miercuri, 19 martie 2008

Boys with Toys

E vorba aia că bărbaţii sunt tot nişte copii, numai că odată cu vârsta se mai schimbă jucăriile. Aseară am avut ocazia să văd manifestarea cât de poate de vie a acestei vorbe, având drept subiecţi doi indivizi, destul de maturi aş spune eu- 22 respectiv 25 de ani- care se băteau de mama focului şi de întreceau în tot felul de curse, din diferite jocuri de calculator.

Ideea era că era implicat şi un joystick şi un joc de lupte! S-au jucat cred că vreo oră jumate! Era foarte amuzant la început, mai ales prin faptul că unul din ei, un bun prieten de al meu, chiar trăia acel joc, era unul cu personajul care se lupta în joc. La început îl încurajam şi eu pe Tibi, să nu se lase, dar după vreo 5 jocuri m-am plicitist şi speram ca şi ei să urmeze acelaşi drum. Da de unde! Nu se lăsau nici picaţi cu ceară! Voiai revanşe, răzbunări, orgoliile ieşeau la iveală... Era totuşi amuzant să-i văd cum se agită.

Şi la un moment dat au zis că să încerc şi eu, că prea stăteam cuminte. E interesant, nu pot să mint, dar, din nou, după vreo 5 jocuri m-am plictisit. Poate şi din cauză că nu cunoşteam prea bine jocul, şi mişcările luptătorilor, sau poate pur şi simplu din cauză că nu sunt băiat! Ideea era să cunoşti miscările luptătorilor, să ştii cum să le foloseşti în avantajul tău, să te fereşti...Eu lovem aiurea, mai şi nimeream adversarul uneori, mai şi câştigam uneori...s-a întâmplat să câştig şi nici nu mi-am dat seama de asta. Vorba lui Tibi " nu e vina ta că eşti femeie"... Dar se pare că nici a lor nu e că sunt nişte copii mai mari.

Oricum, e tare amuzant să-l vezi pe al tău significant other, care e în general aşa de serios, raţional, precis, cum devine în câteva secunde, un puşti de 10 ani care se agită şi se înflăcărează pentru un joc. Probabil că eu, sau poate chiar femeile în general, nu o să înţelegm asta niciodată.

Măcar aşa putem spune că suntem chit: ei nu ne înţeleg pe noi, şi noi nu le înţelegem
comportamentul de copii.

Niciun comentariu: