a devenit tare dragă şi care mă duce undeva spre nori, într-o plutire frumoasă...
Şi una dintre piesele mele preferate..versurile spun totul!
Şi una dintre piesele mele preferate..versurile spun totul!
În căutarea fericirii
E mai vechi filmul, dar abia acum l-am vazut şi sincer m-a impresionat foarte mult. Lupta unui tată, a unui om, de a supravieţui şi de a îşi face un rost de viaţă... Sunt câteva scene care m-au impresionat foarte mult, una dintre ele fiind cea în care tatăl şi fiul sunt nevoiţi să doarmă în toaleta de la metrou şi el era disperat efectiv că nu mai aveau nici unde să stea, nu avea bani, sau măcar un job. Şi altă scenă emoţionantă este cea în care alfă că a primit postul de broker pentru care făcuse internship-ul...îi dăduseră lacrimile şi încerca să se abţina.
Viaţa, cred, îţi oferă cele mai reale scenarii care însă uneori par a fi dureros de veridice. Felul în care este prezentată drama acestui om e teribil de mişcător. Ştiu că sunt atâţia oameni care sunt în aceeaşi situaţie, şi care aleg poate varianta cea mai uşoară- cerşitul, furatul etc, dar omul ăsta s-a chinuit să îşi păstreze copilul lângă el, să reuşească să îşi găsească un rost în viaţă.
Şi într-adevăr, stai şi te întrebi de ce apare în Declaraţia de independenţă acea menţionare despre libertatea de a merge în căutarea fericirii....Oare nu se atinge niciodată şi e mereu o căutare? Nu pot spune că aş crede asta, deoarece am avut şi am încă momente în care chiar sunt fericită. Şi nu mă refer numai la starea opusă tristeţii, ci la o senzaţie frumoasă, interioară care se manifestă în exterior printr-o figură luminoasă, radiantă chiar şi un zâmbet care îmbie la alte zâmbete. Ador starea de fericire!
Şi săptămâna asta am fost foarte fericită! Mi-am început noul job, m-am apucat de cursuri de tango, am cunoscut nişte oameni foarte frumoşi, mi-am luat în sfârşit două cărţi pe care le voiam de multă vreme, am dansat, am iubit ( şi iubesc în continuare), am dat şi am primit flori...lucruri mai mici sau mai mari care pe mine mă fac fericită.
Uneori chiar cred că scopul meu pe pământul ăsta e să fac cât mai multă lume fericită şi să schimb cât mai multe vieţi... Îmi place la nebunie să văd că lumea se bucură de ceva ce spun sau fac...bucuria aceea sinceră care se citeşte în ochi şi se simte în bătăile inimii tot mai accelerate.
Aşa că sper ca toată lumea să fie cât mai fericită pentru cât mai mult timp! Dacă poţi să zâmbeşti, de ce să nu o faci? Sigur acel zâmbet schimbă ceva- în tine dar şi în alţii!
Viaţa, cred, îţi oferă cele mai reale scenarii care însă uneori par a fi dureros de veridice. Felul în care este prezentată drama acestui om e teribil de mişcător. Ştiu că sunt atâţia oameni care sunt în aceeaşi situaţie, şi care aleg poate varianta cea mai uşoară- cerşitul, furatul etc, dar omul ăsta s-a chinuit să îşi păstreze copilul lângă el, să reuşească să îşi găsească un rost în viaţă.
Şi într-adevăr, stai şi te întrebi de ce apare în Declaraţia de independenţă acea menţionare despre libertatea de a merge în căutarea fericirii....Oare nu se atinge niciodată şi e mereu o căutare? Nu pot spune că aş crede asta, deoarece am avut şi am încă momente în care chiar sunt fericită. Şi nu mă refer numai la starea opusă tristeţii, ci la o senzaţie frumoasă, interioară care se manifestă în exterior printr-o figură luminoasă, radiantă chiar şi un zâmbet care îmbie la alte zâmbete. Ador starea de fericire!
Şi săptămâna asta am fost foarte fericită! Mi-am început noul job, m-am apucat de cursuri de tango, am cunoscut nişte oameni foarte frumoşi, mi-am luat în sfârşit două cărţi pe care le voiam de multă vreme, am dansat, am iubit ( şi iubesc în continuare), am dat şi am primit flori...lucruri mai mici sau mai mari care pe mine mă fac fericită.
Uneori chiar cred că scopul meu pe pământul ăsta e să fac cât mai multă lume fericită şi să schimb cât mai multe vieţi... Îmi place la nebunie să văd că lumea se bucură de ceva ce spun sau fac...bucuria aceea sinceră care se citeşte în ochi şi se simte în bătăile inimii tot mai accelerate.
Aşa că sper ca toată lumea să fie cât mai fericită pentru cât mai mult timp! Dacă poţi să zâmbeşti, de ce să nu o faci? Sigur acel zâmbet schimbă ceva- în tine dar şi în alţii!
duminică, 1 martie 2009
Cu drag, de Marţişor
A venit şi 1 Martie... şi e soare şi frumos şi e plin de flori peste tot... În sfârşit vine primăvara! Abia aştept să înflorească liliacul, şi lăcrămioarele...Am văzut acum câteva zile narcise! Mi-a apărut instantaneu un zâmbet pe faţă.
Şi ca să zâmbiţi şi voi, vă ofer micul simbol al primăverii- ghiocelul, cu urarea de a avea o primăvara plină de căldură şi zâmbete sincere.
Şi ca să zâmbiţi şi voi, vă ofer micul simbol al primăverii- ghiocelul, cu urarea de a avea o primăvara plină de căldură şi zâmbete sincere.
duminică, 8 februarie 2009
Plimbare prin Herăstrău
După aproape 6 luni petrecute în Bucureşti, am ajuns şi eu prin Herăstrău şi la Muzeul Satului.
Am profitat de vremea absolut superbă care a fost ieri în Bucureşti şi am ieşit la o plimbare cu doi prieteni în parcul Herăstrău şi prin Muzeul Satului. Foarte frumos şi foarte benefică plimbarea. Era plin de lume, majoritatea pe role sau cu bicicleta-am ajuns la concluzia că ar trebui să îmi iau role( şi eventual să şi învăţ să merg pe ele...) pentru că e chiar păcat să nu profiţi de asemenea vreme.
Păcat că încă nu e înverzit şi înflorit parcul..cred că e superb primăvara şi vara pe acolo. Dar a meritat şi acum.
Muzeul în schimb nu m-a încântat peste măsură. Ştiam că este mult mai mic decât al nostru de la Sibiu, dar nici chiar aşa de mic nu credeam să fie... Adică e aranjat, dar e aşa de înghesuit...nu au morile care le avem noi- şi care sincer sunt superbe- , nu ştiu parcă nu e deloc aceeaşi senzaţie pe care o aveam când mergeam prin muzeul din Sibiu. Şi acuma nu e numai faptul că sunt din Sibiu, e chiar realitatea, până şi bucureştenii care au vizitat muzeul din Sibiu sunt de acord cu asta.
Câteva poze, aşa de amorul artei...
Bordei din judeţul Olt
Moară...
Lacul Herăstrău
Mai sunt multe poze, dar nu are rost să le pun aici. Ideea e că a fost o zi frumoasă şi mă bucur că am ieşit şi eu din casă cu alt scop decât servici, master sau vreun bar.
Untill next time people!
Am profitat de vremea absolut superbă care a fost ieri în Bucureşti şi am ieşit la o plimbare cu doi prieteni în parcul Herăstrău şi prin Muzeul Satului. Foarte frumos şi foarte benefică plimbarea. Era plin de lume, majoritatea pe role sau cu bicicleta-am ajuns la concluzia că ar trebui să îmi iau role( şi eventual să şi învăţ să merg pe ele...) pentru că e chiar păcat să nu profiţi de asemenea vreme.
Păcat că încă nu e înverzit şi înflorit parcul..cred că e superb primăvara şi vara pe acolo. Dar a meritat şi acum.
Muzeul în schimb nu m-a încântat peste măsură. Ştiam că este mult mai mic decât al nostru de la Sibiu, dar nici chiar aşa de mic nu credeam să fie... Adică e aranjat, dar e aşa de înghesuit...nu au morile care le avem noi- şi care sincer sunt superbe- , nu ştiu parcă nu e deloc aceeaşi senzaţie pe care o aveam când mergeam prin muzeul din Sibiu. Şi acuma nu e numai faptul că sunt din Sibiu, e chiar realitatea, până şi bucureştenii care au vizitat muzeul din Sibiu sunt de acord cu asta.
Câteva poze, aşa de amorul artei...
Bordei din judeţul Olt
Moară...
Lacul Herăstrău
Mai sunt multe poze, dar nu are rost să le pun aici. Ideea e că a fost o zi frumoasă şi mă bucur că am ieşit şi eu din casă cu alt scop decât servici, master sau vreun bar.
Untill next time people!
It is written
Poate cel mai tare film făcut vreodată de Bollywood!!! Slumdog Millionaire!
Felul în care e reallizat filmul este mai mult decât interesant, şi mai ales că iasă din tiparele clasice ale filmelor indiene aşa cum le ştim cu toţii! Da, este o poveste de dragoste, dar e într-un cadru foarte real, unul în care se prezintă India pe care nu o ştie multă lume.
Nu pot spune că aş cunoaşte India, ar fi o minciună, dar ştiu că situaţia acolo nu e dintre cele mai bune sau mai frumoase. Şi filmul ăsta a arătat şi partea fără strălucire şi misticism a ţării.
Sincer, stai şi te gândeşti că uneori viaţa te învaţă mult mai multe decât vor putea vreodată toate cărţile! Dintr-o carte nu simţi mirosul mahalalelor ticsite de oameni, sau mirosul mâncării gătite afară în faţa casei; din căţi nu auzi bucuria sau tristeţea oamenilor din jurul tău, nu vezi toate culorile, ororile sau frumuseţile de acolo...
Şi pasiunea şi mai ales loialitatea lui faţă de acea fată...faţă de acea perioadă când s-au cunscut...felul în care viaţa i-a legat unul de altul în ciuda tuturor situaţiilor prin care au trecut.
Coloana sonoră este de asemenea foarte tare! Rahman a reuşit un mix absolut nebun de muzică indiană şi hip hop. Chiar demult nu am mai fost aşa de încântată de un film. Nu am văzut încă celelalte filme care candidează la categoria cel mai bun film pentru Oscar, am de gând să le văd, dar sincer nu ştiu dacă, în afară de "Milk" să fie fie un contracandidat serios pentru Slumdog. Fiecare tratează teme diferite, e drept, şi cred că tocmai de asta nu pot fi comparate, dar dacă e să merg pe principiul subiectivităţii....Slumdog ar merita Oscarul până acum.
M-am mai uitat pe net şi lumea, din ce am văzut, e destul de pornită împotriva acestui film. Cum să compari Changeling cu Slumdog???? Da, ok , ambele prezintă feţe ale realităţii, dar sincer, Changeling m-a mişcat numai prin drama mamei care îţi pierde copilul. Filmul în sine nu mi se pare aşa o capodoperă. Dacă e să mă refer la costume şi scenografie, da ok, s-a recreat perioada anilor '30-'40 dar la o adică la ce mijloace sunt acum, să fim serioşi că nu e aşa de greu.
Se poate ca după ce văd şi restul filmelor candidate la Oscar să am o părere mai completă, dar deocamdată, rămân la varianta că Slumdog e un film excelent care chiar merită.
Uite şi coloana sonoră!
A.R. Rahman & M.I.A. - O... Saya
Asculta mai multe audio Muzica »
A.R. Rahman - Mausam & Escape
Asculta mai multe audio Muzica »
"Paper Planes " - M.I.A.
Asculta mai multe audio Muzica »
latika's theme
Asculta mai multe audio Muzica »
Felul în care e reallizat filmul este mai mult decât interesant, şi mai ales că iasă din tiparele clasice ale filmelor indiene aşa cum le ştim cu toţii! Da, este o poveste de dragoste, dar e într-un cadru foarte real, unul în care se prezintă India pe care nu o ştie multă lume.
Nu pot spune că aş cunoaşte India, ar fi o minciună, dar ştiu că situaţia acolo nu e dintre cele mai bune sau mai frumoase. Şi filmul ăsta a arătat şi partea fără strălucire şi misticism a ţării.
Sincer, stai şi te gândeşti că uneori viaţa te învaţă mult mai multe decât vor putea vreodată toate cărţile! Dintr-o carte nu simţi mirosul mahalalelor ticsite de oameni, sau mirosul mâncării gătite afară în faţa casei; din căţi nu auzi bucuria sau tristeţea oamenilor din jurul tău, nu vezi toate culorile, ororile sau frumuseţile de acolo...
Şi pasiunea şi mai ales loialitatea lui faţă de acea fată...faţă de acea perioadă când s-au cunscut...felul în care viaţa i-a legat unul de altul în ciuda tuturor situaţiilor prin care au trecut.
Coloana sonoră este de asemenea foarte tare! Rahman a reuşit un mix absolut nebun de muzică indiană şi hip hop. Chiar demult nu am mai fost aşa de încântată de un film. Nu am văzut încă celelalte filme care candidează la categoria cel mai bun film pentru Oscar, am de gând să le văd, dar sincer nu ştiu dacă, în afară de "Milk" să fie fie un contracandidat serios pentru Slumdog. Fiecare tratează teme diferite, e drept, şi cred că tocmai de asta nu pot fi comparate, dar dacă e să merg pe principiul subiectivităţii....Slumdog ar merita Oscarul până acum.
M-am mai uitat pe net şi lumea, din ce am văzut, e destul de pornită împotriva acestui film. Cum să compari Changeling cu Slumdog???? Da, ok , ambele prezintă feţe ale realităţii, dar sincer, Changeling m-a mişcat numai prin drama mamei care îţi pierde copilul. Filmul în sine nu mi se pare aşa o capodoperă. Dacă e să mă refer la costume şi scenografie, da ok, s-a recreat perioada anilor '30-'40 dar la o adică la ce mijloace sunt acum, să fim serioşi că nu e aşa de greu.
Se poate ca după ce văd şi restul filmelor candidate la Oscar să am o părere mai completă, dar deocamdată, rămân la varianta că Slumdog e un film excelent care chiar merită.
Uite şi coloana sonoră!
A.R. Rahman & M.I.A. - O... Saya
Asculta mai multe audio Muzica »
A.R. Rahman - Mausam & Escape
Asculta mai multe audio Muzica »
"Paper Planes " - M.I.A.
Asculta mai multe audio Muzica »
latika's theme
Asculta mai multe audio Muzica »
miercuri, 14 ianuarie 2009
Mâţişorul se întoarce
Continui şi în noul an cu însemnările, chiar dacă mai târziu decât restul lumii...
Cum am văzut că mai multă lume vorbeşte despre filme acum la început de an, mă gândeam că aş putea continua pe aceeaşi linie, mai ales că ultima postare de anul trecut era despre un film.
Aşadar, am văzut ieri "Velvet Goldmine". Ştiu că nu e recent şi că probabil majoritatea lumii l-a văzut mai demult, dar eu abia acum am reuşit să fac rost de el. Filmul e....teribil! În cel mai bun sens cu putinţă. Sau poate Bale şi Jonathan Rhys Myers şi Ewan McGregor fac nişte roluri excelente. Nu mă aşteptam la nimic de la filmul ăsta, nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce e vorba. Şi cu atât mai bine, pentru că am putut fi suprinsă.
Nu ştiu exact ce mi-a plăcut mai mult:povestea în sine, actorii, tema, decorurile sau toate la un loc. Adevărul e că tot sclipiciul, nebunia, drogurile, alcoolul şi orgiile prezentate îţi aţâţau oarecum curiozitatea şi îţi lăsau un gust dulce amar... Şocul a fost să îl văd pe Myers într-un asemenea rol- ştiindu-l din " The Tudors"- un personaj dur, cu un şarm magnetic şi o privire de oţel...şi să îl văd aici, în haine feminine, cu părul lung, cu o privire oarecum pierdută şi melancolică, cu machiaje stridente, cântând.
Nu o să mă apuc să prezint subiectul filmului-pentru a nu plictisi pe cei carel-au văzut şi pentru a nu strica surpriza celor care nu l-au văzut, dar spun numai că e un film care merită văzut. Nu pentru cele câteva minute de nuditate frontală ale lui McGregor, şi nici pentru vocea lui Myers ci pentru film în sine, pentru ideea din spatele filmului.
E mai ciudat el de fel, dar merită văzut.
La fel, adică mai ciudat, dar care să merite văzut, e "Orfelinatul" lui Guillermo del Torro. Un film cu o tentă macabră-destul de pronunţată aş spune eu- care are însă un final luminos, poate neaşteptat, poate ghicit pe parcurs. De filmul ăsta am aflat de la o prietenă şi tot de la ea l-am şi luat. Nu e nici drama clasică dacă-i pot spune aşa, poate că uneori e exagerat, într-un mod voit, alteori prezintă exact realitatea...oricum filmul e plin de simbolisme, şi de analogii.
În final, ideea, pentru mine, a fost aceea că ar trebui să ascultăm mai des şi mai atent ce spun copiii, şi să nu ignorăm chiar în întregime faptul că poate, uneori chiar nu suntem singurul suflet dintr-o încăpăre.
Şi am mai văzut " The painted veil", care da, ştiu, şi ăsta e mai vechi. Filmul are un romantism ascuns, care se întrevede numai în mici cantităţi şi mai ales spre final... E cumva straniu, şi frumos să ajungi să îţi descoperi dragostea pentru cel de lângă tine. Păcat numai că uneori e prea târziu...
Mda...şi cam astea ar fi filmele..bine că am mai (re)văzut şi altele: Take the Lead, The Illussionist, Inside Man, Good Will Hunting.
Acuma ca sunt răcită cobză, şi nu pot face nimic altceva, mă uit la filme...asta este...
Cum am văzut că mai multă lume vorbeşte despre filme acum la început de an, mă gândeam că aş putea continua pe aceeaşi linie, mai ales că ultima postare de anul trecut era despre un film.
Aşadar, am văzut ieri "Velvet Goldmine". Ştiu că nu e recent şi că probabil majoritatea lumii l-a văzut mai demult, dar eu abia acum am reuşit să fac rost de el. Filmul e....teribil! În cel mai bun sens cu putinţă. Sau poate Bale şi Jonathan Rhys Myers şi Ewan McGregor fac nişte roluri excelente. Nu mă aşteptam la nimic de la filmul ăsta, nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce e vorba. Şi cu atât mai bine, pentru că am putut fi suprinsă.
Nu ştiu exact ce mi-a plăcut mai mult:povestea în sine, actorii, tema, decorurile sau toate la un loc. Adevărul e că tot sclipiciul, nebunia, drogurile, alcoolul şi orgiile prezentate îţi aţâţau oarecum curiozitatea şi îţi lăsau un gust dulce amar... Şocul a fost să îl văd pe Myers într-un asemenea rol- ştiindu-l din " The Tudors"- un personaj dur, cu un şarm magnetic şi o privire de oţel...şi să îl văd aici, în haine feminine, cu părul lung, cu o privire oarecum pierdută şi melancolică, cu machiaje stridente, cântând.
Nu o să mă apuc să prezint subiectul filmului-pentru a nu plictisi pe cei carel-au văzut şi pentru a nu strica surpriza celor care nu l-au văzut, dar spun numai că e un film care merită văzut. Nu pentru cele câteva minute de nuditate frontală ale lui McGregor, şi nici pentru vocea lui Myers ci pentru film în sine, pentru ideea din spatele filmului.
E mai ciudat el de fel, dar merită văzut.
La fel, adică mai ciudat, dar care să merite văzut, e "Orfelinatul" lui Guillermo del Torro. Un film cu o tentă macabră-destul de pronunţată aş spune eu- care are însă un final luminos, poate neaşteptat, poate ghicit pe parcurs. De filmul ăsta am aflat de la o prietenă şi tot de la ea l-am şi luat. Nu e nici drama clasică dacă-i pot spune aşa, poate că uneori e exagerat, într-un mod voit, alteori prezintă exact realitatea...oricum filmul e plin de simbolisme, şi de analogii.
În final, ideea, pentru mine, a fost aceea că ar trebui să ascultăm mai des şi mai atent ce spun copiii, şi să nu ignorăm chiar în întregime faptul că poate, uneori chiar nu suntem singurul suflet dintr-o încăpăre.
Şi am mai văzut " The painted veil", care da, ştiu, şi ăsta e mai vechi. Filmul are un romantism ascuns, care se întrevede numai în mici cantităţi şi mai ales spre final... E cumva straniu, şi frumos să ajungi să îţi descoperi dragostea pentru cel de lângă tine. Păcat numai că uneori e prea târziu...
Mda...şi cam astea ar fi filmele..bine că am mai (re)văzut şi altele: Take the Lead, The Illussionist, Inside Man, Good Will Hunting.
Acuma ca sunt răcită cobză, şi nu pot face nimic altceva, mă uit la filme...asta este...
marți, 30 decembrie 2008
P.S. I Love You
Filmul ăsta e incredibil!!! Nu e povestea clasică de dragoste, şi da, poate părea prea siropos şi aiurea, dar sincer, mi s-a părut cel mai realist film de dragoste, în sensul că de ce să nu existe aşa ceva?
Trailerul nu e poate cel mai bun, adică nu prezintă cele mai bune momente ale filmului, aşa că mai bine îl vedeţi pe tot. Sincer, eu nu mi-am putut abţine lacrimile (şi nu pentru că sunt femeie lacrimogenă) la unele scene, pentru că erau chiar emoţionante, şi pentru că mă gândeam dacă ar fi să păţesc eu aşa ceva ce aş face şi cum aş fi...
Trailerul:
Şi cred că la final, ideea e să nu uiţi să-i spui persoanei de langă tine că o iubeşti.
Trailerul nu e poate cel mai bun, adică nu prezintă cele mai bune momente ale filmului, aşa că mai bine îl vedeţi pe tot. Sincer, eu nu mi-am putut abţine lacrimile (şi nu pentru că sunt femeie lacrimogenă) la unele scene, pentru că erau chiar emoţionante, şi pentru că mă gândeam dacă ar fi să păţesc eu aşa ceva ce aş face şi cum aş fi...
Trailerul:
Şi cred că la final, ideea e să nu uiţi să-i spui persoanei de langă tine că o iubeşti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)